283 matches
-
hotarele mele nu se mai află în mine, ci în obiectul dorit. În necuprinderea iubirii eu aflu că hotarul meu e lipsa de hotar, imposibilitatea de a fi fixat într-un hotar. Trec dincolo de toate elementele fondului intim-străin, alunec peste determinațiile care mi-au fost date și, liber fiind, mă opresc la singura determinație care, fiindu-mi deopotrivă dată, nu mă mai poate fixa: la libertate. Când mă fixez în libertate, eu mă fixez în lipsa de hotar. De acum nu sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
necuprinderea iubirii eu aflu că hotarul meu e lipsa de hotar, imposibilitatea de a fi fixat într-un hotar. Trec dincolo de toate elementele fondului intim-străin, alunec peste determinațiile care mi-au fost date și, liber fiind, mă opresc la singura determinație care, fiindu-mi deopotrivă dată, nu mă mai poate fixa: la libertate. Când mă fixez în libertate, eu mă fixez în lipsa de hotar. De acum nu sunt decât toate felurile mele de a mă pierde - într-un lucru, într-un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice a omului; lucrurile imitate nu sunt „icoane“, ci simboluri ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este bun) dacă este satisfăcută relația unde α este nivelul de semnificație ales de cercetător, iar (k-1, n-k) gradele de libertate ale distribuției F. Un alt criteriu de testare a modelelor econometrice este coeficientul de corelație multiplă (sau de determinație), notat R2. Acesta ne arată în ce proporție este explicat comportamentul variabilei endogene de către variabilele exogene și se calculează cu formula. Coeficientul de corelație multiplă este cuprins între 0 și 1. O valoare de 0,85 a acestui coeficient, spre
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dacă are loc: unde (n-k) este numărul de grade de libertate al distribuției Student. În cazul în care avem de-a face cu o ecuație neliniară, testele F și t nu ne mai sunt utile; în schimb, coeficientul de determinație R2 poate fi utilizat (se calculează în aceeași manieră ca în cazul modelelor liniare). În plus, mai pot fi utilizați următorii parametri pentru compararea modelelor între ele: eroarea medie pătratică a estimației: eroarea medie pătratică procentuală a estimației. În ceea ce privește ultima
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și L, negativă pentru T). Înseamnă aceasta că modelul neliniar aditiv de mai sus exprimă cel mai bine realitatea? Credem că numai verificarea sa ulterioară pe o perioadă îndeajuns de lungă ar putea da răspunsul. Scorul ridicat al coeficientului de determinație este mai degrabă un indicator al valorii teoretice a modelului (din nefericire, forma sa particulară nu ne permite utilizarea ANOVA și calcularea lui F). Însă, după cum arătam în secțiunea V.1.1, este destul de greu de crezut că ecuațiile parțiale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
semnifică un întreg destin colectiv, întâlnirea comunitară cu Tradiția și Istoria; în fine, apelativul simplu, Jean, folosit în viața curentă, ne readuce în sfera individualului, singura în care putem căuta legitim un specific ireductibil, rezultat din interacțiunile complexe ale tuturor determinațiilor și contextelor vieții unui ins, de la steaua sub care se naște (în sens astronomic, nu astrologic) la liberul său arbitru. Din fericire, familia Askenasy nu a fost nimicită de Holocaust, așa că viața ei a reintrat pe un făgaș aproape normal
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cu "profundul transmodernism al Papei Ioan Paul al II-lea, care a anunțat punți de reconciliere istorică spre ortodoxie, spre islam, spre mozaism". Un argument ni se aduce prin prezentarea viziunii teologice a lui J.J. Fanella, conform căreia "Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei Umane", fie modernă, fie postmodernă, pentru că acestea "propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite cu mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a întins, casele tot pirpirii, furnalul la Zlatna mai înalt ca muntele, pe spatele lui plumb sau aur deasupra orașului, platforma industrială ruine, betoanele halelor le-au spart pînă la sol, alte schelete rămase, eram la Sighetu Marmației, muzica determinație obscură, de ce vine prin șofer fondul folcloric al ținutului! culmile din față cele din urmă bariere, statura de piatră albă în masa verde, Priseaca sat părăsit duce pe verzișuri, viteză ilegală, salturi Poiana Ampoiului, gospodăria proastă formă spațială, grajdul lateral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
