1,116 matches
-
Teodora l-a făcut să îl regăsească. Îi este recunoscător când o are aproape, dar și în lipsă, când simte și mai mult ce „însemnează” ea pentru el. Îi și comunică totul, într-un elan oarecum „tineresc”, poate chiar romantic desuet, „în proză” și, uneori, în versuri. Simte însă că și ei i se pare normal să se exprime astfel. Teodora își „recuperează” cu încântare imaginea din „oglinda” versurilor lui și trăiește, prin el, o viață „reîntregită”. Scriitorul nostru subliniază încă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui Schubert. La fel, poemul simfonic al lui Richard Strauss, Moarte și transfigurație. Aceste compoziții concentrează în mod miraculos suferința și bucuria îndurerată de a fi. Actualmente, odată cu apusul gândiri și abolirea ori pervertirea valorilor spirituale, suferința filozofică creatoare apare desuetă. Doar caricaturizări ale durerii, model Guernica lui Pablo Picasso, care nu mai stârnește compasiune, ci disconfort repulsiv față de atitudinea de a degrada, a schimonosi durerea. Ce distanță axiologică uriașă între Guernica și tabloul lui Mathias Grünewald, Răstignirea de pe Catapeteasma de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-au reîntors la zarzavaturile lor, magazinele și-au strâns inimioarele din vitrine, felicitările muzicale au deve nit afone, moderatorii nu se mai sărută în direct, florăresele nu te mai aleargă, și în care efuziunile sentimentale sunt taxate ca nepotrivite, desuete și, cel mai im por tant, de un înfiorător prost gust. PASIONALUL DOMN AVRAM Răducu e un băiat care locuiește la scara unu. De fapt tot acolo s-a și născut. La propriu. Adică nu la maternitate, ca toți ceilalți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ei, romanul cu „r“ mare: Tristețea fagotului meu. Trompetistul Nae Cuculeanu strâmbase din nas la auzul titlului, o trompetă, dacă vreți să înțelegeți, se impune, pe când un fagot... Auzi ce idee! Nu, nu, în nici un caz, fagotul este un instrument desuet și total nepotrivit pentru a fi personaj de roman. Dar, oricât încercă trompetistul Nae Cuculeanu să o convingă, Melania o ținu morțiș pe-a ei și sfârșiră prin a-și trânti ușile în nas. Viața Melaniei începuse să o lase
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind. Candidă și fără gânduri. Gigi Pătrunjel se ridică fript în două picioare și, sprijinindu-se de gard, o ținti drept în ochi. Tânăra își ascunse
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
desfășurate provocator pe cerul de sticlă al unei nopți de vară? Pufni încă o dată, la fel de nemulțumit ca și atunci. Problema nu se pune așa, totuși, femeile, în marea lor majoritate, au o aversiune indiscutabilă față de o noapte petrecută sub acoperământul desuet al unui cort. Femeile vor condiții, apa de munte e rece, prea multe insecte, eventual târâtoare libidinoase, oglinda lipsă, când ne întoarcem?, e traseul prea lung și mă dor picioarele, mai bine mergeam în parc etc... Vijelia încercă (pentru a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
individului; contează faptul că cel mai adesea acest criteriu funcționează. Odată cu moda am ajuns să fim purtați de haine. Ne sunt estompate trăsăturile de personalitate de către îmbrăcăminte. Suntem catalogați după îmbrăcămintea pe care o purtăm: e la modă sau este desuetă. Moda ne uniformizează, făcându-ne să părem produși în serie. Suntem violentați de slogane de genul: Spune cum te îmbraci ca să-ți spun cine ești" sau "Ești ceea ce mănânci" ori " Spune care-ți sunt prietenii ca să-ți spun ce fel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
apărută în 13 exemplare, care avea numele popular al organului sexual masculin. Anul diferă, dar mai important este faptul că nu Arghezi și Bogza sunt menționați că ar fi scris în ea, cum spunea spectatoarea revoltată de întrebarea socotită desigur desuetă, ci Gherasim Luca și Paul Păun. Fără reticențe, Traian Lazăr, într-un articol din România literară nr. 17, despre Gerasim Luca între artă și politică, dă titlul revistei suprarealiste obscene, cum o numește autorul, și pe colaboratorii ei, Gherasim Luca
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
