4,964 matches
-
-și înțeleagă nouă identitate. Nu toți mergeau, firesc, în același ritm. Erau diferite stadii de captivitate. Imaginea te ducea cu gîndul la Sclavii sau Prizonierii lui Michelangelo, la sfîșietoarea lupta a creatorului cu creația și a creației cu propria-i devenire. Cîți tindeau spre perfecțiune? Cîți au mers și cîți vor merge pe drumul deschis de Penciulescu pînă la desăvîrșirea lui Davi? Aparent calm, fremătînd însă încontinuu, Maestrul era atins de fiecare cuvînt sau situație. Ochii, mîinile, tresăreau ca niște corzi
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
prințului Carol, după ce acesta a refuzat toate propunerile lui Maniu, voind hotărît să devină rege, șeful guvernului care era, atunci, presedintele P.N.T., a demisionat, formal, pentru o saptămînă (lăsînd un înlocuitor) pentru că numele lui să nu fie implicat în procesul devenirii prințului drept rege al României. Si toata lupta morală a lui Maniu împotriva Lupeascăi, Camarilei și a regelui, din 1930 încoace, care a compromis, pînă la sfîrșitul lui 1937, accederea la guvernare a P.N.T. De dragul intransigentei morale, într-adevăr memorabilă
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
și interpretările sînt interzise, sub jurisdicția cuvîntului din urmă." (17) Și în ceea ce privește mesajul politic al operei sîrbiene, autoarea își păstrează o necruțătoare luciditate: "Antitotalitarismul lui Sîrbu nu este o critică politică, ci o critică a prezentului, ca rezultat al unei deveniri falsificatoare. Prin antiteză cu valorile omologate ale prezentului, scriitorul își inventează un adevăr invers, adevărul tragic al veteranilor marxismului, sacrificați de fauna birocratică a carnetelor de partid. Postumele sînt impregnate de mesianism obosit, cu detenta criticii totalitarismului, dar cu idei
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
fost scrise în primul rând pentru noi înșine, tocmai acest lucru dându-le coerența și puterea, mică sau mare, de gravitație. Scrise din preaplin sau din preagol, dintr-o inadecvare sau dintr-o coincidență nesperată, ele funcționează ca excreții, lămuriri, deveniri, salvări, posedări, exorcizări, interjecții ale propriei ființe și putem spune ideal că ele nu ar fi putut să nu fie. Niciodată nu vom insista îndeajuns asupra faptului. În acest sens, preferăm să nu ne gândim la ele ca la literatură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
alchimie personală a fost consumat iar textele au văzut lumina tiparului, este inevitabil ca ele să fie citite ca literatură, bună sau proastă, aducând astfel alte bucurii, dintre care cea a împărtășirii este egală-n mister cu cea a propriei deveniri. Acceptăm deci să ne asumăm responsabilitatea publicării lor și să-ncercăm, pe cât ne stă în putință, să nu ne plictisim cititorul cu aventuri străine de el sau cu vane gonflări culturiste". Putem să confirmăm că accesînd site-ul http://sites
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
originar și să fi devenit în zilele noastre un act manqué; o lipsă, fatală, și, în aceeași vreme, un transfer istoric de sens: Libertatea adevărată să fi ajuns nu apanajul unei simple revoluții, ideologice, ca cea franceză, ci rezultatul unei deveniri mult mai importante ca aceea a unității făurite pe un nou continent de către imigranții celor mai felurite nații fugind de realitățile politice și economice din țările lor și găsind în lumea nouă un alt mod, mai trainic și mai eficient
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
popularizator", așa cum, cu excesivă modestie, îl prezintă realizatorul său, ci și unul recuperator, la cotele cercetării literare și, mai cu seamă, ale mentalității care trece de la o fază hagiografică și sentimental-imitativă la una a maturității critice depline, extrem de importantă întru devenirea spiritului cultural în urgisita Basarabie. Eugen Lungu: Poeti de pe vremea lui Eminescu, editia a II-a, revăzută siadăugită. Antologie, prefată, comentarii critice si adnotări de Eugen Lungu, Ed. Cartier, Bucuresti-Chisinău, 1999, 616 pag.
