1,081 matches
-
ar fi trebuit, în schimb, să captureze Vidinul și să-i cedeze lui Ivan Alexandru. În 1369, ocupația maghiară a Vidinului s-a încheiat. Negocierile, care au decurs între Regatul Ungariei și aliații lui Ivan Alexander, Vladislav Vlaicu și Dobrotiță, despotul semi-independent al Dobrogei, au condus la revenire orașului în posesia bulgară. Se consideră că Ivan Srațimir a fost reînscăunat conducătorul regiunii în toamna anului 1369.
Ocupația maghiară a Vidinului () [Corola-website/Science/329651_a_330980]
-
1356, Ludovic I, regele Ungariei, a invadat și a cucerit provincia Vidin, al cărei conducător, Ivan Strațimir, a fost luat prizonier. În ciuda amenințării otomane din sud, Ivan Alexandăr a hotărât să acționeze împotriva ungurilor. El a negociat o alianță cu despotul Dobrotici și voievodul Vladislav al Țării Românești. În ciuda faptului că ungurii au fost învinși, iar Strațimir a revenit la conducerea Vidinului, Țaratul Bulgariei a ieșit din lupte mult slăbit. Strațimir s-a autoproclamat țar al „țaratului de Vidin” în 1370
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
iar Dobrotici a cucerit independența de facto a Dobrogei. Eforturile militare bulgare au fost irosite în mărunte conflicte interne și împotriva unui inamic extern mai puțin important. După vremurile de glorie sub domnia lui Ștefan Dușan, disoluția Serbiei de după moartea despotului în 1355 a fost dramatică. Puternicii nobili feudali sârbi nu au respectat autoritatea urmașului lui Ștefan Uroș al V-lea. Tânărul Ștefan era tânăr și cu o minte mai puțin ageră decât a tatălui său. Boieri separatiști au încercat să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
antiotomane. Bătălia de la Cernomen a avut loc în apropierea satului Ormenion (Cernomen) pe râul Marița în data de 26 septembrie 1371, între otomanii conduși de Lala Șâhin Pașa și sârbii sub comanda regelui Prilepului Vucași Mrniavcevici și a fratelui acestuia, despotul Uglieșa. Despotul Uglieșa a planificat un atac surpriză împotriva capitalei otomane, Edirne, câtă vreme Murat I era încă în Asia Mică. Armata otomană era mult mai mică, dar datorită unor tactici superioare Șâhin Pașa, turcii au reușit să-i învingă
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
de la Cernomen a avut loc în apropierea satului Ormenion (Cernomen) pe râul Marița în data de 26 septembrie 1371, între otomanii conduși de Lala Șâhin Pașa și sârbii sub comanda regelui Prilepului Vucași Mrniavcevici și a fratelui acestuia, despotul Uglieșa. Despotul Uglieșa a planificat un atac surpriză împotriva capitalei otomane, Edirne, câtă vreme Murat I era încă în Asia Mică. Armata otomană era mult mai mică, dar datorită unor tactici superioare Șâhin Pașa, turcii au reușit să-i învingă pe creștini
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
câtă vreme Murat I era încă în Asia Mică. Armata otomană era mult mai mică, dar datorită unor tactici superioare Șâhin Pașa, turcii au reușit să-i învingă pe creștini și mai mult, să le ucidă liderii - regele Vukașin și despotul Uglieșa. Macedonia și unele regiuni ale Grecia au căzut sub dominația otomană după această bătălie. Conducătorii sârbilor Uglieșa și Vucașin un pierit pe câmpul de luptă. Victoria otomană a fost atât de mare, încât turcii au numit această bătălie „Rout
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
noului sultan, Baiazid I. Succesorul lui Lazăr, tânărul Ștefan Lazarevici (1389 - 1427), a acceptat statutul de vasal al otomanilor în 1390, într-o încercare de salvare a statului său, care era atacat și de unguri în nord. Vuk Brankovici, ultimul despot sârb independent, a rezistat până în 1392. Baiazid I "Yıldırım" (Fulgerul) i-a urmat la tron tatălui lui, Murad I, după asasinarea acestuia pe Câmpul Mierlei. Ca răzbunare pentru uciderea tatălui lui, noul sultan a ordonat uciderea tuturor prizonierilor sârbi. Baiazid
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
au fost un excelent pretext pentru intervenția lui Baiazid. Sultanul și-a convocat vasalii balcanici la Serres pentru rezolvarea diferitelor conflicte. Printre invitații sultanului se aflau și nobili din Tesalia și Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în dispută și i-a obligat pe toți cei prezenți să-și reafirme statutul de vasali. Când despotul de Moreea nu a mai respectat acordul cu Baiazid
