2,337 matches
-
fost arestat, în 1948, Pătrășcanu, nu le era limpede deloc anchetatorilor ce acuzații i se vor aduce. Procesul (de fapt ancheta procesului) a durat pînă în 1954 și a parcurs diferite etape, mereu echivoce. Era însă suficient că Gheorghiu-Dej îl detesta acut pe Pătrășcanu, socotindu-l dușman al clasei muncitoare și spion. Realitatea era și că Pătrășcanu și anturajul său (mai ales Belu Silber) îl tot ironizau public pe Gheorghiu-Dej, Silber neîncetînd să spună că PCR n-are timp să aștepte
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
noiembrie 1933, că lucrează tot timpul dar nu e un scriitor fecund. Lucra, de zor, la Gorila și n-o mai vedea isprăvită. Nu credea că generația sa va mai apuca un nou război (se știe că s-a înșelat), detesta regimurile politice totalitare din Rusia, Germania, Italia și declara că antisemitismul e o eroare ("Poporul iudeu nu numai că este unul dintre cele mai vechi popoare ale lumii, dar este unul dintre acelea care și-au păstrat cultura care, mai
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
nu mă deranjează atât de tare să ies în loc să stau să lenevesc în așternutul perfect curat și alb, desigur. E zăpadă, iar asta sună reconfortant, chiar dacă implică și frig. Îmi iau în grabă pantalonii și puloverul gri pe care îl detest, îmi caut o căciulă la întâmplare, îmi aranjez puțin părul, mă încalț și ies. Evident, nu văd nimic plăcut în a parcurge același drum care mă conduce până la colțul străzii. Bocancii mei se simt chiar și mai rău, fiind obligați
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
un veac, un veac și mai bine, care poposesc în capitala Franței, cu toții au o atitudine ambiguă, "de admirație și de teamă în fața unui oraș în care granița dintre bine și rău, virtute și viciu" le pare aproape insezisabilă. Unii detestă cancanul, "dans dezmățat", "lasciv", "obscen", dar admiră monumentele istorice ale urbei, alții îi consideră pe parizieni "depravați", deși elogiază comportamentul lor galant, rafinamentul conversației, eleganța vestimentară, naturalețea ș.a.m.d. Citind cartea lui Mircea Anghelescu, plăcerea lecturii sporește cu fiecare
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
cei trei frați ai săi; evreu convertit la Catolicism dar avînd puternice înclinații spre Protestantism; exilat vienez stabilit în Anglia, unde declara tututor că e "neamț" pînă în măduva oaselor; misogin, dar magistru al celebrei Elizabeth Anscombe; un om care detesta violența, dar a fost cu toate acesta decorat în primul război mondial; geniu intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
cartea ei, o însemnare care nu poate lăsa indiferent pe nimeni astăzi, într-o Românie peste care au trecut șaizeci de ani: "Și acesta este un lucru pe care l-am învățat la Athénée Palace: nimeni nu este atît de detestat încît, cîțiva ani mai tîrziu, altcineva să nu fie detestat și mai mult, ura veche se pierde în uitare în fața unei uri proaspete." R.G. Waldeck, Athénée Palace, Editura Humanitas, București, 2000, 347p., f.p.
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
nimeni astăzi, într-o Românie peste care au trecut șaizeci de ani: "Și acesta este un lucru pe care l-am învățat la Athénée Palace: nimeni nu este atît de detestat încît, cîțiva ani mai tîrziu, altcineva să nu fie detestat și mai mult, ura veche se pierde în uitare în fața unei uri proaspete." R.G. Waldeck, Athénée Palace, Editura Humanitas, București, 2000, 347p., f.p.
