425 matches
-
de la poziția amintită făcea Franța care rămânea, prin vocea lui Napoleon, aceeași puternică susținătoare a diferitelor revendicări sosite de la București. Planurile croite prin diferite cancelarii pe seama statului de la nordul Dunării puteau fi combătute prin existența unei stabilități politice la București. Detronarea lui Cuza, apărută pe un fond mai larg de nemulțumire la adresa lui, a creat un cadru prielnic pentru cei care apreciau, în primăvara anului 1866, că situația lor materială și politică se datora unui proces exagerat de centralizare administrativă și politică
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
proeminente pe I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, Anastasie Panu, Ion Ghica. Ca modalitate de protest inițial era refuzul plății impozitelor 184. Coeziunea coaliției nu se producea imediat și din cauza discuțiilor din interiorul acesteia pe tema viitorului șef al statului, după detronarea lui Cuza. Condiționarea impusă în timpul tratativelor de către unii dintre "candidați" (principele Napoleon era doar un exemplu) pentru demararea imediată a unor reforme agrare îi făcea neeligibili. Tensiuni apăreau și datorită speranțelor pe care începeau să le nutrească unii lideri conservatori
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Prima care căpăta ceva mai mult curaj în activitatea sa era presa de opoziție. Ziarul Clopotul cunoscut ca fiind o publicație ce apărea datorită sprijinului financiar asigurat de Dimitrie Sturdza vorbea într-un mod cât se putea de clar despre detronarea lui Al.I. Cuza. În aceste condiții, faptul că pe zidurile palatului domnesc se afișau pancarde pe care scria "de închiriat" nu mai era o mare surpriză. Intransigent devenea cu cel care era încă șeful statului, în această perioadă și
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
grupări politice ce se angajau în direcția scurtării suzeranității otomane. În plan intern, sfârșitul domniei era marcat de o marginalizare a domnitorului în egală măsură pe scena politică și în societatea românească, fapt oglindit în lipsa de reacție a populației față de detronarea celui care îi dăduse pământ, educație și drepturi politice, ca să cităm doar câteva din reformele inițiate în perioada 1859-1866. Chiar și în prezența mărturiei unui contemporan precum Nicolae Suțu, care nota despre lipsa de entuziasm a națiunii la răsturnarea lui
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
după moartea sa) în momentele de contestare a domniei lui Carol I281. Fără a încerca să stabilim dacă evenimentul de la 11 februarie a avut sau nu caracterul unei revoluții, nu putem ignora faptul că lipsa de reacție a populației față de detronarea lui Al.I. Cuza a fost însoțită de o atitudine asemănătoare din partea Parlamentului. Surpriza era mare pentru că membrii legislativului fuseseră aleși pe baza unei legi electorale inițiate de domnitor și beneficiaseră, în campania electorală, de sprijinul guvernului. O posibilă explicație
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
draperiilor tronului (acestea purtau inițialele fostului domn în litere de aur)283. Întrebarea care apare în acest stadiu al discuției este cum se raporta la evenimentul de la 11 februarie tocmai acela care primise misiunea să pregătească în exterior terenul în vederea detronării, I.C. Brătianu. După ce în cursul lunii decembrie 1865 se afla la Paris, vestea părăsirii tronului de către Alexandru Ioan Cuza îl găsea la Nissa, unde plecase pentru o întâlnire cu fostul domn Barbu Știrbei, consultat adesea în chestiuni politice. Dovadă a
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
României de către Carol I, în țară guvernul român se confrunta cu o serioasă mișcare separatistă ce izbucnea la Iași pe 3 aprilie. Ținând cont de entuziasmul existent după actul de la 24 ianuarie, era greu de crezut poate faptul că după detronarea lui Cuza puteau să apară atât de repede zvonuri privind anumite tendințe de revenire la situația anterioară anului 1859. Nu peste mult timp, zvonurile deveneau realitate, motiv pentru care executivul de la București depunea un efort consistent în privința repunerii lucrurilor pe
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
foarte serioasă că mișcarea împotriva domnitorului să nu poată fi prezentată ca fiind una antiunionistă, în condițiile în care ea se dorea una națională. Dacă până la îndepărtarea lui Cuza reproșurile "regionaliste" sunt ținute oarecum în surdină, în perioada imediat ulterioară detronării acestuia apar mai multe acuze din partea unor lideri munteni la adresa confraților de peste Milcov, văzuți ca principali beneficiari ai proiectului unionist și ai politicilor inițiate de către cel ales la 24 ianuarie ca domn al Principatelor Române. La o asemenea percepție contribuise