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Moreea, împăratul bizantin Manuel al II-lea Paleologul și despotul sârb Ștefan Lazarevici. În timpul acestei întâlniri, Baiazid a oficializat ocupația asupra tuturor teritoriilor în dispută și i-a obligat pe toți cei prezenți să-și reafirme statutul de vasali. Când despotul de Moreea nu a mai respectat acordul cu Baiazid, sultanul a reacționat hotărât. El a blocat armata bizantină din Constantinopol, după care a pornit în marș spre sud. El a anexat Tesalia, iar Ducatul Atenei a acceptat suzeranitatea otomană de îndată ce
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
confruntări și armistiții intermitente cu statele cruciate. Mai târziu în istorie, „nizariții au făcut cunoscute ostilitățile france; ei au primit sprijin de la Ayyubidi.” După un secol de conducere selgiucidă, Siria a fost cucerită (1175-1185) în cea mai mare parte de despotul războinic kurd Saladin, fondatorul dinastiei Ayyubide din Egipt. Aleppo a căzut în mâinile mongolilor lui Hulegu în ianuarie 1260, iar Damascul în martie, dar apoi Hulegu a fost forțat să-și întrerupă atacul și să se întoarcă în China pentru
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Doamna Milița Despina sau Despina Elena (n. cca. 1487 - d. 30 ianuarie 1554) a fost soția lui Neagoe Basarab. Provenea dintr-un neam înalt de despoți sârbi, fiind fata lui Ioan Brancovici al Serbiei (n.1465 - d. 10 decembrie 1502). Unchiul său era Mitropolitul Maxim (născut Gheorghe Brancovici). Despina s-a căsătorit în anul 1505 cu Neagoe Basarab și au avut șase copii (Theodosie, Stana, Petru
Doamna Despina () [Corola-website/Science/317613_a_318942]
-
și era favoarabil față de cultele grecești. Darius a observat de asemenea, ritualuri religioase egiptene legate de regalitate și a construit un templu dedicat zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
era favoarabil față de cultele grecești. Darius a observat de asemenea, ritualuri religioase egiptene legate de regalitate și a construit un templu dedicat zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii din
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
zeul egiptean Ammon. În cazul orașelor grecești, satrapii nu interveneau în afacerile locale, acestea fiind dirijate de despoți. Despoții făceau tot ce le plăcea atîta timp cît plăteau tributul regulat și furnizau contingentele militare cînd li se cerea. În practică, despoții asigurau coeziunea conducerii persane, care le asigura la rîndul ei puterea, și acest fapt explică de ce grecii din Asia Mică nu au încercat să scuture jugul persan în timpul disputelor care l-au adus în fruntea regatului pe Darius. Comerțul este
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
legitimitatea lui Galeas-Maria Sforza că duce de Milano. În anul 1469, la vârsta de douăzeci de ani, Lorenzo își asumă rolul de lider de stat după moartea tatălui său. Cu toate ca Florența a înflorit sub domnia sa, Lorenzo a condus că un despot iar oamenii au avut parte de puțină libertate politică. Acest lucru făcea că familiile rivale să devină dușmanii înverșunați ai Medicilor. Pe 26 aprilie 1478, în duminică Paștelui, într-un incident rămas în istorie sub numele de "Conspirația Pazzi", un
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
Cruciada a patra (1204). Orașul a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului, până ce a fost cucerit de despotatul bizantin al Epirusului în 1224. A fost recuperat de Imperiul Bizantin în 1264, dar, neputând să-l susțină împotriva Imperiului Otoman, despotul bizantin Andronikos Palaeologus a fost forțat să-l vândă Veneției, care l-a păstrat sub autoritatea sa până în 1430. Monumentele paleocreștine și bizantine din Salonic au fost înscrise în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În localitățile din
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
chiar cu sarazinii. În 880, Guaifer a fost înlocuit de către fiul său Guaimar I, care l-a forțat să se retragă la mănăstire și să îi predea lui frâiele guvernării. Cronicile care descriu vremea sa îl ilustrează în termenii unui despot și el nu pare să fi fost popular. El a renunțat la alianța cu sarazinii în favoarea unei strânse relații cu împăratul occidental, la vremea aceea Carol cel Pleșuv. Totuși, în 887 Guaifer s-a îndepărtat de suzeranul său și a