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
o făptură întreagă, autonomă, care poate fi plasată și deplasată dintr-un univers într-altul, ci un fel de punte afectivă între toți cei din jurul ei. Maryna nu există decît alături de cei care o cunosc și o iubesc, sau dimpotrivă detestă. Înainte de a fi un subiect cunoscător și apt de trăiri și aspirații personale, ea este obiectul dorinței și gîndirii celorlalți. America, ca topos al depărtării și înstrăinării, nu numai că nu o ajută să fugă din ea însăși, dar chiar
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
ne dădeam seama"). Acum, eliberat de constrîngerile academice, Matei Călinescu poate reveni la vocația sa inițială: "Nu mai vreau să scriu cu note de subsol, cu referințe. Tocmai pentru că în perioada americană am scris în felul acesta, am ajuns să detest acest tip de scriitură. Acum m-am eliberat, pot să scriu mai liber. Dacă e nevoie, eu pot fi și erudit, dar în sens borgesian. Din acest punct de vedere erudiția devine o formă a invenției". l Cartea despre Eugen
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
și chiar un happy-ending (mă rog, măcar unul luminos, optimist) în care moartea lui Alfred e catalizatorul "corecțiilor" copiilor și, o dată cu ei, și ale lui Enid, gata - la 75 de ani - "să facă niște schimbări în viața ei". Întotdeauna am detestat cărțile cu mesaj (cred, de asemenea, că teza omoară un roman, îl sufocă). E evident că romanul lui Franzen are și multiple straturi simbolice (unde satira se strecoară pe alocuri), fără să fie neapărat tributar tradiției romanului-parabolă ŕ la Melville
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
și Thomas Mann, Maurice Ravel, Erich Maria Remarque, Artur Schnitzler, Arnold Schonberg, Richard Strauss, Igor Stravinsky, Carl Zuckmayer, Paul von Zsolnay... lista rămîne deschisă. Cu o astfel de colecție de celebrități era firesc ca Alma Mahler să fie admirată și detestată în același timp, astfel încît lista apelativelor pe care le-a suscitat personalitatea ei este cel puțin la fel de lungă pe cît este cea a personalităților ilustre pe care le-a cunoscut, frecventat și "inspirat". Pentru unii Alma este muza celor
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ambivalența personajului datoria lui fiind tocmai aceea de a respecta adevărul. încă din timpul vieții, Alma se transformase în propriul ei monument și mit, într-o suprafață de proiecție a tuturor sentimentelor și resentimentelor celor care au admirat-o sau detestat-o. Spre apusul vieții, ea îi oferă spre lectură unui bun prieten, Friedrich Torberg, jurnalul ei intim. Acesta realizează că între dramaturgia înscenată de autoare și realitățile vieții există unele inadvertențe flagrante. Dar cum să-i spună pe față Almei
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
întrucât frenezia imaginației se consolează cu Niculina, "șarpele acesta ale cărui mlădieri mi-ar potoli arșița atâtor imagini tăioase ca razele din amiezile aprige de vară" (p. 187). Niculina aparține unei arșițe de vară a pasiunii, ipostază pe care o detestă și vrea să o depășească, pe când Valia, adevărata rusoaică, l-ar înălța pe Ragaiac într-un regim rațional al pasiunii, conotat insistent cu iarna. Păcătosul aventurier din provincia basarabeană, amenințat de mizeria sentimentelor mediocre, vrea o femeie salvatoare, nobilă la
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
Blasfemie curată! E important să înțelegem că discuția nu se poartă între Rorty și Haack, de pildă, pentru că oricît ar fi devenit primul ținta multor contestări vituperative în ultima vreme, rămîne un gînditor original, nu doar un profesor. Poate fi detestat sau adulat pentru ideile lui, dar aceste idei sînt, indiscutabil, ale lui. Dialogul se poartă, mai degrabă, între Rorty și Charles Sanders Peirce, pe care Susan Haack îl delegă drept stîlp de rezistență al unei filozofii nealterate de relativism, aspirînd
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
toți ciudați de care na auzit nimeni până acum au ajuns să prezinte modă? Dani asta pana să fie cu Raduleasca era nimeni. Sau nu era nimeni că nu nici mai știu egzact cum se spune de obosită ce sunt. Detest oameni caresi fac carieră pe spatele altora! Gata, te las jurnalule, că am școală mâine. Ma-m înscris la un curs de securitate internațională la Colegiul Național de Apărare Carol I despre care am auzit că a fost un mare
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 8 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20053_a_21378]
-
Sovietică și Enciclopedia Universală Britanică. Eu însă continui să-l comemorez în fiecare an, la șapte zile după ziua victoriei asupra fascismului. E felul meu de a aniversa separat zdrobirea lui Hitler și descătușarea de stalinism. Nu-i confund, îi detest diferit. Dacă aceste informații vi se par complicate în contrarietatea lor, gîndiți-vă și dvs. la această însemnare din Jurnalul lui Kafka: „Murdar și pur, ca orice om care gîndește intens“”. Bine, băieții? Le-ați recitat? Super! Acuma încercați să luați
Buzdu şi Morar, acum şi cu furăciuni din Dilema Veche by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20109_a_21434]
-
