279 matches
-
de acord? Ce ai fi vrut să se spună și nu s-a spus? Cât de importantă este critica literară într-o literatură vie, dinamică? În relații normale, sine ira et studio. Nu detest pe nimeni și nu mă simt detestat, nu am probleme de genul celor care fac nopți albe scriitorilor neintrați în istorii sau antologii literare. Nu sufăr niciodată de pe urma ingratitudinii cuiva pentru că m-am auto-antrenat să primesc totul așa cum vine. De altfel, versurile astea le-am scris eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
subțiri, care păreau pline de articulații. Forma aripilor delicate și prelungi. Și Îl copleși un sentiment de venerație pentru alcătuirea minuțioasă și precisă a acestei creaturi, care nu i se mai părea dezgustătoare, ci minunat de perfectă: reprezentanta unei rase detestate, proscrisă și exilată În canalele de scurgere, care excela În arta supraviețuirii Încăpățânate, dăruită cu o agilitate și o șiretenie nemaipomenite pe Întuneric; o rasă care căzuse victimă aversiunii străvechi născute din teamă, cruzime banală, prejudecăți primitive. Era oare posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Și toate astea pentru ce? // Pe unele le-am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia n-a avut loc în viața mea.“ (Un gol imens și surd ) Presupunând că monologul este atribuit unui personaj detestat sau compătimit de autor, sinceritatea aceasta ternă, inexpresivă, lipsită de o funcție artistică, tot nejustificată rămâne. Dar nu reiese de nicăieri că este vorba de un personaj privit cu dezaprobare. Dimpotrivă, totul te face să crezi că autorul însuși este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Albionul, te-ai prins? Genial!) și... Șșșșșșșșșșșșșș. Te rog... te rog. Am înțeles. Îl simțise, înainte să-l vadă. Simțise cum se întâmplă. Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prins? Genial!) și... Șșșșșșșșșșșșșș. Te rog... te rog. Am înțeles. Îl simțise, înainte să-l vadă. Simțise cum se întâmplă. Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Genial!) și... Șșșșșșșșșșșșșș. Te rog... te rog. Am înțeles. Îl simțise, înainte să-l vadă. Simțise cum se întâmplă. Își imaginase scena aproape în fiecare noapte, de la plecarea lui. Involuntar. Era coșmarul ei absolut. Dorit și detestat. De testat, detestat, detestat, dorit... Ivan târșâindu-și pașii pe stradă, într-o dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de oriunde ar privi spre moarte. în ambele proze care alcătuiesc volumul de față, revelația se leagă direct de un schimb de semne: în prima dintre ele, comisionarul (obișnuit să lase mesajele altora să se rostească prin sine) devenit paznic, detestat și mereu respins de "prizonierul" său, se substituie acestuia, în urma unui schimb de cuvinte-obiecte, la fel cum bătrânul din a doua povestire devine "făt" nenăscut, colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își populeze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
filosofie. Experiența lor intelectuală se reducea la studii de zece clase urmate de o facultate pe puncte la care au avut acces pe baza discriminărilor pozitive (originea de clasă), un alt motiv să înțelegem de ce această idee e atât de detestată actual. Neavând exercițiul muncii cu texte filosofice veritabile, ei au alcătuit, în majoritate, o armată obedientă, nu neapărat din convingere, ci fiindcă înlocuirea filosofiei cu documentele de partid era mai coerentă cu accesul lor intelectual la un tip de bibliografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pașapoartelor, director general al Vămilor. Se ocupa, În plus, de reorganizarea ansamblului sistemului fiscal, și lui i se atribuia impunerea unei noi taxe asupra Încărcăturilor de pe catâri. Inutil de spus că, În acest stadiu, dl Naus devenise omul cel mai detestat din Persia, simbolul acaparării ei de către străini. Din când În când, se ridica câte un glas care să-i ceară plecarea, care părea cu atât mai justificată cu cât omul n-avea nici o reputație de incoruptibilitate, nici alibiul competenței. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i înfigă lingurița în gură fetiței sale când începu să sune telefonul. Iar lucrurile deveniră mult, mult mai rele. — Ticălosul! Rick Diehl se întoarse cu spatele la șirurile de ecrane de securitate. — Nu-mi vine să cred, zise el. Pe ecrane, detestatul Brad Gordon deschidea ușile laboratoarelor, atingând capsulele Petri de peste tot și trecând mai departe. Brad fusese înregistrat cum trecea metodic prin toate laboratoarele din clădire. Rick își strânse pumnii. — A intrat în clădire la ora unu dimineața, spuse șeful temporar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
banul la ban trage. Legea lui Gresham. Imprimarea capului monarhilor pe suprafața monedelor era o șmecherie egocentristă visată de conducători. Când Caligula a crăpat în cele din urmă, au fost topite toate monedele pentru a i se șterge chipul de pe detestații gologani. Știi că drept bani erau folosite carnea, și țigările, și băutura, și gagicile, desigur, și muniția pentru luptă. Toate astea seamănă cu valuta pe care o arunc eu pe piață. Aș fi fost mai fericit în zilele de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure. Dar poate că voi, Înțelepții, sunteți alcătuiți dintr-un alt aluat. Detestați spațiile goale de pe hârtiile voastre și aveți mereu nevoie să le umpleți cu semne. Vă osândiți sufletul ca să descoperiți un mic adevăr inutil, ca bătrânul acela. El studiase În profunzime obiceiurile popoarelor de la Răsărit. În lungile nopți de navigație, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că Harold ar trebui să fie cel care să negocieze contractul ăsta. Harold Kramer era un avocat feroce, care era în stare să dea în judecată pe oricine și care se afla pe lista lui Vivian cu persoanele cele mai detestate. Nu exista nici o îndoială că Vivian nu și-ar fi dorit ca Harold să se implice în povestea asta. — Mai așteaptă puțin, Derek. O să obțin un răspuns de la ea până la sfârșitul săptămânii. Se întoarce din L.A. — Vivian e în L.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
apropia de aceștia, joacă acea superioritate misterioasă și indiscutabilă a dandy-ului”1. Dar banii se risipesc rapid, pentru că iubitele, prietenii fideli sau doar de ocazie Îi dau prilejul să fie peste poate de generos. Mama și tatăl vitreg, mult detestatul și hulitul general Aupick, Îl pun sub tutelă și Îi fixează o rentă lunară. Acum Îi scrie mamei cuvintele Încărcate de reproș și trufie, rămase celebre: „Când ai un fiu ca mine ș...ț nu te recăsătorești”. Culme a umilințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atunci asemănările Își capătă toată valoarea lor: ele fac din Poe un fel de imagine la trecut a lui Baudelaire, un fel de Ioan Botezătorul al acestui Crist blestemat. Baudelaire se apleacă asupra anilor adânci, asupra acelei Americi Îndepărtate și detestate, descoperindu-și deodată imaginea În apele cenușii ale trecutului. Iată ce este el. Dintr-o dată, existența sa este consacrată. Deosebit În această privință de Flaubert, el n-are nevoie de societatea artiștilor În Întregimea ei (cu toate că poemul său Farurile este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în gura mare strigăte răzvrătite de „Allahu akbar!