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
cu numeroși fii. Unul dintre ei, Mihail, a murit în 1406, așa încât numărul lor s-a redus la șase. Fiul mai mare, Ioan, a fost desemnat să-i succeadă lui Manuel ca împărat. Al doilea fiu, Teodor, a fost numit despot în Moreea. Cel de-al treilea fiu, Andronic, a fost rânduit despot al Tesalonicului, în 1408, pe când avea doar 8 ani. Alt teritoriu care să fie împărțit nu mai exista. Din acest motiv, în 1405, când i s-a născut
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
numărul lor s-a redus la șase. Fiul mai mare, Ioan, a fost desemnat să-i succeadă lui Manuel ca împărat. Al doilea fiu, Teodor, a fost numit despot în Moreea. Cel de-al treilea fiu, Andronic, a fost rânduit despot al Tesalonicului, în 1408, pe când avea doar 8 ani. Alt teritoriu care să fie împărțit nu mai exista. Din acest motiv, în 1405, când i s-a născut cel de al patrulea fiu, Constantin, Manuel l-a ținut la Constantinopol
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
un mijloc de supraviețuire. Bunicul lui Constantin, împăratul Ioan al V-lea Paleologul (1354-1391), era fiul unei prințese italiene, Anna de Savoia. Unchiul său, împăratul Andronic al IV-lea, își luase soție din familia țarilor bulgari. Unchiul său, Teodor I, despot al Mistrei, se căsătorise cu o fiică a ducelui florentin al Atenei, Nerio Acciaiuoli. Mătușa sa Irina, se căsătorise cu Halil, fiul emirului turc Orhan. Vărul său, care a domnit pentru scurt timp ca Ioan al VII-lea, se căsătorise
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
aproape 3 ani, cârmuirea Constantinopolului se va afla, de fapt în mâinile fiului mai mare, Ioan. Perspectivele erau întunecate. Orașul Tesalonic era și el asediat de turci. Fiul lui Manuel, Andronic, căruia îi fusese încredințat Tesalonicul în calitatea lui de despot, era tânăr și cu sănătatea șubredă. În vara anului 1423, cu consimțământul tatălui său, el a oferit Tesalonicul venețienilor; în sept, orașul și-a schimbat stăpânul și a devenit cea mai mare și, s-a sperat, cea mai profitabilă dintre
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pornit spre Veneția și Ungaria. L-a numit pe fratele său, Constantin, regent la Constantinopol, până la întoarcerea sa. Constantin era încă tânăr. Aceasta era prima lui fărâmă de autoritate și, pentru a o susține, i s-a dat titlul de "despot". Îl avea la îndemână, ca să-l povățuiască, pe tatăl său țintuit la pat, pe bătrânul împărat Manuel al II-lea Paleologul. După câteva încercări neizbutite, ei au pregătit un nou tratat de pace cu sultanul Murad. Era o înțelegere umilitoare
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
formă de șantaj moral. Manuel a murit la 21 iulie 1425, în vârstă de 75 de ani, după ce, pentru câteva luni, îmbrăcase veșmântul monahal. Ioan al VIII-lea a devenit împărat și în realitate, nu numai cu numele. Fratele său, despotul Constantin, trebuia să i se dea acum un apanaj propriu. În recentul lor tratat, turcii binevoiseră a îngădui bizantinilor să păstreze ca fief o fâșie de pământ la nord de Constantinopol. Ea mergea de-a lungul țărmului Mării Negre, de la orașul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
o fâșie de pământ la nord de Constantinopol. Ea mergea de-a lungul țărmului Mării Negre, de la orașul Mesembria, în nord, la Derkos, în sud. Se pare că includea și portul Selymbria, la vest de Constantinopol. Aceasta a fost regiunea acordată despotului Constantin, în 1425. Întrucât apăra căile nordice de acces spre Constantinopol, ea era importantă din punct de vedere strategic. Dar Constantin n-ar fi putut face mare lucru dacă turcii ar fi ales să încalce termenii tratatului și să-l
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
fi ales să încalce termenii tratatului și să-l lipsească de fieful său. Aflat în drum spre Veneția, în 1423, Ioan al VIII-lea și a întrerupt călătoria în Moreea. Acolo a avut un schimb de cuvinte cu fratele său, despotul Teodor de la Mistra. Teodor prefera liniștea vieții de cărturar constrângerilor administrației și războiului. Cu doi ani în urmă, acceptase o căsătorie aranjată cu Cleope Malatesta din Rimini. A fost, la început, o unire nefericită. El și a exprimat profunda dorință
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]