479 matches
-
le-a arătat o caricatură franțuzească din Figaro, în care era o masă festivă, frumos aranjată, și dedesubt era scrisă mărunt replica amfitrionului: „Vă rog, fără politică și fără Afacerea Dreyfus!“ Iar în partea de jos a paginii, aceeași masă, devastată, cu oaspeții bătuți măr și cu explicația, scrisă la fel de mărunt: „Ils en ont parlé.“ Cu acest apropo fin, toată lumea fu invitată la cină. Erau 15 la masa mare din sufragerie, o masă din lemn masiv, care se putea mări sau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui Tintin. Și aici, ca și cu alte ocazii, mitologia romanelor cavalerești este suprapusă peste fondul de imagini și de cuvinte al tradiției cu care autorul dialoghează, fecund. Le lotus bleu este cronica inițierii lui Tintin în arcanele unui paradis devastat. China pe care o străbate Tintin este China războiului sino-japonez, un peisaj marcat de dominația sângeroasă a instabilității și crimei. Antijaponez, textul lui Hergé este contemporan cu o producție cinematografică hollywoodiană fascinată de Orientul care își relevă tainele sub impulsul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
are temeritatea de a accepta provocarea îmbarcării în acest voiaj ce depășește limitele omenescului. De această dată, mașina timpului este mor mântul de care urmează să fie înghițit Philip Mortimer : angrenajul care îl trimite în Evul mediu și în viitorul devastat al Pământului este legatul ucigaș al unui inamic redutabil. Călătoria în timp este o altă piedică pe care Mortimer este invitat să o evite. Navigatorul găsește, în cele din urmă, cu tenacitatea de gentleman-scholar, calea de întoarcere către un prezent
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mort simte prezența unei ființe asemenea lui - privirea îl trădează, iar fraternitatea care se naște îi ajută să supraviețuiască naufragiului și luptei cu elementele. Ca și Mort Cinder, africanul nu aparține rasei comune de muritori. Suferința încercată în fața căminului său devastat de negustorii de sclavi nu aduce moartea izbăvitoare. Cine este Mort Cinder cu adevărat ? Suita de ficțiuni ale lui Breccia și Oesterheld refuză să ofere un alt răspuns decât cel înșelător și obsesional al amintirilor unui alt ahasverus. Scrisă cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
articulațiilor și Rieux socotea imposibilă deschiderea lor. În intervalele febrei și tusei, Tarrou se uita încă din când în când la prietenii săi. Dar, curând, ochii lui se deschiseră din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe chipul său devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fi mai hotărâtă, cu atât și rezultatul va fi mai concludent. Inspecția superficiala făcută armelor voastre confirmă încrederea pe care o am în succesul final al cruciadei noastre de astăzi. Va fi nevoie să lăsăm în urma noastră un Levy Pants devastat și jefuit. Va fi nevoie să ne luptăm cu focul împotriva focului. — Ce zice? întrebă un muncitor pe un altul. — Vom ataca mai întâi biroul, surprinzând inamicul cu simțurile încă amorțite de negurile psihice din zorii zilei. — Hei, domnu’ R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gust!“. Nu eram eu un vizual? Dar a schimbat subiectul și a tunat și a fulgerat Împotriva instalării unei baze de lansare pentru rachete atomice pe platoul Albion. Și eu eram furios. Toate locurile copilăriei mele erau Încet și sigur devastate, toată această regiune pe care o numeam cînd eram mic „Paradisul terestru“. Atîta vreme cît abordam subiecte asupra cărora eram de acord - de la dezarmare pînă la sălbatica frumusețe a peisajului - totul mergea perfect, dar devenea cu timpul obositor să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
