596 matches
-
fost pâinea și uscată, Credința le-a dat aripi în furtună, Căci ruga era-n lacrime udată. Și au plecat pe rând sărmanii noștri, Lăsându-ne credința moștenire, Dar tot pe rând veniră posedații, Revendicând metehnele din fire. S-au despuiat și-au arborat drapele, Iar curcubeul, semn de legământ, L-au profanat făcând din el emblema A tot ce-i pervertit pe-acest pământ. Râde satan cu hohote, de oameni, Așa puțini mai stau pe baricadă, Lipsește rugăciunea, cerul plânge
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
tac. Zice el: “Nu cumva tu acolo sus te-oi fi uitând toată ziua la casa Marikăi și-oi fi văzând-o pe verandă în costum de baie făcând plajă sau, mă rog, prin casă, la lumina becului, cum se despoaie...” “De ce să nu mă uit și de ce să nu mă gândesc la Marika, domnule inginer? Ce să fac acum? Să-mi prind viața în pioneze? Sau să mă apuc de băutură ca alții? Vă întreb și pe dumneata, domnule inginer
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
2016 Toate Articolele Autorului Un zburător Închisă e fereastră și falduri jucăușe de perdea Învăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenită; Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, și luna-i adormită. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Că să elibereaze
UN ZBURĂTOR de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372953_a_374282]
-
omului din cele mai străvechi timpuri, fiind menționat de 11 ori în Biblie - cartea sfântă a creștinilor. Prima menționare se găsește în Geneza, prima carte din Biblie: ”Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan; a despuiat de pe ele fâșii de coajă, și a făcut să se vadă albeața care era pe nuiele.” Geneza 30:37 O altă menționare interesantă, aflată în aceeași carte a Genezei, este următoarea: ”Israel, tatăl lor, le-a zis: Fiindcă trebuie, faceți
MIGDALELE! de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344826_a_346155]
-
Nicolau și mulți alții). Când nu interesează o creație, dovedind-o, de mai mulți critici, mediocră, acea lucrare rămâne neidentificată și, nicidecum, tăvălită în mocirla unuia care, în sfârșit, a dat peste o pradă, a devenit critic literar și a despuiat-o furtunos în public, dezmembrând existența numelui autorului. Nu mi-am propus să dau exemple de astfel de greșeli genetice, autointitulați critici de artă, că i-aș pune într-o situație stânjenitoare, îi las pe ei să se simtă și
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CĂZUT DIN CER Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mă îndepătez despuiat de frunze cu urechea surdă la cântecul inimii unde locuiesc păsările chipeșe cu ciripitul plin de atâtea priviri. Ochii adorm obosiți în orbite și mâinile caută cu disperare întregul. Sunt speriat de ghearele lumii; îmi ascund carnea sub pielea copacilor
CĂZUT DIN CER de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346811_a_348140]
-
dovedit de tinerii, copii, adulții care totuși se implică și pun mult suflet în munca lor de protejare a naturii. Ce mult îmi place când îl aud horind pe Tudor Gheorghe despre natură: Au înnebunit salcâmii / De atâta primavăra,/Umblă despuiați prin ceruri/ Cu tot sufletu-n afară/Și l-au scos de dimineață/Alb și încărcat de rouă/ Cu miresme tari de ceruri/ Smulse dintr-o taină nouă/Au înnebunit salcâmii/ Și cu boala lor odată/S-a-ntâmplat ceva
PLEDOARIE PENTRU VIATA de CAMELIA COSMA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345026_a_346355]
-
pasăre sleită de puteri ca și el, căzută pe-o parte, cu ciocul întredeschis după aer și apă. O prinsese și-i răsucise cu iuțeală gâtul, azvârlindu-i capul rupt. Și-astâmpărase cumplita sete cu picurii sângerii, iar cu trupșorul despuiat de pene și pârlit la un foc firav își stăvilise grozava hămesire. Nu gustul pielii ațoase și al oaselor fragile, ci doar actul în sine al hrănirii îi adăugise ceva putere și câteva clipe în plus timpului său, neprețuitului său
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
din 29 noiembrie 2016. Un zburător Închisă e fereastră și falduri jucăușe de perdea Învăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenita; Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, si luna-i adormita. Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amare Descaleci azi din vise, înfășurat în noapte... Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare, Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte... Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic, Ca să elibereaze visul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