acela cade în haos" (Mehedinți, 2002, p. 43). În imaginarul politic al interbelicului, etnicitatea este principiul ordonator al universului uman, nomos-ul construit deasupra abisului ca scut împotriva terorii (Berger, 1967). Nesocotirea fatalității etnice, strădania în contra naturii de a ieși de sub determinația etnicității, presupune un flirt periculos cu anomia existențială, o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin predicație, o ființare și determinațiile sale, nu temeiul însuși, însă fără scoaterea în evidență a acestuia nu ar fi cu putință nici evidențierea unei ființări prin determinațiile ei. Ceea ce înseamnă că și aici avem de-a face, pe de o parte, cu temeiul însuși, iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin predicație, o ființare și determinațiile sale, nu temeiul însuși, însă fără scoaterea în evidență a acestuia nu ar fi cu putință nici evidențierea unei ființări prin determinațiile ei. Ceea ce înseamnă că și aici avem de-a face, pe de o parte, cu temeiul însuși, iar pe de alta, cu scoaterea sa la iveală. Dar predicația elementul judicativului constitutiv pare a fi condiționat, atâta vreme cât ea se referă nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a face, pe de o parte, cu temeiul însuși, iar pe de alta, cu scoaterea sa la iveală. Dar predicația elementul judicativului constitutiv pare a fi condiționat, atâta vreme cât ea se referă nu la temeiul însuși, ci la ființare și la determinațiile sale, toate constituite de ființa însăși, în măsura în care aceasta, după o logică judicativă, întemeiază ființarea; sau constituite de Dasein, care, potrivit unei "logici fenomenologice", constituie orice ființare, tocmai constituindu-se pe sine. Predicația apare, în contextul invocat, ca o modalitate a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituire) cu Dasein-ul căruia îi este constitutivă relația cu ființa. De aici am putea înțelege că prin predicație este scos la iveală (într-o primă instanță, indirect) tocmai Dasein-ul ca temei. Dar ca temei al ce? Al ființării și al determinațiilor acesteia, nu, fiindcă doar ființa însăși se află într-un asemenea sens: în metafizică, dar, cumva, și în analitica existențială (ca o luminare care îngăduie vederea/înțelegerea ființărilor!). Al propriilor sale fapte de a fi, am putea spune, așadar și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
caz (pentru această aplicație), sensul de evidență ("scoatere în evidență", "punere în evidență" etc.). Dar acesta nu poate reprezenta, deocamdată, un motiv de tematizare. Este însă Dasein-ul ca un dat în "lume" temeiul ca atare al obiectului predicației (ființarea și determinațiile sale), într-o ordine a cauzalității ontice? Dacă da, atunci Heidegger revine, indiscutabil, în orizontul dictaturii judicativului, părăsind domeniul pe care el însuși, dislocând prin actul-de-pricipiu amintit problematica clasică a filosofiei (judicative), îl proiectase. Poate fi însă în această poziție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste sensuri, traduse în registru ontologic, conduc către ceva ce se apropie de ceea ce Noica numea, după proiectul său al unei "Logici a lui Hermes", generalul care nu s-a întrupat într-un individual, dar care a devenit atractiv pentru determinațiile acestuia.) Totodată apare aici un sens al unui raport temporal: S și P sunt deja "ceva", deși sunt încă deschiși, amândoi "termenii", către o interpretare proprie (în sens de a primi o valoare, de a deveni obiect intențional care și-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o întărire a rostului său obiectual: S, ca ființare, capătă determinații suplimentare prin subordonarea sensului funcțional al subiectului: acesta devine substrat, ajunge să fie ceva mai bine determinat decât fusese anterior; devine substrat pentru ceea ce va indica predicatul judecății. Intensificarea determinațiilor subiectului în sens exclusiv ontologic reprezintă "fenomenul" survenit în urmarea atemporalizării subiectului judecății (subiectului logic). Acesta, așadar, va fi gândit de aici încolo ca reprezentând un substrat pentru fel de fel de însușiri (determinații) indicate prin predicat; desigur, toate acestea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății (subiectului logic). Acesta, așadar, va fi gândit de aici încolo ca reprezentând un substrat pentru fel de fel de însușiri (determinații) indicate prin predicat; desigur, toate acestea sunt cu putință numai înlăuntrul structurii formale a judecății. Atemporalizarea, paradoxal, intensifică determinația pe care subiectul o căpătase tocmai prin intervenția timpului. Dar de ce se întâmplă aceasta? Operaționalitatea judicativă trebuie să se sprijine pe ceva stabil, pe un fel de "substrat", pe ceva care să fie întărit în dimensiunea sa ființială și să
