558 matches
-
a ne dezmetici și a ieși din fenomen, nu avem nevoie de numire sau definire, ci doar de o delimitare conceptuală și de o vizualizare a orizontului. