2,071 matches
-
că luna și stelele dispăruseră și aerul nu mai putea fi respirat. Fluturii și albinele mureau de duhoare. Numai furnicile, trudnicile furnicuțe, mișunând râuri-râuri, înaintau de sârg, cu fanatism, devorând larvele cu care plecaseră în spinare, sfârșind prin a se devora unele pe altele, cele roșii pe cele negre, cele albe pe cele cafenii. Cele mai tragice, în efortul suprem, erau veverițele. Botișorul lor delicat de petală trandafirie căuta mereu sumețit în sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată nu te-ai gândit c-ai să mori?! La treizeci de ani, tot liniștea o căutai! Din toate părțile venea. Se insinua ca o neîmplinire într-o lacrimă mare, arcuind brațele în așteptare. Devora rafinat clipele ce trec neizbândă a sufletului întreg; s-a viclenit în lumină și ceară așteptând ca cerbii apa de izvoară. Rugăciune sau ca o tăgadă te apasă cu ființa ei de zăpadă? Ilustrata a venit târziu, mi-a rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
epistolar, sunt contrazise. În textele sale scurte din volumul Sangvine), autoarea dublează introspecția printr-o schemă narativă precisă și ordonată, în vreme ce profilul personajelor este creat cu rigurozitate. De cealaltă parte, Katherine Mansfield își afirmă de la bun început interesul față de „experiență“, devorează jurnalele lui Oscar Wilde, dovedind la începutul carierei un mai mare talent pentru redactarea scrisorilor decît pentru textul literar propriu-zis. Așa cum afirmă și John Murry, primele sale încercări constau în înregistrarea propriilor sale trăiri și experiențe, din care în literatura
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mult decât pe tine însuți? E greu, foarte greu și uneori pare chiar imposibil, dar nu poți să rămâi blocat la nesfârșit în acea durere care te sfâșie pe interior bucată cu bucată, cu fiecare zi tot mai mult. Te devorează ca un animal sălbatic mereu înfometat și nu dă semne că ar intenționa să se oprească. Trebuia să lase în urmă toate amintirile care-i zgândăreau rănile, trebuia să ierte pentru a putea iubi din nou, pentru a se vindeca
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați cu reflexe de curiozitate și verde-pământiu. Avea senzația că privește într-un vas gol, iar ea știa că „ochii sunt oglinda sufletului”. Pe unde se pierduse conținutul? Îl devorase suferința, durerea, dezamăgirile, lacrimile? Nu, era acolo, ascuns bine chiar și de privirea ei iscoditoare, după perdele groase de tristețe, nemulțumiri și neputință. Bine că putea să-și ascundă frumusețea interioară cu atâta strășnicie, de parcă ar fi riscat să fie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
atacul sau apărarea. Lumina zilei, percepută printr-un galben deschis, semnifica o nouă zi, un nou început, spre deosebire de albastrul închis sau negrul nopții, ce aducea cu ea teama de necunoscut și nevoia de a sta ascuns, pentru a nu fi devorat de niscaiva animale înfometate. De aceea, după dr. Luscher, albastrul închis este culoarea "liniștii și a pasivității", iar galbenul deschis culoarea "speranței și activității". Roșul, în special tonul mai închis, spre maro, era asociat culorii sângelui și de aceea avea
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
noapte a făcut salturi peste noi, înfigându-se din când în când deasupra noastră pe când ne rostogoleam pe podea, proptită în niște picioare cu pulpe mai groase și mai musculoase decât ale mele și urlând la tavan. După ce ne-am devorat alchimic juma’ de noapte pe sub Remora, uitând și de tarot, și de oglindă, la urmă, aprinzând o țigară, Ana Ipătescu mi-a șoptit „mul țumesc“, după care a început să plângă că ce proastă ieftină e, cum adică să zică
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zâmbet letal... o scoopette. în jungla neexplorată antropologic a aglutinării jurnalistice din Bruxelles, „capitala Uniunii Europene“, trăiește și vânează, cu metode situate dincolo de morala umană, această specie aparte: ziarista de tip scoopette, o prădătoare implacabilă care nu doar că-și devorează nepăsător victimele, dar nici măcar nu produce altceva din energia consumată decât irizații efemere și fâlfâit nefuncțional. Lipsită de orice morală, scoopette poate flirta cu nonșalanță criminală, ciripind adorabil o engleză aproximativă, dar obținând interviuri exclusive cu oficialități de obicei inabordabile