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Villon versul spus cu dojană, glorie asemănătoare/ cu a lui Rimbaud într-un port din Harrare" (ibidem). Într-o epocă roasă de mercantilism, cît de greu îi vine poeziei a se menține în starea sa de spontaneitate, în mirabila-i devenire, aptă a-și surprinde, în primul rînd, autorul! "Poesia nu-ți dă voie să mori,/ să fii al nimănui,/ chiar dacă la sfîrșitul mileniului cei mai mulți s-au învățat/ să numere bani decît metri antici,/ poți, desigur, trece liniștit pe stradă,/ liniștea
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
respectiv, "îngăduință", ascunde o intenție clară a criticului, mărturisită de acesta în Memorii: "Faza de dinainte de război se caracterizează prin tendința spre purism,(...) ocolirea sistematică a neologismului până la înlocuirea lui prin perifrază". Obsesia principală a cărții lui Negoițescu este organicitatea devenirii criticului Lovinescu - totul trebuie demonstrat din aproape în aproape, cât mai aplicat pe text. Sunt urmărite cele mai mici variațiuni, importanța lor fiind demonstrată convingător. Foarte interesant este capitolul "Arta criticului", unde un loc important îl ocupă portretistica lovinesciană; exemplele
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
desigur, șochează mai ales datorită diferenței de vîrstă dintre cei doi. Dar, întorcînd lucrurile și pe cealaltă față, aș spune că Maiorescu știa destule despre disponibilitățile amoroase ale fostei sale amante, Mite Kremnitz. Lucrurile sînt, așadar, destul de încurcate cu începuturile devenirii lui Tzigara-Samurcaș, care a fost, totuși după temeinice studii în Germania, din 1900 director al Fundației Universitare Regele Carol I, în 1912 profesor suplinitor la catedra de istoria artei la universitatea bucureșteană, director al Muzeului de Artă Națională din 1906
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
-n realitate?/ de ce tocmai o barcă cu vopseaua luată?/ de ce un plaur din paie și din crengi?/ de ce tocmai un numar mereu același: 222?/ de ce tocmai un cîntec nesuferit?" (Zi). Una din figurile simptomatice ale visului e trecerea spre altceva, devenirea prin alteritate. Nu doar necunoscută sieși, scăpînd inițiativei personale, dar și transformîndu-se în altcineva, poeta realizează un epic enigmatic prin multiplicarea de sine. Ființă i se preface într-o suită de fapturi umane sau animaliere: În visul tău nu ești
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
deodată, imediat după aceste priviri comparative, autorul inserează o romantică nuvelă "Friederich Staaps sau atentatorul de la Schönbrunn în contra lui Napoleon". Narațiunea, deloc lipsită de farmec, lungă de vreo 30 de pagini, evocă un tînăr pastor german răzvrătit împotriva ocupantului și devenirea să, înfruntarea cu Napoleon, condamnarea la moarte și, apoi, sinuciderea iubitei sale, Elvira, rămasă singură și fără speranță. Totul, desigur, în atmosferă exclamativa a romantismului. După care, își reia descrierile plate despre Praga, Moravia toată, în care poate doar episodul
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
eminamente artistic, a fost atras de sistem și datorită prestigiului de care se bucură în ochii săi, simetria propusă de estetic. Iar Noica știa bine că filosofiile majore sînt, toate, sisteme. De aceea și-a intitulat al doilea volum din Devenirea intru ființă, Tratat de ontologie. De o bună prezentare are parte tendința sistemică a lui Mircea Florian, întruchipata în cartea sa postuma Recesivitatea că structura a lumii, cu căutarea unei formule a universului, exprimată prin cuplurile conceptuale atît de diversificate
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
poate părea manierist și reflectînd o constantă preocupare pentru propria persoană. Vei privi însă imediat altfel "arabescurile' acestui discurs odată ce vei înțelege că pentru Simona Popescu viață și scrisul se unesc pînă la identificare în una și aceeași structură a devenirii. Aceasta se concretizează treptat într-un model spiralat care își urmează cursul la infinit, odată cu succesiunea vîrstelor. Simona Popescu este scriitoare nu pentru că face literatura, ci pentru că nu poate altfel. De fapt, ea nici nu-și propune să facă literatura
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
Georgeta Drăghici Românul Mayei Belciu Vin americanii?... destin amînat, (apărut la "Cartea Românească" în 1998) ar fi putut fi un "Bildungsroman", daca istoria n-ar fi retezat șansele devenirii unei lumi (a unei mici lumi) în plină afirmare. Așa însă, încercarea de a reconstitui din amintiri o epocă dispărută sub senilele țancurilor rusești vrea să fie o demonstrație a unei idei, care nu e nouă și care a fost
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
Z. Ornea Dificilă și pilduitoare a fost devenirea lui Mircea Eliade intru știință. Începuse, încă din 1924, adică la 14 ani, să învețe sanscrita, apoi persana și ebraică, scria, la importanțele reviste la care colabora, articole despre budism. India îl atrage că un magnet, dar nu din curiozitate
