347 matches
-
recitindu-i pe mării scriitori (Shakespeare, Dostoievski, Rilke, Blaga etc.). Nu să-i citim ca să-i rescriem și astfel să-i coborâm la nivelul înțelegerii noastre abile, dar nici să-i citim ca să ne desfete pretinsa lor inutilitate. Recuperăm așadar desuetudinea și noblețea doar dacă recuperăm posibilitatea de citire adevărată a marilor scriitori. Aceasta înseamnă că ies din suficientă mea fie de autor relaxat, fie de autor crispat. Înseamnă să nu mai fiu omul timpului, să nu mă mai las încălecat
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
interesantă, a le citi ca pe un întreg e un exercițiu extrem de util în măsura în care scoate la lumină o serie de teme recurente, de leit-motive ce se pot transforma într-un index de adevăruri general-admise despre Europa de Mijloc. Intrat în desuetudine după dispariția Imperiului habsburgic și decăderea Vienei din drepturile sale de metropolă, conceptul de "a treia Europă" a reintrat în actualitate ca alternativă la dualitatea Est-Vest, țările comuniste din această zonă revendicând un specific regional care le îndepărta de Estul
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
Să fie un efect al „studiului” său despre Eminescu? Sau, mai plauzibil, al modernizării accentuate a gustului literar în Transilvania, inclusiv la Blaj, după 1900, care a făcut ca vechiul model cultural, bazat pe erudiție și factologie, să cadă în desuetudine? De-o fi una, de-o fi alta, se cade spus că ediția de față a „studiului” său, prima integrală din 1891 încoace, e binevenită. Cu atât mai mult cu cât este o ediție științifică, înzestrată cu un aparat critic
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre care ne-am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce pînă și oamenii cu înclinație oratorică simt că înzestrarea lor nu mai are astăzi nici o trecere? Sînt cel
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
și există... Poetul se plimbă scrutând apele cerul și-adâncul firescului gând prinde în mâini transhumanța virtutea de-a dobândi visul cu oase cu tot... Exilarhul din Babilon este ca vântul captiv și exiguu... Pe palimpsest se reiau urmele cu desuetudine Ce cod urmează veți spune! Poză 4 Gloria e o umbră a noastră o perfidie care îl paște pe fiecare Ea e praful stelar de pe bocancii soldatului... Este miriștea din suflet extazul văratec și boala omului nemuncit. Între mine și
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Scriitorul-gazetar se plimbă pe străzile "de azi" ale orașului și are surprize încîntătoare - mizeria Orientului lasă tot mai mult locul unui oraș croit după tipar apusean. Dar și dezamăgiri - dispar casele boierilor vechi, unele dintre ele foarte frumoase, cad în desuetudine calme obiceiuri și apucături din urbea de altădată. Nu dispar însă poveștile, cartea lui Bilciurescu le consemnează pe îndelete și multe dintre ele au farmec naiv și exotic. Printre casele dărîmate, cea a boierului liberal Costică Câmpineanu, aflată undeva pe
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
și peste o sută cincizeci de la aceea a lui Krîlov. Ei au fost ultimii mari autori de fabule. La noi genul a mai rezistat până spre sfârșitul secolului 19, datorită lui Grigore Alexandrescu. La începutul secolului douăzeci căzuse deja în desuetudine... Ionel Gologan vrea să relanseze fabula. El este încurajat, în această întreprindere de Gheorghe Bulgăr și de Nicolae Balotă, cărturari de seamă, care nu se știe din ce cauză îl laudă cu multă convingere. "Ionel Gologan - afirmă Gheorghe Bulgăr - îmbogățește
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
București, Editura enciclopedică, 2003, p. 386. footnote>, trecând sub tăcere marile sale ctitorii culturale. Istoria Românilor în secolul XX, realizată de Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu îl ignoră total pe eminentul cărturar, așa cum ignoră viața muzicală românească, plasată într-o desuetudine condamnabilă, fapt asupra căruia am atras atenția și în recentul studiu consacrat înființării în anul 1920, a Societății Compozitorilor Români<footnote Vasile, Vasile - Societatea Compozitorilor Români, moment crucial în istoria muzicii românești și consecințele asupra culturii naționale; în: Muzica, București
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
le cheamă la un moment dat, entuziasmată, și pe celelalte prostituate să vadă un falus cum n-au mai văzut. Apoi, când obiectul admirației ei se zdrelește și sângerează, ea îl pansează cu drag, făcându-i un capișon din tifon. Desuetudinea bordelului, comicul de situație, ca și frumusețea metafizică a peisajului (ninge la nesfârșit, îngropând faptele oamenilor sub troiene de puritate de proveniență celestă) conferă farmec întregului episod. Dar romanul cuprinde nu numai erotism, ci și dragoste. Dintre poveștile de dragoste
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
este panașul acestui "aristocrat" al literelor, făcînd poezie, la metronom, în mijlocul regretelor atîtor roze... * Una din prozele sale cele mai curioase și pe care astăzi o citim zîmbind cu uimire este și aceasta schița fantastică și atît de actuala în desuetudinea ei julveriană, OCEANIA-PACIFIC-DREADNOUGHT: "Era în jurul anului 1952 (?!exclamația noastră), iar vasul uriaș, acel Dreadnought al Păcii, pe care înaltă ființă franco-anglo-americană îl pusese de vreo douăzeci de ani în executare, trebuia în curînd să fie împins în afara din matcă în
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
ori fericiți muritori!!!”. Schimbarea e lucrul cel mai utopic dintre toate. Scepticul Lovinescu, prevăzându-le viață scurtă schițelor după natură ale lui Caragiale, nu se hazarda, totuși, să dea un an, sau măcar un secol, când le va lovi, neîntors, desuetudinea. Mai hotărât, tânărul Caragiale își ia un avânt de două milenii. Două mii de ani de condamnare la Tâmpito-pole. Din care, vai, am ispășit abia vreo sută...