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mama s-o îmbrățișez. Atunci mi-am dat seama că fața ei aducea puțin cu a bietei reptile pe care tocmai o văzuserăm și am avut senzația că șarpele oribil ca o viperă ce-mi sălășluia în piept îl va devora, într-o bună zi, pe acest frumos șarpe-mamă, copleșit de durere. Am pus mâna pe umărul firav și catifelat al mamei. Am fost cuprinsă de o agitație pe care n-aș putea-o explica. (rând liberă După capitularea necondiționată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spre esența însăși a existenței. Fără muzică nimic nu e fiindcă totul este ea, muzica. Vă amintiți? Sub mii de forme, asta a crezut și a spus o viață întreagă . Pentru asta s-a luptat, pentru asta s-a lăsat devorat de nimicnicia cotidiană, pentru asta a trăit exemplar, pentru asta a militat fără să ostenească. Niciodată nu i s-a părut că este îndeajuns să vorbească despre muzică și întru muzică. Despre valoare și întru valoare. Superbe discursuri. Un om
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
asumate perfect de regizor, obsesiile mele, melancolii de tot felul, viața, teatrul, moartea, scrisul, îndoielile sînt chestiuni majore. Acute. Care pun amprenta pe tot ce sîntem și pe tot ce facem. În mod esențial. Care te costă, te consumă, te devorează și, în același timp, te fac să simți aripa îngerului și să crezi. În zbor, în limite, în moarte. Despre asta e vorba în acest spectacol. Despre absurdul pe care îl inventăm și care devine o construcție stranie, ce ne
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
de a nu putea fi desprins cu nici un chip de glezna vărului meu deveneau o chestiune de viață și de moarte. Cred că, agățându-mă cu disperare de piciorul lui, mă imaginam când în chip de prădător, pe cale să-și devoreze prada, când ca vajnic apărător al unui castel în care tocmai pătrunsese un bandit fioros, când, pur și simplu, îmi trasasem cine știe ce misiune în care importantă era, neîndoielnic, "rezistența până la capăt". În orice caz este clar că, strângând, existam. Sărmanul
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
în sala unui palat subteran, încremenită la o masă încărcată cu splendide bucate o ființă monstruosă. Pe pereții încăperii este zugrăvită în medalioane latura sa canibală, pe care o trezește la viață încălcînd interdicția de a atinge bucatele. Monstrul îi devorează pe cei doi spiriduși gardieni, iar scena amintește de tabloul cu Saturn devorîndu-și progeniturile. Magia pare să funcționeze cel puțin într-un caz: o mandragoră, rădăcina de mătrăgună, așezată sub patul mamei sale, într-un vas cu lapte în care
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
criză identitară. Fără îndoială că resortul acestui proces funcționează în fiecare dintre noi. Ființa însăși, depreciată în mod evident, vibrează la tot ce se definește a fi societate de consum. Nu se cultivă, nu se conservă, nu se memorează, se devorează. Dacă la nivel individual tot mai rar există întrebarea "cine sînt?", la nivelul societății ea se dizolvă aproape integral. Des, prea des, aud manifestat disprețul față de istorie, de trecutul imediat. Mi se spune mereu că tinerii nu sînt preocupați de
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
făcut nimic altceva decît să se comporte ca niște case orășenești de cultură, care își bifau în calendarele de manifestări tot soiul de acțiuni terne, lipsite de ecou, întru a-și justifica sinecura pe care cei mai mulți atașați culturali și-o devorau într-o lume ce le fura mințile. Din păcate, pașii nu sunt făcuți cum trebuie nici de suratele acestora, institutele culturale care, sub forme oarecum elevate dar sterpe, fac același lucru, cu bif-uri în calendare și ieșiri în presa de
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
Calea Secii la oracolul de la contraforturile Parnasului sau dezolanta Arcadie reală, memoria biografică și culturală a lui Octavian Paler înregistrează secvențe și aspecte deja cunoscute; unele, extrem de familiare lectorului avizat. și totuși continuăm să îl căutăm și, literalmente, să-l devorăm pe acest scriitor inconfundabil, desăvârșit profesor de istorie, antropologie și estetică aplicată.