găsit-o, bunăoară, în dublu exemplar, în ediția subțire, cu copertă verde, a Mici-lor poeme în proză ale lui Baudelaire). O carte de bagaj, care și-a însoțit cititorii pe munți, sau căreia i se încredințează, cu o complicitate astăzi desuetă, un semn găsit greu și uitat la adăpostul unui ierbar cu litere. Semne de carte, la propriu, din piele pictată sau din hîrtie simplă, înghit, la plecare, cărțile. Un semn de propagandă, terminat cu o stea roșie de carton, și
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
psihanaliză) și cea a prietenei părinților, în relatare indirectă. De aici se creează impresia de imprecizie și mister, ca și cum spectacolul vieților ar fi abia ghicit dincolo de perdeaua și draperia amintirii, fluide amândouă. O anume patină încarcă narațiunea de o atmosferă desuetă, care dă iluzia de roman sentimental, poate chiar patetic, iluzie realizată printr-o strategie rafinată a psihanalistului care învăluie prin dezvăluire și viceversa. O asemenea strategie aplicată ca tehnică narativă adâncește misterul, căci secretul nu îl constituie faptele trecutului care
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
să fie singura rațiune). Cum cred că, în ultimii ani, marja de eroare s-a extins. Tot mai mult. Și mai neplăcut. Calitatea comentariului critic a scăzut, umorile sînt la mare preț, discreția, moralitatea și autoritatea par de-a dreptul desuete. Asta se vede zi de zi și ceas de ceas în breasla mea, de exemplu, a criticilor de teatru, atitudinea în scris, și nu numai, îndepărtîndu-se, uneori grav, de ceea ce înseamnă această profesiune. De aici, o enormă degringoladă, un amestec
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite cu proză și strunite
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este Jeny, un nume banal scos în evidență prin y-ul din coadă. Dacă astăzi o atare ortografiere apare desuetă, dacă nu chiar vulgară, în interbelic făcea furori. Iată, în același Alfabet ..., o întreagă teorie despre numele la modă ale epocii amintite, prin vocea unui bărbat din romanul Femei de M. Sebastian, nemulțumit de atît de inexpresivul (oare?) Maria : "Înțelegi
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
iarbă, înainte ca ea să mănînce din voi". Dar Stockhausen a fost și un destoinic admirator, mai puțin de dragul modelor (care, se știe, au jucat un rol imens în avangarda de după 1945), cu scopul de a nu părea vetust sau desuet, și mai mult datorită unor revelații pe care le-a trăit încă de la debut ca pe adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce considera că
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
cere răgaz și, la urma-urmei, n-o să ne pierdem vremea cu lucruri ce aparțin, de regulă, trecutului. Deși acest trecut este al nostru, face parte din identitatea noastră spirituală/ culturală. (Să nu zic na-țională, că acest cuvânt a devenit fie desuet, ba, și suspect, fie, prin repetare demagogică, sleit de substanța lui curată, originară.) Rememorăm (chiar și pentru urechi surde și ochi opaci) câteva secvențe ale unor asemenea "normalități" recente. l Casa Balș din Iași, monument arhitectonic de la început de secol
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
această săptămână, citim ce scriu criticii (Valerian Sava, Laurențiu Brătan, Andreea Chiriac) despre regizorul invitat. Ne-a reținut atenția un fragment din intervenția Andreei Chiriac: "Alexandru Solomon este un autor special tocmai pentru că gândește documentarul - multă vreme considerat un gen desuet, prăfos, chiar agonizant - ca pe o structură vie, pe care imaginația sa o transformă creativ, cu umor autentic, de multe ori trist și întotdeauna profund, depășind șabloanele și anchilozele și modelând-o, chiar cu instrumentele ficțiunii, în direcția cea mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
a renunțat la viziunea creștină asupra lumii. În locul ei a pus un materialism economic în al cărui limbaj putem întîlni, alături de sintagme tipic hegeliene - precum "viclenia rațiunii", "negativitate pură", "a fi în sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
