649 matches
-
sprijin deosebit pentru aprecierea a ceea ce Carlton Hayes denumea, încă din 1940, „noutatea totalitarismului în istoria civilizației”. Arendt este dintru început convinsă de caracterul „nemaiîntâlnit”, ireductibil al fenomenului. Ea nu consideră ilegitim să convoace noțiunile clasice de tiranie sau de despotism. Apreciază, totuși, că aceste categorii vechi nu dau seamă despre acel aspect inedit și că se cade să se recurgă la un cuvânt nou, care să fie cu adevărat pe măsura acestei lipse de măsură pe care a reprezentat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
statului sunt: > timocrația conducerea de către soldați; > oligarhia conducerea exercitată de cei bogați; > democrația conducerea poporului (periculoasă pentru că încurajează ignoranța (înțeleasă de cei ignoranți drept gândire liberă), promovarea scopurilor personale, egalitatea (cu sensul de părăsire a oikeiopragiei), alegerea capricioasă a conducătorilor; > despotismul cea mai rea formă de corupere a puterii (un individ acaparează puterea și conduce de dragul propriei măriri). * Primatul statului asupra individului. * Avuția privată duce până la urmă la subminarea propriilor realizări. * Femeile au aceleași drepturi cu bărbații. * În ceea ce privește conducerea societății, Platon
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
preluate și continuate în forme diferite de un întreg curent în sociologie, curentul geografic, care a oferit deseori răspunsuri pertinente la o serie de probleme ale existenței și funcționării vieții sociale. * Studiază comparativ trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), a căror esență, considerată a fi "principiul animator", le conferă specificitate. Acesta este virtutea pentru republică, onoarea pentru monarhie și teama pentru despotism. * Susține și încearcă să argumenteze valoarea separației puterilor în stat, adică fiecare dintre cele trei puteri, judecătorească
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
de probleme ale existenței și funcționării vieții sociale. * Studiază comparativ trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), a căror esență, considerată a fi "principiul animator", le conferă specificitate. Acesta este virtutea pentru republică, onoarea pentru monarhie și teama pentru despotism. * Susține și încearcă să argumenteze valoarea separației puterilor în stat, adică fiecare dintre cele trei puteri, judecătorească, executivă și legislativă trebuie încredințată unui organ care funcționează independent. Cele trei forme de guvernământ pot fi caracterizate prin prisma modului de distribuție
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
adică fiecare dintre cele trei puteri, judecătorească, executivă și legislativă trebuie încredințată unui organ care funcționează independent. Cele trei forme de guvernământ pot fi caracterizate prin prisma modului de distribuție a puterii, totală în republică, limitată în monarhie, nediferențiată în despotism. Montesquieu este adeptul separației limitate și, de pe acest fundament teoretic, îmbrățișează monarhia considerând-o cea mai favorabilă oamenilor. * Imaginează modelul sociologului ca inginer social și mâna dreaptă a legiuitorului în măsură să-l sfătuiască, pentru că el este prudent în consiliere
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
anticipat astfel și au încercat să contrazică suspiciunea permanentă că perspectiva societății civile a fost depășită de evenimentele de la sfîrșitul secolului al XX-lea, că, poate, conceptul de societate civilă s-a dovedit folositor în elaborarea unor analize critice asupra despotismului și în proiectele vizînd mobilizările politice împotriva despotismului, dar că acum conceptul este mult mai puțin folositor, acum cînd trebuie să gîndim și să acționăm constructiv în organizarea instituțiilor democratice ale modernității tîrzii. *** Au fost invocate nenumărate argumente împotriva prejudecății
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
permanentă că perspectiva societății civile a fost depășită de evenimentele de la sfîrșitul secolului al XX-lea, că, poate, conceptul de societate civilă s-a dovedit folositor în elaborarea unor analize critice asupra despotismului și în proiectele vizînd mobilizările politice împotriva despotismului, dar că acum conceptul este mult mai puțin folositor, acum cînd trebuie să gîndim și să acționăm constructiv în organizarea instituțiilor democratice ale modernității tîrzii. *** Au fost invocate nenumărate argumente împotriva prejudecății și suspiciunii că limbajul societății civile ar fi
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
răspîndit termenul pentru a analiza contururile și dezbaterile variate privind relațiile stat-societate civilă. Studiile coordonate de Augustus Richard Norton sînt bune exemple în acest sens19. Guvernele acestei regiuni sînt în mod tipic nedemocratice cea mai mare concentrare din lume de despotism se află în zona ce se întinde de la Tanger la Teheran și, probabil, era de așteptat ca acestea să reacționeze la scăderea veniturilor, la acuzațiile privind comiterea de ilegalități și proastă administrare și la presiunile sociale în creștere, prin repetarea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sale corespunzătoare, de participare la putere, incluzînd "solidaritatea socială, libertățile civile, drepturile omului... libertatea presei, ca și cea acordată moscheilor sau activităților islamice în general"29. Aceste societăți civile post-seculare apărute nu numai că se constituie într-o contestare a despotismului politic (al-tasallot), dar și promit tranziția de la "condiția naturală" a puterii și a necesității spre domnia legii sau spre ceea ce Ghannouchi numește legitimitatea alegerii populare. Societățile tribale dominate de tradiție și despotismul contemporan sînt exemple de comunități naturale asemănătoare comunităților