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
noapte de noapte cu gura căscată și înghit aberațiile de la OTV ar putea deveni cititorii cărții. Altminteri, jurnalul anului 2007 dă seama de preocupările de azi ale lui Ioan Buduca. Autorul urmărește cu sufletul la gură mișcările din viața politică, devorează presa și talk-show-urile, face scenarii și se avântă în a da pronosticuri infirmate cu maximă precizie de evoluțiile ulterioare. Cum aproape nimic din ce profețește Ioan Buduca în viața politică nu se împlinește, prima întrebare care se pune este la
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
care să zică: "Ce face maică-ta, asta-i amour fou". Însă eu nu eram nicidecum de aceeași părere. Ce făcea mama ținea poate de nebunie, dar, în ochii mei, asta n-avea nimic de-a face cu iubirea. Am devorat tot ce-am găsit de citit despre amour fou. În traducere și în franceză, ajutat de dicționare. Mare parte s-a dovedit a fi ceva plicticos și arid. Era inimaginabil. Văzând că la patru luni după ce luasem decizia privind vocația
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
mă lega o prietenie destul de înfierbîntată pe parcurs, de prin anul II, ea stînd în gazdă la un preot (dînsa umbla goală pușcă sub un capoțel verde, lucios, scurt și picta trandafiri cu o pensulă muiată lasciv în acuarelele diluate; devoram împreună conserve iugoslave și felii de parizer, beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea ei, putea să-și pună ea, soacra, ambele picioare cu tălpile la ceafă, desfăcîndu-se primejdios, prezentînd, ca pe
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a sete nemăsurată, mi se face a frică mușcătoare ca a fiarei ce hrana-și devoră, terorizată că alta nu-i mai e dată vreodată. vocea ta vocea ta e miere ninsă peste auzul meu rănit, îmi vorbește ca o fructă coaptă ce se-nneacă-n propriul must. foșnesc în ea toate lentorile lemnului, toate scâncetele pietrei, plăpânzenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cernoziomul ce se îngrașă în neștire, din noi. mângâios mângâios sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-l trimiți către mine, fiule drag. mângâietor ca o melodie, printre gânduri îmi scapi, ești locul din vis la care revin obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să fac timpul să-și înghită tenia lungă ce ne-a devorat cu aceeași irepresibilă râvnă. undeva va fi un tărâm să ne odihnim împreună, să ne spunem ce mult ne-au sudat greșelile ce le-am împărțit amândoi, ca pe-o dulce amară hrană. semnul undeva îmi este scrisă soarta, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
adolescent cu descoperirea sărăciei lui culturale. Drumul care i se deschide în față poartă mai întâi povara recuperării, sarcina inițierii în opere de neînțeles pentru el, scrise la maturitate sau sub semnul geniului - și pe care se aruncă să le devoreze, dar nu spre a le pătrunde, ci spre a se regăsi în ele. Este aidoma îndrăgostirii, căreia i te livrezi gol, pentru a te umple apoi de reziduul a ceea ce trăiești. * După Hristos, pariul pascalian e tot ce a putut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
socratice, educația practică verbul „a înțelege”, îl naște pe om în/prin placenta transferului (cunoștințele, deprinderile devenindu-i capacități), ca ființă cu loc, orizont lăuntric propriu, fără a-l incita la instinctul supracivilizat de a-și dobândi loc prin consum, devorând în jurul său. Omul nu este o utopie, ființă fără de rezonant loc în sine, fără de orizont propriu. Aforismul paidetic, de ales bun simț, instituie însuși, de-a fi el însuși. Suntem la banchetul, simposionul vieții să degustăm, să pregustăm acel „dincolo
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
aspirațiile aurolacilor oligofrenizați. Probabil că într-o astfel de lume figuri precum Adam Michnik, Václav Havel sau Czeslaw Milosz arată la fel de caraghios precum albatrosul eșuat pe puntea corăbiei, din poemul lui Baudelaire. }ine de logica istorică faptul că revoluțiile își devorează eroii. Numai că - e tot mai limpede - ceea ce trăim noi astăzi nu sunt consecințele unei revoluții, ci o sinistră involuție. Șurubul bont al istoriei se învârte asemeni unui clown de iarmaroc scăpat de sub control, iar figurile hidoase pe care le
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]