posteminesciene ale lui Fundoianu - descendent al familiei publicistului Moses Schwarzfeld, influențat deopotrivă de Eminescu și Arghezi, ca și de iudaismul poetului idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată, apocaliptică (paralel cu fenomenul Dada), și publicate mai tîrziu în volumul Priveliști (1930), ca un omagiu adus limbii române de exilatul francez, mărturisesc - dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de fapt la antipodul „bucolicelor”, „jammesienelor” lui Ion Pillat din volumul „monografic” Pe Argeș în sus, unde dominantă este seninătatea nostalgică și melancolică, armonia abia tulburată a comuniunii cu familia, strămoșii, locurile natale. Poemele sale sînt poeme ale unei tradiții devastate, descompuse, „în mizerie”, o tradiție biblică și „patriarhală” ieșită din țîțîni, din care nu au mai rămas decît aromele crepusculare și imaginile agreste, tematica (întoarsă pe dos) și „carcasa” prozodică a unei umanități alienate, reificate. Această „carcasă” clasicizantă îl determină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a putea trăi în țara lor. Chklovsky e cel mai vîrstnic dintre aceștia. Are abia mai mult de treizeci de ani. Viața lui a fost o aventură neîntreruptă.(...) E povestea sîngerîndă a vieței sale extraordinare, printr-o Rusie incendiată și devastată. E mărturia sinceră a unui om, care nu e nici un comunist, ale cărui laude ar părea părtinitoare, nici un emigrant, căutînd sistematic a ponegri totul. Aci autorul nu zăbovește povestind fapte cunoscute de toți, ci «dedesupturile războiului și ale Revoluției». Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
et constructeurs de Liége et de Bruxelles: imbus de modernisme parce qu’ils en ont la tradition. Dezideratele amintite în „Scrisoare...“ sînt, de fapt, comune celor două publicații solidare: „s’au prăpădit zadarnic muncă și material reconstituindu-se orașele vechi devastate. Ar fi fost mai nimerit: 1) Să se profite de situația excepțională de a se clădi orașe noui, salubre; 2) de a înlocui haosul ancestral printr’o geometrie rațională”. Paralel cu Anthologie, o altă publicație importantă din „noua Belgie”, 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prielnic, până ce în fața noastră s-a ivit orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere, șanțurile și canalele, apă și nămol fiind pretutindeni. Când am pătruns înăuntru, orașul părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel puțin a cincea oră din noapte, și pusesem punct chestiunii. Perdeaua de la ușă a fost aproape smulsă de Rotari, devastat, gol pușcă, așa cum îl văzusem prima oară. Ochii îi ieșeau din orbite, și a strigat: - Dă fuga Stiliano, Gaila e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fratelui într-ale ei și i-a spus toate detaliile poveștii, așa cum mi le repetase mie înainte. A povestit cum casa îi fusese călcată de barbari, că i se furaseră toate bunurile, că familia îi fusese măcelărită și întreaga viață, devastată. A spus despre fugă și despre furtuna pe mare. Când Nakht-re a întrebat despre soțul ei, ea a răspuns: - Mort. Și fiul meu! Și a izbucnit în lacrimi încă o dată. La asta, femeile din casă au început să bocească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rugăciune pe care s-o spună. Dar poate că nu există nici una pentru că nu există cuvinte suficient de puternice care să vorbească despre acest moment. Ca orice mamă de la prima mamă de pe lume încoace, eram copleșită și sedusă, exaltată și devastată. Nu mai eram o fetiță. M-am văzut pe când eram eu însămi bebeluș în brațele mamei mele și în același timp, pentru o clipă, mi-am văzut propria moarte. Am plâns, fără să-mi dau seama dacă plângeam de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