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
numai că se constituie într-o contestare a despotismului politic (al-tasallot), dar și promit tranziția de la "condiția naturală" a puterii și a necesității spre domnia legii sau spre ceea ce Ghannouchi numește legitimitatea alegerii populare. Societățile tribale dominate de tradiție și despotismul contemporan sînt exemple de comunități naturale asemănătoare comunităților de furnici și albine, în care apartenența este involuntară, guvernarea instinctivă, iar legile tind să rămînă neschimbate. O societate civilă, din contra, este o comunitate de actori ale căror modele de asociere
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
are o tradiție democratică puternică. Chiar pînă la sfîrșitul dinastiei Qing, chinezii s-a considerat a fi "supuși" (chenmin), și nici chiar după Revoluția din 1911, cînd au fost consacrați termenii de "popor" (renmin) și "cetățeni" (gongmin), tradiția vie a despotismului nu a fost învinsă. În gîndirea tradițională confucianistă, spun autorii, conceptul abstract de "societate", separat de existențele individuale, nu a fost enunțat. Neologismul shehui (termen ce desemnează "întîlnirile religioase comunale" în dinastia Song) a trebuit împrumutat din japoneză care, la
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
surprinzătoare caracteristici ale controversei academice referitoare la societatea civilă în contextul chinez este modul în care aceasta a realizat o reconsiderare a istoriei gîndirii politice chineze și a culturii sale politice. Împotriva opiniei stereotipe care consideră China o specie a despotismului asiatic, s-a pus un accent deosebit pe ideea că protestul contra puterii de stat, mai ales în ideea de a-i dezonora pe lideri și de a-i forța să-și modifice comportarea, are rădăcini adînci, evidente în retorica
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
își încep totdeauna carierele pe coridoarele și în birourile puterii de stat ei nu sînt dominați de dorința de putere sau de viziunile marilor victorii, obținute prin cuceriri. Ei sînt, în schimb, practicieni pricepuți în dificila artă de destrămare a despotismului și de promovare a societății civile, mai ales prin acceptarea unor noi compromisuri între exponenții statului și supușii lor, precum și prin retragerea din poziții imposibil de susținut. Unii politicieni ai retragerii învață această artă retrospectiv, cînd procesul de destrămare în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
anume de relație stat-societate civilă. Apare astfel întrebarea: în ce condiții anume poate apărea și supraviețui democrația? Răspunsul cel mai convingător este dat de studiul comparativ original realizat de Juan Linz și Alfred Stepan, referitor la înfrîngerea diferitelor forme de despotism politic din Europa de Sud, din America de Sud și din Europa postcomunistă. Cartea lor, Problems of Democratic Transition and Consolidation, formulează cu îndrăzneală o teorie a precondițiilor unei tranziții reușite spre democrație și condițiile ulterioare care fac posibilă consolidarea unui regim
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
alegători. În al treilea rînd, consolidarea democrației mai necesită "o societate civilă liberă și activă". Linz și Stepan pledează împotriva politicienilor și intelectualilor simpatizanți ai partidelor care susțin că societatea civilă, după ce și-a îndeplinit rolul istoric de contestare a despotismului politic, ar trebui demobilizată pentru a permite astfel dezvoltarea unei guvernări democratice stabile. "O societate civilă robustă", spun ei, "are capacitatea să guverneze alternative politice și să supravegheze guvernul și statul". Ea poate contribui la "demararea tranziției, la împiedicarea refluxului
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
societății"12. El continuă prin a arăta, convingător, că popularitatea contemporană a termenului se datorează faptului că oriunde apare, societatea civilă concepută ca ideal-tip este o zonă de complexitate, dinamism și opțiune și că ea funcționează ca dușman al despotismului politic. Gellner a scos în evidență faptul că opoziția dintre societatea civilă și despotismul politic a fost deosebit de puternică în regimurile totalitare de tip sovietic sau ceea ce el (un maestru al figurilor de stil) numește "Caesaro-Papism-Mammonism" regimuri măcinate de criză
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
datorează faptului că oriunde apare, societatea civilă concepută ca ideal-tip este o zonă de complexitate, dinamism și opțiune și că ea funcționează ca dușman al despotismului politic. Gellner a scos în evidență faptul că opoziția dintre societatea civilă și despotismul politic a fost deosebit de puternică în regimurile totalitare de tip sovietic sau ceea ce el (un maestru al figurilor de stil) numește "Caesaro-Papism-Mammonism" regimuri măcinate de criză. Totalitarismul sovietic a realizat o "fuziune aproape totală a ierarhiilor politice, ideologice și economice