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Titu Maiorescu, preocupat atunci mai mult de cariera universitară, dar atent totuși la ce se întâmpla și în viața publică. Maiorescu observa, de exemplu, faptul că susținătorii separării Moldovei de Muntenia se puseseră în mișcare imediat după 11 februarie "După detronarea lui Cuza s-a și pus în mișcare în toate părțile egoismul lipsit de judecată, prințul Grigore Sturdza pe drum, oamenii de aici (Iași) vor separatism, iar ciocoii domn pământean"463. Liderul junimist exprima involuntar o stare de spirit deloc
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
implicarea autorităților locale și centrale în organizarea alegerilor, ba chiar ceruse în mod explicit lucrul acesta, se plângea, la 27 martie 1866, unui prieten de greutățile electorale cărora trebuia să le facă față, venite dinspre cei care luaseră parte la detronarea lui Cuza682. Fostul prim-ministru, nefiind deloc un novice în ale politicii românești, înțelegea foarte rapid că trebuia să comită anumite gesturi politice prin care să demonstreze că nu era un adversar al noului regim. Acesta era motivul pentru care
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
în perioada următoare o activitate care-și propunea ca obiectiv fundamental încercarea de limitare a pătrunderii conservatorilor în Parlamentul de la București într-un număr mare713. Viața politică românească va fi centrată, în continuare, pe discutarea cauzelor ce au dus la detronarea lui Cuza. Unul dintre cei care au revenit în mai multe rânduri asupra actului de la 11 februarie era I.C. Brătianu. În condițiile contestării rolului său în aducerea lui Carol pe tronul Principatelor, liderul liberal considera potrivit în cadrul unei intervenții susținute
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Hohenzollern ca domnitor al României", extras din Culegerea de studii și articolelor de istorie, vol. X, București, 1967. Idem, Iosa, Mircea, Stan, Apostol, Istoria Parlamentului și a vieții parlamentare din România, București, Editura Academiei, 1983. Chiriță, Gigore, " Preludiile și cauzele detronării lui Cuza vodă", în Revista de istorie, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976. Idem, "România și Conferința de la Paris, februarie-iunie 1866", (I) în Revista de Istorie, nr. 10, tom 38, București, Editura Academiei, 1985. Idem, România în 1866
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Leonid Boicu, Vasile Cristian, Gh. Platon (eds.), Românii în relații internaționale, 1699-1939, Iași, Editura Junimea, 1978; Gr. Chiriță, "Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă", în Revista de istorie, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976; Gh. Cristea, "Manifestări antidinastice în perioada venirii lui Carol în România", în Studii. Revista de istorie, extras, tom 20, nr. 6, București, Editura Academiei, 1967
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
1979, p. 375. 209 Theodor Văcărescu, "Venirea în țară a Regelui Carol", în Convorbiri Literare, nr. 10, octombrie, an XLVIII, București, 1914, pp. 964-965, p. 971. 210 Keith Hitchins, op. cit., vol. I, p. 385. 211 Grigore Chiriță, "Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă", în Revista de Istorie, nr. 3/ 1976, p. 371. 212 C.C. Gane, P. P. Carp, și locul său în istoria politică a țării, vol. I, București, Editura Ziarul Universul, 1935, p. 98. 213 A.D. Xenopol, Domnia lui
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Apelul pe care Grecia îl făcuse în 1831 la Otto I de Bavaria, iar în 1863 la reprezentantul dinastiei daneze George I era cunoscut de liderii politici români de la jumătatea secolului al XIX-lea. Vezi Grigore Chiriță, "Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă", în Revista de Istorie, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976, p. 352. 229 Vlad Georgescu, op. cit., p. 156. 230 Emil Vîrtosu, "Napoleon Bonaparte și dorințele moldovenilor la 1807", în Studii. Revista de Istorie, nr. 2
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
România și crizele internaționale 1853-1913 consideră abdicarea lui Cuza ca o nouă aplicare a politicii faptului împlinit, Grigore Chiriță, în mai multe articole publicate în Revista de Istorie, din care l-am aminti aici pe cel intitulat Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976, vorbește de "complotul brutal" la adresa lui Cuza și se întreabă retoric în numele căror forțe sociale fusese a fost pus în aplicare întregul scenariu. O altă imagine ne oferă profesorul Gh.