altă lumină și să-mi dau seama de cîteva lucruri. Iar unul din lucrurile de care mi-am dat seama este faptul că nu sîntem potriviți unul pentru celălalt. Connor se lasă să cadă Încet pe covor, cu chipul total devastat. — Dar totul a fost minunat ! Am făcut sex de nenumărate ori... — Știu. — Te-ai Îndrăgostit de altcineva ? — Nu ! sar ca arsă. Firește că nu ! Frec cu degetul husa canapelei, În sus și-n jos. — Emma, cred că ai pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ați Întîlnit, tocmai fusese s-o vadă. Iar ea Îl sună Întruna, poate chiar s-au certat, după care ea a venit la Londra inopinat, așa că el a trebuit să plece urgent de la Întîlnirea cu tine. Lissy Îmi privește chipul devastat. — Dar poate că prima teorie e cea corectă, spune Încurajator. Sau a doua, cu frauda. — Ei bine, nu-mi pasă deloc care din ele e adevărată, spun, cu fața În flăcări. E treaba lui. Să doarmă cum și-a așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — TÎmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătînd spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
două guri, găuri, hăuri, spații gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă lăsînd în urma lor un peisaj nou, devastat, locuit de sute de gîngănii marine minuscule, brăzdat de limbi de nisip și punctat cu o infinitate de ochiuri de apă de toate dimensiunile. Cînd oceanul începea să se retragă în sine, să se îndepărteze de oraș, să se chircească
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
revoluția copernicană a schimbat totul, însă nu a denaturat emoția și poezia aurorei și a amurgului. Ceea ce îi dădea fiori psalmistului, marelui Rumi ori indianului din America îi mai vorbește și acum inimii, cu toate că Pământul a fost atât de crunt devastat. Revoluția antropologică, de care uneori ne simțim asediați și inundați, ca și cum ar fi vorba de un teribil tsunami, a influențat limbajul, astfel că termeni îndrăgiți, precum soț, soție, fiu, tovarăș, prieten... încetul cu încetul dobândesc nuanțe tot mai fragmentare, ajungând
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
acufundau ș-apoi, ieșind, înotau negre ca sufletele, înecaților. În pod era o butie cu păcură, care fu vărsa[tă ] pe întreagă întinderea podului. Apoi se aduseră cei legați și se legară țapăn de grinzile groase cari rămăsese din acoperământul devastat. Atunci li se descăluși la fiecare din cei legați gura. - De ce ne-ai vîndut? strigă bătrânul, rece și teribil, uitîndu-se cu fața unei furii de marmură în ochii morarului. Sasul încremenise și amuțise de spaimă. Gura lui nu mai putea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
isterizant, care ne hărțuie și ne macină timpul cu false probleme. În Păltiniș este furtună seacă, fără zăpadă, copaci frânți și beznă desăvârșită. Sîntem obosiți, la recepția hotelului nu e nimeni și situația începe să devină puțin dramatică. Locul pare devastat și părăsit. Urc cu Andrei colina către vila lui Noica, ținîndu-ne de mână, cu mâinile libere întinse în față, pentru a nu ne izbi de copaci. Sîntem precari și ridicoli. Noica era îngrijorat (ne aștepta de la 3 după-amiaza). Preia rapid
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în final, voind să mărească hotarele romanilor, le-a pierdut pe cele cucerite. Iovian, după ce a gustat bunurile regale, a murit sufocat de mirosul cărbunilor aprinși, arătând tuturor ceea ce reprezintă de fapt puterea umană. Valentinian, după ce și-a văzut țara devastată și a fost constrâns să-și abandoneze patria nerăzbunată, a murit din cauza continuelor vomitări de sânge. Fratele său, Valens, învins în război de goți în Tracia, a murit în același loc și în aceleași condiții, și a fost înmormântat în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scrupule, înconjurându-l de ură și dispreț, după cum am văzut mai sus. Prin disprețuirea creștinismului, Iulian își propusese restaurarea imperiului pe baza tradițiilor păgâne, prin renașterea păgânismului lipsit de putere și în agonie, cu templele sale în bună parte închise, devastate și cu sacerdoții în plină decadență. Acțiunea sa era foarte dificilă. Păgânii, după implicarea directă a lui Constantin și a fiilor săi în viața creștină, erau deja în minoritate cel puțin în Orient, unde arătau indiferență față de lumea antică și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]