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de piață 14. Gellner încearcă să treacă cu vederea aceste aspecte, pornind de la premisa că societatea civilă a devenit parte din noi înșine. Ideea ne place foarte mult și, în consecință, nu mai dorim să trăim sub nici o formă de despotism statal sau într-o comunitate cu tendințe tradiționale. Această dorință este o manifestare, complexă, a apariției capitalismului industrial. "Societatea civilă.... pare legată de destinul nostru" scrie Gellner. "Întoarcerea la societatea tradițional-agrară stagnantă nu este posibilă; industrialismul fiind destinul nostru manifest
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
analizele anterioare par să confirme doctrina din secolul al XVIII-lea a autodeterminării naționale. Ele par să arate că Paine și ceilalți au gîndit corect că apărarea "națiunii" și lupta pentru o societate civilă deschisă și pentru democrație politică, împotriva despotismului arogant sînt identice, că atunci cînd suflă vîntul sentimentului național, oamenii, ca niște păsări frumoase, capătă aripi și zboară spre tărîmul independenței sociale și politice. Și totuși, experiența Revoluției Franceze, care a inspirat multe prezentări ale doctrinei autodeterminării naționale, inclusiv
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
politice și negocierile corporatiste, procedurile democratice tind să maximizeze nivelul de reversibilitate sau "biodegradabilitate" a luărilor de decizii. Ele produc dispute și încurajează insatisfacția publică față de condițiile existente, stîrnind uneori chiar mînia și acțiuni directe ale cetățenilor. În perioadele de despotism îndelungat precum acela al lui Salazar în Portugalia sau al lui Brejnev în Rusia lucrurile se prezintă altfel. Timpul pare să stea în loc. Oamenii continuă să se nască, să se maturizeze, să muncească și să iubească, să se joace și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
regimurilor, la mezonivel, insistă asupra faptului că violența pe scară redusă sau extinsă își are originea în principal în principiile de organizare specific și particular istorice ale statului și sistemului socio-economic. Cu alte cuvinte, violența provine din monarhii (Paine) sau despotism (Montesquieu) sau capitalism (Marx) sau din statele structurate conform unor valori precapitaliste (Schumpeter) sau din dictaturi totalitare (Arendt) și deci va dispărea, sau, cel puțin, va fi atenuată numai cînd și dacă aceste tipuri de regimuri specifice vor fi înlocuite
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Elghurabaa", vol. nr. 6 (septembrie 1980), retipărit în Rashid al-Ghannouchi, Maqualat, Paris, 1984, pp. 167-170. 29 Rashid al-Ghannouchi, "The Participation of Islamists in a Non-Islamic Government", în Azzam Tamimi (ed.), Power-Sharing Islam?, Londra, 1993, p. 56. 1 Vezi articolul meu, "Despotism and Democracy: The Origins and Development of the Distinction Between Civil Society and the State, 1750-1850", în John Keane (ed.), Civil Society and the State: New European Perspectives, Londra și New York, 1988 [citată în continuare ca Civil Society and the
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
s-au declarat partizane, apărătoare și colportoare ale științelor stelelor; cinicii, epicurienii, scepticii, adversarii și detractorii ei. Diogene cinicul spunea: "filosofia și medicina i-au făcut pe oameni cele mai înțelepte animale; divinația și astrologia, cei mai nebuni; superstiția și despotismul, cei mai nenorociți". Lupta a fost aprigă, dar rezultatele au început să încolțească. Cel ce se îndoiește de toate, cel ce neagă mereu, este mai repede părăsit de mulțime decât șarlatanul care promite orice și care atrage prin parfumul necunoscutului
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
eliberare din convențiile „logicii” și „gramaticii”, al spiritului pozitivist. Adevărat este Însă faptul că Ilarie Voronca e, ca să zicem așa, mai „artist” decît alți promotori ai avangardei, de vreme ce se arată preocupat de pericolele pe care le poate constitui „domnia și despotismul cuvîntului”, - „vasalitate”, notează el, „inversă aceleia de care mă temeam la Început, adică pornind de la gîndire la cuvînt”. Altfel spus, fascinația „artei combinatorii” („să le alătur [este vorba de elementele date de lumea din afară - n.n.], să le combin - matematicește
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și moral, intră în mișcarea clandestină a Armatei Republicane Irlandeze (IRA). Luptă cu înverșunarea specifică irlandezilor până la retragerea englezilor din Dublin. Bucuria libertății nu era încă deplină, când noul guvern pornise deja represaliile împotriva vechilor camarazi, dându-și pe față despotismul inuman care va declanșa războiul civil. La un an după ce Anglia a părăsit Irlanda, muriseră mai mulți irlandezi decât în tot războiul anterior. Simțindu-se străin în propria patrie, părăsit de orice credință și speranță, pleacă pe continent și se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]