“, cărora imamul care rostea rugăciunea le răspundea uneori, cu enigmatică ipocrizie: „Mâna lui Dumnezeu se află deasupra mâinilor lor“. Și toate astea, în timp ce arunca priviri mânioase în direcția Alhambrei. Deși era unanim detestat, sultanul încă mai avea prin mulțime ochi și urechi care îi raportau tot ce se spunea, ceea ce îl făcea tot mai bănuitor, tot mai brutal și mai nedrept. — Câți oameni de vază, orășeni cinstiți, își amintea mama, au fost arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta albă cârpită în ziua în care dăduse norocul peste mine. De aceea am decis că era timpul s-o iau din loc, îndepărtându-mă de omul ăsta, deoarece n-aș mai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar nu era așa. Oamenii erau reținuți, pentru orice eventualitate. Dacă intervenea poliția secretă, anunțând că americanii fuseseră învinși și că oricine zâmbea doar la presupusa înfrângere a lui Saddam avea să fie spânzurat? La urma urmei, puțini credeau că detestatul Mahabarat dispăruse pur și simplu peste noapte. Dacă imaginile de pe Al-Arabiya erau doar o farsă elaborată, pusă la cale de Uday și Qusay pentru a supune poporul irakian unui test și a-i elimina pe cei care nu erau loiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de posibila strălucire a focurilor de tabără, nu avea de ce să se teamă de prezența intrușilor. Avea să rămînă prin urmare acolo, pîndind din umbră, și poate că avea să-l doboare, dintr-o singură Împușcătură drept la țintă, pe detestatul căpitan sau chiar pe negrul Miguelón. Îi trecu prin minte o idee grozavă. Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
le contemplase de departe, și tot de departe Îl respinseseră, gonindu-l, sau cele pe care ar fi dorit să le cunoască, mulțumindu-se cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
înainte să înceapă toată povestea. Deci care părți din mine s-au schimbat? m-am întrebat eu vag. Ce mă face atât de diferită de femeia care eram, care a pășit de atâtea ori în atâția ani în magazinul acesta detestat, pentru a-și face cumpărăturile? Conștiința, desigur. Amintirea. Cunoașterea. Faptul că știu ce a făcut el - ce au făcut ei doi. Știu. Deși mă prefac că-mi continui viața ca și cum ar avea un sens, știu că totul s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Acumtc "Acum" Judy D upă ce cumpărasem dischetele nu prea voiam să mă întorc acasă, în ciuda frigului. Mă tenta ideea de a merge pe drumul cel lung înapoi pentru a evita orice șanse de a o vedea pe fata aceea detestată, numai că, la fel ca de multe ori, am fost atrasă ca de un magnet răuvoitor să risc să o văd mergând pe drumul cel scurt pe lângă magazin. O văzusem de câteva ori în ultimele luni: mai întâi arătase uluitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un iepuraș, (bine măcar că nu a fost vorba de un elefant că ar fi fost vai și amar de bugetul românului). Mai demult știam de mielul de Paști, dar acum gata cu fiul oii, e perimat, fiind în definitiv un detestat produs mioritic, trecem la iepure, chiar dacă pentru vechii evrei, cei care au inventat Paștele, iepurele era un animal „necurat", fiindcă avea „copita despicată"(!?!). Și zice popa cel mare care este cel mai al naibii Daniel dintre toți: „"Așa cum se precizează
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
copil (un băiat, după cum s-a văzut ulterior) și se presupune că perspectiva de a-i vedea pe membrii preferați ai familiei o făcuse pe Tabitha să renunțe la confortul propriei sale reședințe îndestulate pentru a călca pragul casei fratelui detestat. Deși Matthew Winshaw și soția lui erau încă în viață și sănătăși, locuiau izolați în câteva camere dintr-o aripă separată a clădirii și Lawrence se instalase ca adevăratul stăpân al casei. Am exagera însă dacă am afirma că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar Mortimer nu se bucură de petrecerea dată în cinstea lui. Singurul aspect de care se bucurase de la început fusese prezența soției lui, Rebecca, de care era tot mai dependent în ultimii ani pentru a-l ocroti de familia sa detestată. Acum, în absența ei, este silit să-și petreacă o mare parte a serii făcând conversație cu sora lui, Olivia; Olivia cea seacă și acră, iremediabil loială pedigriului familiei Winshaw, până într-atât încât s-a măritat cu unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]