1,113 matches
-
de roman și o schiță dramatică intitulate Arbore, fragmentul de dramă Domnița Rosanda, poemul Domnița Voichița, poeziile Sunt dac!, Sunt român! ș.a. H. părăsește armata, trece Prutul și sosește la începutul anului 1857 în Iași. Judecător în 1858 la Cahul, destituit în scurtă vreme pentru inaderență la politica antiunionistă a caimacamului Vogoride, revine la Iași. Scoate o serie de reviste cu un profil predominant istorico-filologic: „România” (1858-1859), „Foaie de storiă română” (1859), „Foița de istoriă și literatură” (1860), „Din Moldova”, intitulată
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
puțin de un an din cauza inimicițiilor pe care începuse deja să le stârnească. Înființează un „institut privat de educațiune” la care renunță în 1862, când își reia postul de bibliotecar și pe cel de profesor (la Gimnaziul Central), fiind însă destituit în 1863, în urma unui proces de presă provocat de apariția nuvelei Duduca Mamuca. Acuzat de imoralitate, H. se apără magistral și obține achitarea. Nu-i uită pe cei care l-au atacat, printre ei fiind Titu Maiorescu și V.A
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
s-a mutat în Ardeal“. Stroescu a contribuit substanțial la sprijinirea învățământului românesc din Ardeal, învățământ inexistent - așa cum preciza chiar Nour - în Basarabia. • Ibidem, p. 260. • Sunt menționați „unii din fiii credincioși ai Basarabiei [care] au îndurat și prigoniri“, fiind destituiți din posturi și mutați din Basarabia; „separat de aceștia, trebuie să pomenesc pe d. Nic. Durnovo, această unică voce ce se ridică în mod periodic în favoarea noastră, a românilor basarabeni“. Această autoritate din presa rusă „nu încetează toată viața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nou”. În 1946 și 1947, în calitate de consilier cultural, îl însoțește pe Tudor Vianu, numit ambasador la Belgrad. În 1948 F. se întoarce în învățământul universitar, ca asistent al lui Tudor Vianu la nou-creata Catedră de istoria literaturii universale; va fi destituit în 1951 din motive politice și i se va interzice un timp dreptul de semnătură în presă. E numit de G. Oprescu cercetător la Institutul de Istoria Artei din București (unde, din 1955 până în 1967, va fi șeful sectorului de
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Jourdan. În 1857 obține postul de secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova; după doar o zi, își dă demisia. Deși nu avea studii, face o frumoasă carieră în magistratură. Judecător la Tribunalul din Suceava (1857), de unde va fi destituit pentru manifestări prounioniste, după întronarea lui Al. I. Cuza se vede numit președinte la același tribunal (1860), iar după un an, la Iași, membru al Curții de Întărituri. Prefect de Suceava (1863), apoi de Dorohoi, în 1864 trece la Curtea
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
aceste discipline la Liceul Comercial „N. Bălcescu” și la Liceul „Aurel Vlaicu”, ambele din București. Între 1938 și 1944 este inspector general al învățământului secundar în ministerul de resort și vicepreședinte al Asociației Profesorilor Secundari. În toamna anului 1944 este destituit din toate funcțiile, fiind acuzat de carierism, cameleonism și politicianism, ca membru succesiv al partidelor averescan, gogist, cuzist, legionar și ca susținător fervent al politicii lui Ion Antonescu. Debutează cu un comentariu literar în „Universul” (1913), ziar al cărui colaborator
GEROTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287226_a_288555]
-
la nivel epistemic (mă refer mai ales la achizițiile matematicii și ale fizicii de după momentul teoriei cuantice), aceasta nu Înseamnă că un asemenea model nu ne mai este necesar sau funcțional. De pildă, chiar dacă o teorie precum aceea a fractalilor destituie un anumit model logic tributar unității și ideii de adevăr ieșit din coerență, ea instituie totuși o altă logică, a cărei funcționalitate poate că ar apărea chiar În lectura unor texte precum cele la care te-ai referit, care ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
antiboierească. Detronarea lui Al. I. Cuza l-a afectat profund. Abia după 1875 își va relua acțiunile politice (un an mai târziu e ales deputat) și, după ce conservatorii îl închid pentru un delict de presă (critica violent regimul), liberalii îl destituie din funcția de avocat al statului, tot din cauza atitudinii independente și radicale. M. a fost frate cu mitropolitul Calinic Miclescu. Puținele scrieri literare rămase de la acest boier activ, democrat și iubitor de dreptate, nu sunt pe măsura omului. Înainte de 1848
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
