1,668 matches
-
nu făcuse ceea ce era de făcut nu-l destăinuise nimănui, nu-l comunicase celor în drept să-l știe, celor care îl plăteau, pe el și Serviciul tot, tocmai ca să facă astfel de lucruri, să afle secrete și să le destăinuie. Mai încălcase el regula din cînd în cînd, dar era vorba mai mult de prudență decît de neexecutarea datoriei. Aflase de fiecare dată la vreme de orice combinație politică, de tranzacțiile mai mult sau mai puțin cinstite care făceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toate acele date și să le remită centralei care se afla la Stockholm. (N‑o fi fost oare -, m‑am Întrebat o clipă -, și doamna Johanson adepta lor? Și nu m‑a dus ea la acea bibliotecă - pentru că i‑am destăinuit durerea - ca să dau de Enciclopedia morților și să‑mi găsesc În ea un dram de alinare?) Asta‑i tot ce pot ști, ce pot intui despre activitatea lor. Caracterul ocult al acestei activități Își găsește -, cred eu -, obârșia În Îndelungata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumând pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucât „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub biserica parohială“. Racikovski - care va destăinui că doar În urmă cu două nopți În culcușul său Înnoptase unul dintre atentatorii generalului Draintelle - va ajunge În mâinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluând personalitatea acuzatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate ce răsunau, să dărâme casa, în spatele ușii camerei de baie, ea jură că era pentru prima și ultima dată când îi destăinuia mamei relațiile amoroase din viața ei. De acum încolo se va descurca singură, în toate evenimentele ce aveau să apară. În a noua zi a prieteniei lor, o zi de luni, Luana îl așteptă cu îmfrigurare în fața facultății. Învățată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un alt moment, ei aveau să vadă în ea doar femeia despărțită, fără căpătâi. Se hotărî să-i vorbească, cu grijă și delicatețe, să lămurească, o dată pentru totdeauna, problema dintre ei. Ajutat de atitudinea ei gingașă, Radu reuși să se destăinuie și Luana află, cu stupoare, că era orfan de ambii părinți. Mătușa care îl crescuse nu se mai afla de mult printre cei vii. Dilema și controversele porneau dinăuntrul său. Marcat de lipsa părinților, căutase întotdeauna să fie vertical, corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui nu era Luana ci pierduta doamnă Noia. O femeie ce avea imperioasă nevoie de ajutor să nu cadă în neagra prăpastie a dezolării. Așa cum făcea în cabinet cu pacientele, el o încurajă, cu nesfârșită grijă, să vorbească, să se destăinuie. Înțelese că un element bolnav, ca Nuța Cordel, nu va renunța niciodată să-i facă viața amară. Îi ceru cu hotărâre ca a doua zi să-și dea demisia. Realizând că e vineri seara și ea nu putea face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al dreptății, prost înțeles pe tot parcursul vieții lui, îl făcu să nu caute o altă soluție. Nu-i trecu prin cap să tacă, să ascundă totul, în speranța că ea nu va afla niciodată. Radu Noia trebuia să se destăinuie, să-și spovedească păcatul, să se simtă liber. Și încă o dată nu ținu cont de ea. Se opri la primul telefon. Luana ridică receptorul într-un târziu, fără să poată rosti un cuvânt. Vocea lui stinsă îi aduse la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea cu muntele uriaș și brazii, i se umeziră ochii. La ce te gândești, Luana? Spune-mi ce-ți trece prin minte. Ar fi vrut să-i spună adevărul, să se destăinuie, să scape, într-un fel oarecare, de povară. Dar Iuliana întruchipa perfecțiunea, idealul feminin și ea nu avea curajul să se pună în postura celeilalte părți a monedei. În timp ce doamna Darie acceptase lipsa permanentă a tovarășului de viață, îi respectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am angajat din aceleași considerente. Pentru mine, însă, e ceva mai greu. Trebuie să demonstrez, cât mai curând, că pot face ceea ce am promis. Și uite că nu prea am idee cum. Luana nu știa