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de identificat coordonatele în funcție de care ne elaborăm proiectele, pentru a observa de ce gândim ceea ce gândim. * Sinele presupune recuperarea (ca recuperare a sinelui dat, a sinelui destinat) ori construcția sa? Gândim dezvoltarea sinelui în timp, în sfera posibililor proprii (pornind de la determinațiile sale) sau în mod aleatoriu, depinzând de orizontul de sens în care putem să-l gândim? Care sunt orizonturile de sens care fac posibilă meditația asupra sinelui? Scrisul îmi produce bucurie, publicarea mă întristează (deși gândirea-pentru-scris pare să se desfășoare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
în contexte școlare și sociale în sens larg. Receptarea și definirea personalității se poate realiza în relație cu anumite opțiuni filosofice dar, după cum spune I. Radu (24, p. 314), . Conform acestei aserțiuni, omul este un sistem bio-psiho-social, subliniindu se, astfel, determinația socialității, deci omul este privit ca centru de intersecție într-un câmp de înrâuriri sociale. Copilul se include automat în acest sistem, deoarece el se încadrează unor realități deja constituite, formate din relații acceptate și active. Alături de elementul social, pentru
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
ale schimbului; sentimentul diferenței sociale și al bogăției și sărăciei. Marx ne ajută în demonstrația noastră, în jurul apariției mai târzii a monedei metalice și în dezbaterea despre rolul important al mărfurilor obișnuite în apariția monedei. "Banii se pot manifesta în determinația de măsură și de element general al valorilor de schimb, fără să se fi realizat în celelalte determinații ale lor, deci și înainte de a fi luat forma de bani de metal"374. Banii au apărut cu mult înainte de apariția formei
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
consideră banii ca fiind semnul universal al valorii, stabilită în funcție de efortul depus pentru producerea unei mărfi. Marx arată: "Ei (banii n.n) devin o marfă ca oricare alta, dar în același timp nu sunt o marfă asemenea celorlalte mărfuri. În pofida determinației lor generale, ei pot fi schimbați asemenea celorlalte obiecte capabile de a fi schimbate. Ei sunt nu numai valoare de schimb generală, ci totodată o valoare de schimb particulară alături de alte valori de schimb particulare"412. În legătură cu banii, Marx sesizează
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și libertate, Editura Enciclopedică, București, 1995, p. 68. 338 Vezi Victor Jinga, Moneda și problemele ei contemporane, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, vol. I, p. 112. 339 Marx consideră de asemenea că moneda are două funcții: "Banii se pot manifesta în determinația de măsură și de element general al valorilor de schimb..:". Vezi Karl Marx, Bazele criticii economiei politice, Editura Politică, București, 1972, p. 127. 340 Vezi și Marcel Mauss, Eseu despre dar, Editura Institutul European, Iași, 1993, pp. 72-75. 341 Nigel
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
însumi, întrucât sunt numai o entitate gânditoare, nu pot distinge în mine însumi nici un fel de părți, ci doar mă pot percepe pe mine însumi ca fiind unul și întreg"7. Iar raționamentul pe care se bazează argumentul exclude orice determinație de materialitate din caracterizarea minții tocmai în baza simplicității sale. Ceea ce nu are părți nu poate fi material, întrucât tot ceea ce este material are părți. Astfel, premisa intuitivă a acestei înlănțuiri demonstrative (teza că nu pot distinge părți în conștiința
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de a se comporta legic, de a încarna fără abatere preceptul general și viziunea pe care acesta o conține. Grupuri de unități semantice coezive rezumă viața și îi conferă în același timp valoare, interpretându-i traiectoria încifrată pornind chiar de la determinațiile ei (într-un teritoriu "fragil" al cărui principal dușman este tocmai proiectivitatea de tip negativ, neriguros -, cea mai nocivă formă a unei artificiale alipiri noționale și reprezentaționale). Aici, procedeul sintetic este cel mai eficient baraj împotriva expresiilor infinit-subtile ale ignoranței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]