pe-ntinsele câmpii. Citește mai mult Un zburătorînchisă e fereastră și falduri jucăușe de perdeaînvăluie molatec făptura-mi, de gânduri ostenita;Stelele cern în noapte priviri pe munți de catifea... Iar vântul nu mai cânta, si luna-i adormită.Tu, despuiat de gânduri cenușii și de iluzii-amareDescaleci azi din vise, înfășurat în noapte...Un zburător - ce tatuezi pe trup dorințe arzătoare,Sorbind sărut cochet și rătăcind printre-ale mele șoapte...Puzderie de umbre se năpustesc cu zâmbetul șăgalnic,Ca să elibereaze visul, rămas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Mă mint că-i firesc, Și-mi planific să lipesc pe mai departe Mărci poștale scoase din uz Pe spătarul băncilor din parcul copiilor. Mâine dis de dimineață Cu alte femei voi face figurație. În filmul meu mut Vom umbla despuiate printre cai și soldați. Apa de colonie s-a scumpit între timp Iar palmele-mi miros a pământ. Un scurtmetraj cu ziua ce abia De-mi ajunge la umărul pe care Berzele tot fac reverențe Înainte de zbor. IL MIO FILM
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
-mi miroaseA mentă sălbatică.Mă mint că-i firesc,Și-mi planific să lipesc pe mai departeMărci poștale scoase din uzPe spătarul băncilor din parcul copiilor.Mâine dis de dimineațăCu alte femei voi face figurație.În filmul meu mutVom umbla despuiate printre cai și soldați.Apa de colonie s-a scumpit între timpIar palmele-mi miros a pământ.Un scurtmetraj cu ziua ce abiaDe-mi ajunge la umărul pe careBerzele tot fac reverențe înainte de zbor.IL MIO FILM MUTOQuesta sillaba entra
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
și eu cu toate puterile mă împotrivesc mă fac mototol-rostogol cu viscerele strânse... Zidul tău se sfarmă pe zi ce trece tot mai mult se vede din mine de-afară, până la bust, până la mijloc, până la solduri, genunchi și glezne mă despoi de marmură. Doar nisipul rămâne și acela în mușuroaie mărunte care așteaptă un vânt dinspre nord să se spulbere. Cine să le adune boabele să le prefire prin gâtul clepsidrei, de vreme ce clepsidrarul e plecat de un timp să sufle în
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
lume, în Ziua cea din urmă, Tu vei vedea în tine, când viața ți se curmă. Ți-e trupul glia, capul e bolta-mbietoare. Ți-s simțurile stele și sufletul e-un soare. De-a trupului cămașă când te vei despuia, Atunci virtuți și vicii deplin s-or arăta. Când de-al tău trup nevrednic te vei fi curățat, Se va privi în tine ca-ntr-un izvor curat. (Șabestari) * Izvor de bucurie e-această plămădeală, Ce miezul Poeziei îl dete
OTTO STARCK – UN POET ADEVĂRAT de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372556_a_373885]
-
cărora bătrânul lor tată ridicase fântâna... Cum încercam să-mi trag suflarea după fiecare „chirie” am găsit „printre” răgazul să dau o fugă până-n curtea școlii unde fârtații și colegii de maidan băteau de zor o „bas(i)că” nouă, despuind șaua vreunei biciclete „Tohanu-Zărnești” aflată în cale, pe lungul drum „cu suspiciuni și caznă, ce le uitam la minut!”, făcută peste munți de Rucăr și care era de regulă principala sursă folosită la confecționarea mingiilor copilăriei noastre. A urmat „ cauciucul
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
Acasa > Poeme > Devotament > BABĂ IARNĂ, CÂND PLECI? Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Of, iarnă, cât mai stai la noi? Te uită! Plictiseala-i mare! Ai început să te despoi În stări prea lungi, apăsătoare. Te rog... ți-ajunge cât ai stat! Fă loc ninsorilor cu floare, Cu tine aici ne-au înghețat Speranțele în buzunare. − De ce-aș pleca? Nu-i încă timpul Să cearnă cerul munți de floare
BABĂ IARNĂ, CÂND PLECI? de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374686_a_376015]
-
cu splendide iubiri, Un joc început și neterminat, Unde ești sau ai fost? Ori nu te-ai iscat? Uitat e potopul, pe ce dimensiuni Ne readunăm pentru promisiuni? Dialog ventriloc, verbul naște mereu, Verbul este în toate, parcă e Dumnezeu, Despuind adevărul nu găsim mai nimic, Iubirile mor, se preumblă pe dric, Elocvențe de tablă, un vacuum stătut, Mai mult decât fapta, un cuvânt te-a durut, Iar abisul își cheamă noul abis, Catastrofă nu este, a fost doar un vis
MEGAPOEMUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374715_a_376044]
-
cumva să tulbur somnul celor ce se odihneau sub acele tăcute lespezi albe, la umbra crucilor și a tufișurilor de trandafiri. Furiile vântului răsuceau pe degete tăcerile cu iz de etern și răvășeau cu nepăsător cinism, veșmintele tufelor dintre morminte, despuindu-le de demnitate și culori. Asistam neputicioasă la pudoarea afișară de ramurile ce-și plecau capul rușinate, în fața avansurilor profanatoare ale satirului. Când se plictisea de jocul său plin de cruzime, le abandona troienite prin colțuri pierdute în umbră printre
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
zidit ca om, te-ai vrut maimuță!... XXXII. BABĂ IARNĂ, CÂND PLECI?, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015. Of, iarnă, cât mai stai la noi? Te uită! Plictiseala-i mare! Ai început să te despoi În stări prea lungi, apăsătoare. Te rog... ți-ajunge cât ai stat! Fă loc ninsorilor cu floare, Cu tine aici ne-au înghețat Speranțele în buzunare. − De ce-aș pleca? Nu-i încă timpul Să cearnă cerul munți de floare
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
decît să trimită la semnificație cu ajutorul calităților analoge ale obiectului. Dar arta indiană, deși separă generalitatea de existența individuală, pretinde, cu toate acestea, și nemijlocita unitate a acestora, unitate produsă de imaginație. Din această cauză [131], ea este nevoită să despoaie existentul concret de caracterul lui mărginit și să-l mărească chiar în forma sensibilă pînă la a-l transforma în ceva nedeterminat și a-l desfigura. În această lichefiere a modului determinat și în confuzia ce rezultă de aici prin
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
bolnavii aceștia, mai mult sau mai puțin închipuiți, au simțit brusc plăcerea ieșirii în stradă. În pijamale și capoate. Credeam atunci că e doar puseul unei defulări atît de mult așteptate, că democrația brusc ivită presupunea pe loc și naveta despuiată între paturi de spital și trotuar. Naivitate! Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu brio, iar pe trotuarele din preajma spitalelor dăm nas în nas cu pijamaliștii mirosind a iod și-a urină. Atunci, prin '90, îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amuzat cum s-a simțit în comunism, septuagenara Nora Iuga a răspuns generic amuzat că a existat 2 Mai. Scurt. Comunismul adică nici nu a existat pentru cei tineri și frumoși (și mai puțin frumoși), care, vară de vară, se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anul 1955, Leonid Boicu și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu colega de facultate a surorii lui, Rodica Ionescu, unica fiică a unor negustori bogați din Râmnicul Sărat, care, în anii grei ai „democrației populare” suferiseră rigorile naționalizării, fiind despuiați de bunurile personale „până la ultima lețcaie” și târâți prin lăcașurile de reeducare, larg deschise celor care puteau sfida prin statutul lor social noua orânduire. Evident, cu asemenea legături, definind origini „nesănătoase”, tânărul absolvent avea puține șanse de a înșela vigilența
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Fiul care-i rătăcitor peste ocean". Și n-am mers înainte: și m-am ascuns în negri nori ai mîniei mele; Chemat-am stelele în juru-mi la picioare în noaptea sfaturilor beznei; Stelele jos și-au zvîrlit sulițele 153 și despuiate-n depărtări fugiră. 225 Noi am căzut. Pe tine te-am cuprins, întunecatule Urthona. Cu mîna-mi stînga în cădere Te-am cuprins, frumosule Luvah; și că o floare te-ai uscat Și că un crin a ta soție Vala de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile zburară, pînă ce curs-a sînge 160 Din răsărit către apus, aidoma cu vinele-omenești, în rîuri Ale vietii pe pajiștile morții și ale deznădejdii vai. "Acuma sunați goarnele Izbîndei, acum să-i despuiați pe cei uciși. Înveșmîntați-vă cu arme daurite, frați de război". Ei cu tărie sună goarnele, îi pun în lanțuri pe prizonierii care urlă, 165 Fac sîngerosul Legămînt, si trag la sorți în coif, Și aleg moartea lui Luváh și răstignitu-l-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]