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
frunte cu Eminescu, în favoarea acelora încă neașezate și, deci, incapabile să garanteze o perspectivă corectă? Nici șansele de a face din Eminescu un reper moral nu sunt mai mari într-o lume pentru care respectul principiilor etice a căzut în desuetudine. Chemat să ne călăuzească pașii în ceasul de față, el s-ar sufoca, probabil, de nesfârșita mizerie morală ce curge din noi. Cât despre spiritul civic al jurnalistului Eminescu, ce să mai vorbim? Insuportabil prin luciditate și franchețe acum o
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire modernă, de subtilă răscolire a substraturilor, eșuează nu o dată în impresia de desuetudine care persistă în bucățile lui literare, oricît de infuzate cerebral ori "lucrate cu frăgezime" (I. Negoițescu) ar fi ele. E salvat în permanență de stilul cordial și ingenuu, reușind să-și îndeplinească pînă la sațietate dezideratul întru creație : Aș fi
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
convingă fără să deruteze. Nu a căutat concluzii parțiale ci, precum cel mai "ingrat" dintre discipolii lui, un specific. O aceeași unitate de măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile exagerate, de o anume forțare a "desuetudinii" ce refuza să vină (ca în cazul lui Caragiale), a reușit să producă, în critică, fenomenul pe care genetica îl numește "mutație mută": o mutație care alterează structura, dar păstrează intactă funcția. Așa, schimbînd forme după forme, într-un efort
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Mircea Mihăieș De-o vreme încoace, aproape nimeni nu mai vorbește despre Europa Centrală. O dată cu deschiderea porților spre Europa Occidentală, acest concept pare să fi intrat într-o oarecare desuetudine. Cumva spre ușurarea naționaliștilor comuniști români și-a urmașilor acestora. Puțină lume își mai amintește, probabil, de șiroaiele de venin scurse, la sfârșitul anilor '80, din pana unui Achim Mihu și-a altor corifei de aceeași teapă la adresa ideii de
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
cu praf de strănutat” (Semnalmente). De reținut ultimele două versuri. Ele dau o explicație reculului practicat de autorul Manevrelor de toamnă, care are scopul de-a asigura moralmente o șarjă convigătoare la adresa lipsei de conștiință a contextului contemporan. Căci simplitatea, desuetudinea, umilința nu reprezintă în economia poeticii în chestiune decît alibiul unui umanism protestatar, al unei posturi ecologice nedomolite. Blîndul, blajinul Petre Stoica adoptă o hotărîtă poziție împotriva măsluirii valorilor, sfidînd sfidarea lor astfel: „Filosofia din copita măgarului/ melancolia din șoricul
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
și cauza oneroaselor inerții, ale monstruoaselor cinisme ale realului care e blestemata moștenire a dictatorului. Din păcate respirăm încă o atmosferă insalubră, restauraționistă: „De atîta vreme deasupra orașului nostru/ plutește o duhoare pestilențială// greu se descompune duhul tiranului!” (Banală). Așadar „desuetudinea”, „demodarea”, „perimarea” pe care le cultivă cu un zîmbet subțire nu-l împiedică pe Petre Stoica a ținti cu mînă fermă și ochiul ager centrul corupției în curs, „multilateral dezvoltate”, centru pe care cu toții îl vedem, dar pe care surprinzător
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
literaturii române imediat după '80". De ce nu o întinerire ? Mai ales că E. Negrici formulează singur o explicație validă a funcționării în general a mecanismului cultural al oricărei generații de creație: compromitere și împingerea modului artistic al generației anterioare în desuetudine. Realismul și proustianismul și tot ce nu avem în roman nu mai puteau fi contabilizate ca restanțe active la infinit care să țină într-o incertă așteptare literatura ce încerca din nou (a câta oară?) sincronizarea. Nu cred că astăzi
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