caracterizează, în mai mare măsură decît expresiile echivalente - de tipul Ghici ghicitoarea mea - prin fixitate, ritualizare, fiind de fapt ininteligibilă și interjecțională. Vasile Alecsandri a jucat un rol important în răspîndirea ei: prin poezia , din ciclul Doine, idilă grațios-erotică și desuet artificială ("Păstorul zise: Cinel-cinel, / Copilei june de lângă el"; Nu ghici-ndată / Vesela fată / și pe guriță fu sărutată") și mai ales prin vodevilul Cinel-cinel, scris în 1856 și reprezentat în 1857. Formula, considerată ca specifică zonei lingvistice moldovenești, continuă să
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
rătăcit a cărui viziune ar fi uzată moral. Căci, judecat cu ochii placizi ai cetățeanului căruia i s-a amputat nervul limbii și simțul naturii, jargonul lui Heidegger aduce cu o păsărească sibilinică, insuportabil de prețioasă, născocită de un profet desuet, în întregime depășit, ale cărui gînduri nu se potrivesc deloc cu imperativele prezentului. A doua calitate a corepondenței este că în ea îl regăsești pe același Heidegger pe care îl afli în operă. Temele sunt aceleași, la fel ca tonul
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
să rostească cuvîntul "fericire". Și deși astăzi avem un repertoriu impresionant de definiții și de rețete privind dobîndirea fericirii, ce ne lipsește însă e tocmai gustul ei. Aproape că am ajuns să vorbim despre ea ca despre o relicvă sentimentală, desuetă și uzată moral, a cărei ipostază vie și firească a fost omorîtă de-a lungul timpului de excesul analizei conceptuale. Iar dacă fericirea nu e o chestiune de pregătire disciplinară, nu mai rămîne decît să fie una de umoare temperamentală
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
progresiv și îl delete-ază așijderea. Dieta administrată de "Outside the box" a inclus și "feluri" mai mult sau mai puțin exotice (And then I knew �twas wind de Toru Takemitsu ori Nani de Osvaldo Golijov), mai mult sau mai puțin desuete (Postcards from the Center de Kathlenn Ann Murdock sau Humoreske de Alexander Zemlinsky), mai mult sau mai puțin eclectice (Quintet de John Steinmetz ori Incantation de Augusta Read Thomas). O mențiune specială pentru lucrarea Quodlibet a lui Arne Running, în
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
metanoia. Cu toată viața lui chinuită, Kartak păstrează în el o umanitate tulburătoare. S-a vorbit mult despre felul cum Roth unește ironia și compasiunea, nelăsînd de regulă să intre în acest amestec nici un strop de dulcegărie. Ca să mă exprim desuet, nuvela aceasta poate să miște și un suflet împietrit. Kartak e răsplătit cu un sfîrșit ușor. "Dumnezeu să ne dea tuturor, nouă, bețivilor, o moarte atît de ușoară și de frumoasă" sunt ultimele cuvinte ale nuvelei. Roth e un maestru
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
într-o expoziție destul de anostă pe care Galeria Națională din Washington a dedicat-o în primăvara trecută "Școlii de la Barbizon" au fost imagini fotografice. Retrospectiva Courbet a inclus și ea un număr important de fotografii contemporane care, în pofida farmecului lor desuet, sunt mai degrabă relevante documentar decât artistic. Aceste imagini - peisaje, nuduri - dovedesc că artistul, chiar dacă s-a folosit de fotografii ca amprentă a realității înconjurătoare, nu a copiat, ci a filtrat tot ceea ce a văzut prin intermediul propriei gândiri creatoare. " Imaginația
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum ceața atrage privirea, silindu-te să te concentrezi pentru a vedea ce se ascunde printre aburii ei, sau așa cum o voce șoptită stîrnește atenția
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
lăudau cândva că asupra imperiului lor soarele nu apunea niciodată? Sau să fie și o oarecare neliniște ontologică la mijloc, o profundă nemulțumire legată de propria istorie și cultură, de un trecut mai puțin "evoluat", astăzi, când tradiția pare ceva desuet și nu mai este deloc apreciată? Răspunsul, probabil, le cuprinde pe toate. Cititorul modern, interesat în experiențele arhetipale ale eroilor lui George Lamming, în felul cum trăiesc discriminarea rasială familiile indiene ale lui M. G. Vasanji sau care sunt relațiile
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]