Revenit acasă, lucrează un timp la secția de limbă și literatură a Institutului Moldovenesc de Cercetări Științifice, perioadă în care colectează cu zel, asimilează și interpretează creația folclorică. Devine redactor-șef al revistei „Nistru”, funcție deținută până în 1959, când este destituit pentru „tendințe naționaliste”. Mai târziu a fost locțiitor al președintelui Comitetului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1962-1964). Laureat al Premiului de Stat (1972), a primit și titlul de Scriitor al Poporului din Republica Moldova (1982). Este prezent cu versuri și proză în
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
condamnării lui Pelagius fusese în esență Augustin, motiv pentru care împotriva acestuia sunt îndreptate operele sale care constituie ultimul răspuns al pelagianismului. Întâi de toate, Iulian a contestat prin două epistole decizia lui Zosimus, iar pentru acest lucru a fost destituit și trimis în exil; nici adresându-se curții n-a obținut un rezultat mai bun pentru că acolo era influent un prieten de încredere al lui Augustin, contele Valeriu care obținuse semnarea decretului imperial din 419. În 419-420, Augustin i-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alexandria a) Viața În 412, atunci când a devenit episcop al Alexandriei, Chiril trebuie să fi avut cel puțin treizeci de ani și probabil că nu era foarte tânăr în 403 când a participat la sinodul de la Quercia care l-a destituit pe Ioan Hrisostomul. Așadar, trebuie să se fi născut prin 370-380. E probabil, dar nu absolut sigur, că a avut parte de o formație monastică, fără să fie totuși călugăr; cu siguranță, unchiul său din partea mamei, Teofil, episcop de Alexandria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
urma să aibă cel mai prestigios purtăror de cuvânt în Sever de Antiohia. În timpul domniei lui Anastasius (491-518), a continuat însă efortul de a impune Henotikon-ul astfel încât doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. În Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriană), patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patriarhul Flavian de Antiohia a sfârșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul din cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (aici, pp. ???-???). Când a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Justin I în 518, Sever și-a continuat opera de propagandă și de reorganizare a grupării sale; a putut să meargă la Constantinopol în 531/2 profitând de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit până la urmă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
enquête sur les homélies de Proclus: REG 85 (1972), 572-596; R. Caro, La homilética mariana en el siglo V, 3 vol., University of Dayton, Ohio, 1971-1973. 8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 până în 449, a fost destituit de conciliul din Efes și a murit în exil la 11 august 449 în Lidia. Merită amintite două scrisori ale lui către papa Leon I consacrate doctrinei lui Eutihie (sfârșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totuși să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Când așa-zisa „tâlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe Flavian și pe Eusebiu, acesta i-a adresat un apel scris papei Leon; refugiindu-se după aceea la Roma, a trimis împăraților Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel care a fost citit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
der Synode zu Chalcedon festgesetzten Lehre. Armenischer Text, Leipzig 1908. Edițiile celorlalte texte sunt indicate în CPG III, n. 5475-5491. 14. Petru Mongo Petru al III-lea Mongo („cu glasul slab”), abia numit succesor al lui Timotei Aelurus, a fost destituit de împăratul Zenon; însă, când acesta, în 482, a încercat să-i facă pe calcedonieni și pe monofiziți să ajungă la un compromis prin Henotikon-ul său prin care accepta consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu al nostru (în opoziție cu Eutihie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori și unde fuseseră inserate epistole false tocmai pentru că unii profitaseră de această stare de dezordine. De fapt, se știu puține lucruri despre el; dintre scrisorile ce pot fi datate, cele mai vechi sunt cele adresate lui Rufin, Prefectul Pretoriului, destituit în 395 (I, 178, 489), iar cele mai recente sunt cele referitoare la conciliul din Efes din 431 (I, 310 către Chiril; 311 adresată lui Teodosius al II-lea etc.); unele conțin poate referiri la tratativele succesive care au dus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Săvârșitor al Regulamentului Organic, iar după doi ani face parte din Obșteasca Extraordinară Adunare pentru revizuirea Regulamentului Organic. Cam tot de pe atunci este mare logofăt al Dreptății. În 1838 devine prezident al Sfatului Consultativ, în 1844 - membru al Înaltului Divan. Destituit de domnitorul Gheorghe Bibescu, injustiția avea să se repare în 1847, când va fi numit membru la Înalta Curte de Justiție. Ca efor, participă la întocmirea regulamentului școlilor și se îngrijește de trimiterea în străinătate a primilor bursieri români. Refugiat