dacă șeful ei i se destăinuia din pricina celor două pahare de vin pe care le golise sau căpătase suficientă încredere în secretara lui. Debutul lor coincidea și fiecare, în parte, era măcinat de dorința de mai bine. Pentru ea, ceea ce făcea, locul în care ajunsese era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a împlini așteptările și aspirațiile întregii companii. Era foarte simplu. Bariu privise altfel problema. Când Robu, sufocat de glasul conștiinței, de miraculoasele așteptări pe care le citea în ochii celorlalți și de care nu se simțea capabil, veni să se destăinuie, el se simți trădat. Fusese pus în situația de a rămâne fără replică. După terminarea grandioasei sărbătoriri, se retrăsese în decorul intim al apartamentului pe care-l ocupa într-un bloc din centru, pentru a se bucura, în tihnă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi sigur că sunt aceleași. Era unul despre un pescar și despre un pescăruș. Pescarul era Îndrăgostit de fata unui fermier bogat, care n-o lăsa să se mărite cu el pentru că era prea sărac. În fiecare zi pescarul Îi destăinuia pescăru șului tot ce avea el pe inimă, iar pescărușul Îl sfătuia. ÎI cânta și-i spunea: Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea se Întoarce la tine. Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine, nu tocmai la îndemâna oricui, zise el ușor ranchiunos. Trebuie să ai capacitatea de a citi. Trebuie să știi unde anume să cauți lucrurile de care ai nevoie... — Știți, proza dumneavoastră a însemnat cândva foarte mult pentru mine, i se destăinui Fanny. — Serios? — Am citit Adăpostul când aveam cincisprezece ani, spuse ea. A fost prima oară când am simțit că mă prinde un roman modern. Continui să cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eliberat cumva, considerând posibilitatea că experiența mea ar putea fi în firea lucrurilor, la fel cum am aflat mai târziu despre masturbare. Experiența masturbării am trecut-o întotdeauna sub tăcere, chiar și față de amica mea din liceu, singura cărei îi destăinuiam din secretele și idiosincraziile eului meu, ce-l consideram eu însumi cel puțin ciudat sau, mai degrabă, bolnav sau chiar anormal, în bună măsură, aparte față de ceilalți copii, pe care-i studiam îndeaproape. Amica mea de clasă a fost singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau, mai degrabă, bolnav sau chiar anormal, în bună măsură, aparte față de ceilalți copii, pe care-i studiam îndeaproape. Amica mea de clasă a fost singura căreia i-am vorbit despre "el", singura în fața căreia am avut curajul să mă destăinui. Și asta doar de câteva ori; de fiecare dată când ne aflam în momente de mare intimitate. Adică când eram singuri, nestingheriți de nimeni și ea era complet pasivă, iar eu îmi plimbam mâinile pe suprafața corpului ei mic, negeneros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adevărată pe care o făcusem în viața mea, era moartea acestui tip. Ceea ce știam eu despre el, nu mai știa nimeni, nici măcar el însuși: presupunând că știuse ce avea să i se întâmple, acum nu mai știa nimic. Urma să destăinui această descoperire? Îmi venea s-o fac din ce în ce mai puțin. De când îmblânzisem teama pe care mi-o inspira, apreciam din ce în ce mai mult compania celui care nu mai era de-acum un necunoscut. Mă gândii iar la una din frazele invitatului din ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
perplexă. -Colegii n-ar veni să te caute? -Crezi? -Așa mi se pare. Am înțeles că nu faci numai ceea ce vrei. -Și dacă m-aș ascunde aici? Tăcu o vreme și spuse solemn: -Dacă te-ai ascunde aici, nu aș destăinui prezența dumitale. Tocmai pecetluise un pact. -Ce preferi? Să pleci mâine cu mine, departe, ori să mă ascunzi în vilă? -Să plecăm unde? -Vom merge cu mașina până în Danemarca și, de acolo, vom traversa insulele până în Suedia. Păru tentată. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de ușor, ești mare Sena, ai văzut că te-ai contrazis singur? Uite că sîntem o echipă, că sîntem în cărți, o să vezi că drumul pînă la Iași e o nimica toată! — Să nu credeți că de frică v-am destăinuit unele din îndoielile mele, strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