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
românesc, (autorul le enunța, într-un ansamblu, la singular) din care n-ar trebui să se înțeleagă că noi am fi un unicat pentru că și alte popoare, așezate geopolitic nefericit, au avut parte de situația lor paradoxala. Dar, oricum, fenomenul devenirii românești nu poate fi înțeles fără luarea în considerare a situației sale paradoxale. Primul studiu din carte se apleacă asupra chestiunii construcției României Mari. România Mare se dublase teritorial și se triplase că populație. La Conferința de pace de la Paris
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoziția lui Ilea apare că un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgara și materia spirituală necoagulate încă
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
Din această perspectivă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător și nu poate reveni asupra erorilor de conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii. Nu are cum, intră în fatalitatea devenirii.." EXISTĂ nu numai victime preferențiale, ci și maladii contagioase ale manualelor. Una dintre ele atinge invariabil capitolul figurilor de stil. Acestea sînt concepute de regulă că un fel de poleiala superficială, în care autorii ambalează un fond viguros de gîndire
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
promite Dolezel cu acest studiu, deci, este o a analiza a continuității istorice că background a schimbărilor paradigmatice majore, astfel încît poetica să îi apără cititorului că un proiect intelectual coerent și consecvent, dincolo de fracturile survenite în diverse momente în devenirea să istorică. Cartea în sine este mai mult și în același timp mai puțin decît o împlinire a acestei făgăduieli. Dolezel izbutește o istorie a pasului mic magistrală, în care ruta pe care o propune nu e deloc una previzibilă
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
împotriva binelui, dar sfîrșește prin a face binele - ideea lui Goethe, reluată cu plăcere în literatura inițiatica (Eliphas Lévi, Rudolf Steiner, Eduard Schuré etc.). Primind rolul de-a întruchipa neliniștea fecunda, creatoare, demonul se manifestă că un factor necesar al devenirii universale, tot așa cum prezența lui Iuda e necesară în scenariul evanghelic. Înșelătorul e, la rîndul său, înșelat. Mefistofeles luminează "inconștientul organic, creator" (Blaga), pentru a-l încadra în dinamică vieții, pentru a-l antrena în procesele ei creatoare. În acest
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
și chiar în noi va încremeni mișcarea care schimbă și surprinde. Nu, numai să nu mai gândesc, e bine așa, nu vreau cu nici un pret s-o iau de la capăt. Onorabilii apreciază această stare complexă de satisfacție unită cu spaimă devenirii și o transmit prin mască fixă a lipsei de gandire. Fizionomia "raționalistului" exprimă o pace aparentă, ea amintește fața unui orb. Aceeași înfățișare, a unui obraz care poate privi în orice direcție pentru că de fapt nu se uită nicăieri. El
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
ei rămâne mereu "piatră de ăncercare" a oricărei hermeneutici a operei lui Nichita Stănescu. an epoca, 11 elegii postulează ruptură totală și ireversibilă a textului poetic de orice condiționare ideologico-marxistă. Ea proclama, totodată, cu consecințe estetice mult mai productive an devenirea interioară a literaturii noastre postbelice, eliberarea poeziei de orice biografism și psihologism care, "realități" fiind, cad sub incidența determinărilor social-istorice, asadar și a concepției materialist-dialectice a fenomenelor. Poezia stănesciană din această perioadă a "momentului '68" este triumful imaginarului absolut an
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Gheorghe Grigurcu Una din probele la care putem supune o creație lirica substanțială este cea de-a urmări, prin intermediul sau, devenirea unor capitole de istorie a poeticii. Întrucît, neproducîndu-se sub cerul poeziei, odată boltit deasupra noastră, decît metamorfoze ale unor date preexistențe (paradoxal "primordiale", totuși, în cazul fiecărei individualități autentic înzestrate), ilustrarea acestor evoluții e în sine grăitoare, după cum e grăitoare
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
același / a) cap? // cap, ca să cadă / departe-n coadă // ce nu se cade / să nu se vadă // (ce nu se vede / să nu se cadă.)"; structura volumului repeta același model: Time ouț se încheie cu un ciclu de "Șlagăre în devenire". Sensul este astfel camuflat de verva nonsensului, care poartă marca stilistica inconfundabila a lui Sorin Ghergut. Debutul în volum al lui Ghergut este o colecție de jucării postmoderne cărora nu le poți rezista și care se dovedesc a fi, la
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]