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Năzuința”, „Cele trei Crișuri”, „Clipa”, „Familia”, „Gândirea”, „Universul literar”, „Pleiada”, „România literară”, „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Scrisul românesc”, „Universul literar”, „Viața” ș.a.). Aflat în Portugalia în timp ce în țară se desfășurau evenimentele din august 1944, H. hotărăște să rămână în exil. Destituit in absentia din învățământul românesc în 1945, funcționează ca profesor de latină la Universitatea din Lisabona (1947-1948), stabilindu-se în cele din urmă în Franța. Participă la editarea revistelor „Luceafărul” (1948-1949) și „Uniunea română” (1948-1950). Poetul H., autor a două
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
o casă de comerț turcească, aceste texte îi atrag expulzarea. Întors în țară, petrece un timp la moșia părintească din ținutul Neamțului, după care, relația cu familia înăsprindu-se, se stabilește la Iași. Asesor judecătoresc la Piatra Neamț (1841-1844), va fi destituit ca urmare a repetatelor absențe. Pentru unele aluzii îndrăznețe din piesa Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național, se vede surghiunit la schitul de la Soveja. Consemnat acolo aproape două luni (februarie-aprilie 1846), R. are șansa să descopere „cea mai frumoasă
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
ieftine, acestea au fost Însăși condițiile care i-au modelat creșterea și trăsăturile fundamentale”62. Atât timp cât pământul ieftin și liber era ușor de găsit, americanii nu au trebuit să se Îngrijoreze prea mult În ceea ce privește conflictele de clasă. Masele exploatate și destituite de imigranți și nativi puteau să scape de opresiunea din Est continuând să se deplaseze spre Vest. De fapt, Vestul a devenit o supapă de siguranță, un mod de a asigura egalitatea șanselor fără a se preocupa Însă de egalitatea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
proceduri, compania pierzând contracte și clienți importanți (fiind obligată și la plata unor daune substanțiale). Conducerea de la centru trimise în teritoriu o echipă de control care, analizând situația, a considerat că directorul era și el de vină și l-a destituit. Întrebăritc "Întrebări" 1. Care este rolul secretarei (care îndeplinește o funcție de gatekeeper) în acest caz și ce rol îndeplinește o astfel de persoană în organizație? 2. Când a greșit directorul? Era posibil ca și în lipsa ordinului dat de către manager, secretara
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
altfel spus, personajul este un fel de păpușă rusească, în dispută cu eurile sale precedente. Scenariul romanului, care revine și în Când vine umbra (1979), e declanșat printr-un truc narativ: protagonistul, aflat într-un punct de criză (de regulă, destituit de la locul de muncă), ia cunoștință de sine prin exercițiul cathartic al investigării propriei genealogii, pe care o transformă în poveste, discurs, act creator. Totuși, nu este vorba despre un metaroman sau un roman în roman, ci de o formulă
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
că artizanul condamnării lui Pelagius a fost în esență Augustin, și împotriva acestuia sînt îndreptate operele sale ce constituie ultimul răspuns al pelagianismului. întîi de toate, Iulian a contestat prin două epistole decizia lui Zosimus, motiv pentru care a fost destituit și trimis în exil; nici adresîndu-se curții n-a obținut un rezultat mai bun, pentru că acolo era influent un prieten de încredere al lui Augustin, contele Valeriu, care obținuse semnarea decretului imperial din 419. în 419-420, Augustin i-a trimis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a) Viața în 412, atunci cînd a devenit episcop al Alexandriei, Chiril trebuie să fi avut cel puțin treizeci de ani și probabil că nu era foarte tînăr în 403, cînd a participat la sinodul de la Stejar care l-a destituit pe Ioan Hrisostomul. Așadar, trebuie să se fi născut prin 370-380. E probabil, dar nu absolut sigur, că a avut parte de o formație monastică, fără să fie totuși călugăr; cu siguranță, unchiul său din partea mamei, Teofil, episcop de Alexandria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]