să devină o platoșă spaniolă. Au lucrat aproape la fel cum se lucra în urmă cu câteva veacuri, căci atelierul mecanic al muzeului timișorean n-a prea pășit în mileniul trei. Abia dacă a ieșit puțintel din Evul Mediu... Fota detestă oricum făcăturile industriale. Expert fără concurență în România, el lucrează replicile obiectelor cu tehnicile și materialele din respectivele epoci: abia așa cópiile vor avea vibrația originalelor. Cele două panoplii cuprind inclusiv arme pe care le foloseau mercenarii spanioli și italieni
Agenda2003-3-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280601_a_281930]
-
de origine română Lilly Marcou se citește ca un roman biografic. Inteligent și vizionar, politician abil și conducător autoritar, promotor al ridicării națiunii prin educație, bărbat marcat de pasiuni mistuitoare, sclipitor și carismatic, prieten credincios celor apropiați lui, temut și detestat de adversari, trădat de înseși evenimentele epocii, pe care sperase să le influențeze potrivit vrerii sale, Carol al II-lea se confundă cu România primei jumătăți a veacului XX. Lilly Marcou: Regele trădat. Carol al II-lea al României. Editura
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
de origine română Lilly Marcou se citește ca un roman biografic. Inteligent și vizionar, politician abil și conducător autoritar, promotor al ridicării națiunii prin educație, bărbat marcat de pasiuni mistuitoare, sclipitor și carismatic, prieten credincios celor apropiați lui, temut și detestat de adversari, trădat de înseși evenimentele epocii, pe care sperase să le influențeze potrivit vrerii sale, Carol al II-lea se confundă cu România primei jumătăți a veacului XX. Lilly Marcou: Regele trădat. Carol al II-lea al României. Editura
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
cel mult pretențiile uneia dintre multele secte iudaice din care nu înțelegea nimic. Această ignoranță avea să permită creștinismului, așa cum remarca Tertullian, să crească și să se afirme în umbra iudaismului. Dacă exista un singur lucru pe care romanii îl detestau, acela era dezordinea și făceau orice pentru a-i pune capăt. Dar care era crima comisă și pedeapsa ce se impunea a fi aplicată? Pentru a explica temeiul juridic al condamnării la moarte a lui Iisus și apoi al prigonirii
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
alta negativă, de trădare bună și de trădare rea, așa cum încearcă diverse tabere să-l plaseze pe regele Mihai și pe generalul Pacepa. Trădarea îi avan tajează pe unii și îi nefericește pe alții. Este apreciată de cei interesați și detestată de perdanți. Trădarea nu poate fi patriotică, dar nici patriotardă. Cine trădează o dată, trădează și altă dată. Consultând comentariile unor cititori constat că, unii consideră acțiunile fostului rege Mihai ca fiind binefăcătoare și, alții le evaluează în cu totul alt
Trădarea patriotică, între miere şi fiere, între glorie şi decădere, între lauri şi dezamăgi. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
da. Am rămas prieteni. Așa că vă povestesc mai departe. * Există, în linii mari, două categorii de amatori de jazz, calmii și agitații. Inginerul pocnea din degete. Bătea de asemenea din picior. Și își hîțîna capul de sus în jos. Simon detesta treaba asta. Îi venea să-i zică vreo două. Ezită. Inginerul și-ar fi dat și sufletul ca să- l facă să se simtă bine. Plătise masa, vinul, plătise acum și paharele de vodcă, se agita fiindcă așa-i plăcea
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
o chestionare majoră a adevărului creației artistice. Gabriel García Márquez: „îmblânzitorul de cuvinte al Americii Latine”, cel care a imaginat o nouă formă de a povesti, plăsmuind un univers narativ fascinant; un ziarist care își iubea cu pasiune profesia, dar detesta întrebările, o ființă cu un farmec ce a captivat deopotrivă intelectuali și politicieni, artiști și oameni simpli, adică zeci de milioane de cititori și admiratori din întreaga lume. „Un veac de singurătate și tristețe în fața morții celui mai mare columbian
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
DUMNEZEU: Încercare ce a avut drept consecință nesupunerea lui. A creat o lume alternativă. ALEX: De ce nu l-ai oprit? DUMNEZEU: Asta nu e în regulament. ALEX: Regulamentul lui Bog. DUMNEZEU: Odată stabilită, o regulă nu se mai poate schimba. Detest arbitrarul. ALEX: Slovele astea mari balșoaie eu nu le ponimai. Mi-ar plăcea să-l vidvăd pe acest celavek balșoi și nesupus. DUMNEZEU (cutremurându-se): O să-l întâlnești. ALEX: Ce ziceai că înseamnă - slova aia - bun, parcă? DUMNEZEU: Înseamnă să
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
emancipată, frecventată de o lume mai eclectică decât cea de la cafeneaua creată pe modelul localurilor vieneze - aici se întâlnește și grupul de la Criterion, mai ales, susține autorul, Mircea Vulcănescu, Dan Botta și Paul Sterian, „harnicii“ Petru Comarnescu și Mircea Eliade „detestând cafeaua“. Cafeneaua este, de altfel, o prelungire mai boemă și relaxată a cenaclului sau salonului literar, și Sburătorul lui Lovinescu, din strada Câmpineanu colț cu Lutherană, e locul unde ne reîntâlnim cu fascinanta Ticu Archip, dar și cu o Hortensia
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]