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
pus în aplicare întregul scenariu. O altă imagine ne oferă profesorul Gh. Platon în "1866. Începutul revoluției române pentru independență, ecouri în presa europeană", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, XXI, Iași, Editura Academiei, 1984, care consideră detronarea lui Cuza și aducerea pe tron a prințului străin nu doar un deznodământ al unor rivalități politice sau un rezultat al unor conflicte între diverse grupări sociale, ci mai degrabă ca expresie a voinței unei mari părți a clasei politice
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
lui Carol I în România (aprilie-mai 1866)", în Studii. Revista de Istorie, extras, tom XXII, nr. 6, București, Editura Academiei, 1867, George, Mârzescu, Martirii de la 1848 și salvatorii de la 1866, București, Tipografia Curții, 1878. 445 Chiriță, Grigore, " Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă", în Revista de Istorie, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976; Chiriță, Grigore, "România în 1866. Coordonate ale politicii interne și externe", în Revista de Istorie, tom 31, nr. 12, 1978; Al. Lapedatu, "11 februarie în
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
spectacular" (Baudrillard 2007: 63) și o modelare a unei "piețe culturale a informației" (Baudrillard 2007: 117) care poate fi dobândită nu doar prin limba, ci și printr-un "masaj" al simțurilor. Multimodalitatea își propune exact acest lucru, si anume o detronare a limbii ca unic instrument de informare și reprezentare. Acesta este motivul pentru care am echivalat elementele lingvistice cu obiecte verbale. Dezavantajul multimodalității, în opinia lui Rick Iedema (2003: 30), este faptul că nu oferă o logică procesuală socială care
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Ceea ce e absent, poate induce, după caz, o Îngrijorare greierii; poate sugera o Închidere genetică, o zidire biologică melcul; poate face aluzie la un eveniment tragic pescarul; poate evoca nostalgia firmamentului bogat stelele; poate sesiza printrun joc de cuvinte o detronare - coroană etc. Nopți fără greieri - ceva i se Întâmplă universului Oră târzie. Singurătatea mă-nvăluie ca o cochilie fără melc Se ridică neguripe baltă-n derivă o barcă fără pescar Cer fără steleatât de săracă vara asta Parcul În doliu. Arbori
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
privind răsplata pentru serviciile oferite, încercând să obțină controlul asupra regentei, a Delfinului și a lui Mazarin. Ludovic de Burbon nu s-a mulțumit cu un refuz drastic la pretențiile sale, ci a pus la cale un complot care viza detronarea lui Ludovic al XIV lea și preluarea tronului de către familia sa. Complotul a fost descoperit în 1650 și s-a finalizat cu arestarea conspiratorilor, însă sora lui Condé, doamna de Lonqueville, l-a chemat în ajutor pe mareșalul Turenne, căruia
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
care va avea puterea de a mijloci fără să închidă calea către prin cipiul întemeietor. Astfel, sistemul nu se pietrifică și nu devine o reflexie a chipului omului, ci unește creator, aseme nea unei scări, lumile. „Urcarea“ sistemului presupune implicit detronarea principiului prin substituirea unui „chip cioplit“. Sistemul, rupt de principiul întemeietor și pierzând funcția esențială de mijlocire, devine o structură rigidă, care proliferează și va utiliza toate mecanismele pentru a se impune ca fiind principiul însuși sau, în cel mai
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de Seneca are o natură surprinzătoare, dacă e să ne gândim la atât de neta bipartiție morală pe care eroii epopeici o insuflau spațiilor prin care treceau de-a lungul numeroaselor încercări și peripeții. Ea concordă, în planul semnificației, cu detronarea personajului ridiculizat, cu destituirea lui de pe un postament al superiorității. În plus, este dublată de o răsturnare comportamenatlă, o dez- eroizare a personajelor implicate în intrigă: odinioară cezari, cei doi se ceartă precum muritorii de rând, iar disputa lor nu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de observatori imparțiali ai prezentului ori a poeților când neînțeleși, când "venali" slujitori ai regimurilor politice. Apoi, spre zona burlescului situațional și caracterologic, întrucât coborârea din Olimp în Infern a lui Claudius echivalează, în plan simbolic, cu pedepsirea lui prin detronarea din condiția de împărat în cea de sclav al unui libert și chiar a grotescului evidențiat printr-un limbaj obscen. Eugen Cizek amintea, de altfel, că "burlescul senecan se nutrește din substanța bogată a umorului autentic italic, a râsului gros
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
valori a căror copilărie și înflorire se petrecuse în Evul Mediu și începutul Renașterii. Luigi Pulci, Girolamo Teofilo Folengo și Lodovico Ariosto au adus strălucire genului și au ridicat parodia la rang de creație"202. O conotație negativă, așadar, o detronare de teme literare până mai ieri dominante (cavalerismul și toate motivele înrudite, eroizarea excesivă, idealizarea iubirii curtenești ș.a.m.d.) care indică cel puțin două realități: umaniștii italieni stau sub zodia aceleiași maturități culturale ce dusese la nașterea parodiei în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]