lui român științifico-fantastic. Scriitorul nu a abandonat complet tradiția, dar a personalizat puternic românul istoric, intelectualizând viziunea asupra trecutului. Într-o perioadă în care era la modă actualizarea forțată (sub forma parabolei) a realității istorice, el ne-o înfățișa în desuetudinea ei și tocmai această voluptuoasa acceptare a perimării echivala cu o depășire a convenționalismului. La Eugen Uricaru chiar și prezentul devine trecut, printr-o tratare livresca a realității. La caracterul livresc al prozei sale, se adăuga atmosferă fantastică difuza în
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
Cu blândeață/ Grea și multă/ Nu prelude! Ce se-aude/ Doar e vântul/ Cu al său șuier?/ Ba, e cântul/ Unui fluier!" (p. 52-55). Simțul poetic al naturii nu are deocamdată suficientă experiență de transpunere artistică. Un limbaj pre-eminescian emană desuetudine: "Luna-i tristă și moroasă/ Decât ea mai trist sunt eu/ Tristă-i inima din mine/ Trist e suflețelul meu" (p. 26). Câte un crochiu stângaci, parcă de album sentimental, bate spre Alecu Văcărescu: "Am cercat o mândră floare/ Fruntea
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
chiar dacă atitudinea eseistului e polemică, e de presupus că, dacă nu ar fi fost ucis la Auschwitz, Fondane și-ar fi revizuit, cum s-a întîmplat cu mulți filosofi existențialiști după război, concepția: Este semnificativ că, în timp ce au intrat în desuetudine curente filosofice în mare vogă cu două-trei decenii în urmă, concepția logicii dinamice a contradictoriului este în plină afirmare, supraviețuind și dezvoltîndu-se puternic de-a lungul a peste șase decenii. Îmi mențin convingerea că doctrina lupasciană aparține deopotrivă secolului XXI
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
contestată? Trebuie remarcat însă că atacarea psihanalizei nu se mai face azi la fel ca acum câteva decenii. Dacă principala acuză până în anii '50 era cea de pansexualism, după cel de-al doilea război mondial această invectivă a căzut în desuetudine, mai ales o dată cu revoluția sexuală occidentală și cu valorile de emancipare adiacente. începând cu anii '80 și chiar mai pregnant din anii '90, psihanaliza este contestată cu predilecție de pe poziții scientiste și utilitariste. Tendinței - în special americane (vezi capitolul "în
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
este să desfid, ci să înțeleg cauzele. Nu doresc să mă circumscriu vreunui fatalism autohton; iar la perechi de termeni opuși precum cultură majoră/minoră nu vreau să recurg, pentru că mi se par depășiți și am alergie la proverbiala noastră desuetudine. Prin urmare, dacă este să delimitez aici defectele culturii române, trei mi se par vizibile în actuala stare de fapt: cultura română este inoperantă, implozivă și colerică. Cum "disecția" mea se vrea a fi nu afectivă și lamentată, ci rațională
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
pe care în cele din urmă le-am priceput -, îmi oferise astfel ultimele rodii care crescuseră pe insulă, înainte de a fi înghițită de ape... * Dunărea este mai întâi albastră, dacă va fi fost vreodată, ca-n valsul vienez, nemuritorul, în desuetudinea lui. Intrând însă la noi, fluviul descrie cert o acoladă, iscălindu-se pe teritoriul României cu o parafă de hrisov vechi, străduindu-se să imite semnul „Pi". Ca și cum înainte de a tăia, inginerește, Carpații Meridionali, și-ar fi pus singur o
Insula scufundată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6035_a_7360]
-
cu totul, atunci amintit doar sporadic, în contextul graficii umoristice și al comentariului ilustrativ pe marginea textului literar, Aurel Jiquidi pare să rămînă un episod legat exclusiv de literatura lui Caragiale și de un orizont artistic intrat el însuși în desuetudine. Dar departe de a fi o simplă anexă a textului caragialean și un comentator vesel al măruntelor stereotipii cotidiene, Jiquidi apare, la o privire mai atentă, ca un adevărat martor și exeget al unei umanități prin nimic mai irelevante și
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]