familia asta. — Și mare ghinion în același timp, echilibrează Monte Cristo balanța, dacă totul ar fi fost roz, n-ar mai fi fost nici un motiv să te afli acum pe picior de luptă împotriva sistemului. — Fiecare are ambiții personale, se destăinuie domnul Președinte plătind tribut unei clipe de slăbiciune, știm că există o țintă comună asupra căreia am căzut de acord să ne concentrăm împreună și să ne canalizăm toate forțele, însă adevărata motivație a fiecăruia n-o va afla nimeni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-ai încercat sau n ai vrut să pui laba pe el? Dar Delfina n-o aude, se uită doar în gol și începe să se gîndească ce-o fi fost în capul ei că s-a apucat să se destăinuie în fața lor cînd putea la fel de bine să țină totul pentru ea și să aștepte să vadă ce se va întîmpla la capătul percheziției despre care Roja o pusese în temă că era posibil să se petreacă în acea noapte. Zbîîîrrrr
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era, zîmbește Bătrînul dînd pagina. La Spitalul de Urgențe, doctorii povestesc iar despre țintași ai Securității, arme cu infraroșu, telescoape și gloanțe dum dum, pînă și ăștia le știau pe toate, mie îmi vine tot mai greu să citesc, se destăinuie Bătrînul încercînd marea cu degetul, privindul pe Poștaș pe sub sprîncene, încercînd să-i pătrundă în suflet. Ăștia au tras întreaga noapte împușcînd nenumărați civili, țintind numai în frunte sau la inimă. Morga spitalului nu mai făcea față. Și ca s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochilor, uite în ce hal îți taie nenorociții ăștia calea, se pune pe înjurat. — Getax de-al tău, zice Roja, profesionist pînă-n măduva oaselor, i se pare. Am intrat într-o belea de mai mare dragul, începe Roja să se destăinuie. Femei, băutură, jocuri de noroc? Altceva mai rău ce ți s-ar putea întîmpla? Nu despre asta e vorba, mai întîi ascultă ce vreau să-ți spun, după aia poți să-ți dai cît vrei cu părerea, sînt strîns cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
verde a unui semafor agățat de cealaltă parte a intersecției în dreptul unui balcon care îi dă impresia că o să se prăbușească pe carosabil. Tocmai de asta mă tem și eu cel mai tare, adică să nu pățesc ca el, se destăinuie Roja, simțind cum automobilul de sub el demarează greoi. Mare ghinion, conașule, zice șoferul, în cazul ăsta e mare consumul, așa se întîmplă cînd îți moare partenerul, cînd te trezești peste noapte cu toate alea în cîrcă, descurcă-te dacă mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În formare. Ochenoaia nu s-a recăsătorit niciodată, așa cum se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca voi! Omu’ care ar vrea să mă ia pe mine cu cele patru fete, necrescute Încă, acela nu-i de nici o ispravă și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mea. Văzusem lacrima din suflet și masca ce-o purtai pe față, / A tinereții tale suferință ce-ți măcina plăpânda viață. / Cu multă grație ai acceptat, la acel dans să te invit / În pașii valsului celebru, în șoaptă te-ai destăinuit.“ În mod curios, pe ultima copertă a cărții, Dan Cojocaru, recomandându-l pe Ilie Marinescu cititorilor, pretinde că acesta a găsit ceva nou de spus despre iubire, deși subiectul părea epuizat. Ceva nou?! Nimic nu este nou în această carte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cîte ceva, dar nu ca să te duci să umpli Clujul cu ce-ți povestesc aici... Lucrurile astea le cunoaște puțină lume. — Nu spun, nu spun, m-am grăbit să făgăduiesc, avînd În gînd În același timp bucuria cu care voi destăinui istoriile inedite prietenilor mai apropiați din liceu și profesorului meu de română și latină, Valentin Tăutu. — Cum ți-am spus, a reluat tata, am aflat chiar de la soldați cum a fost Împușcat Vasile Blidaru. I-au Întins o cursă. Văzînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]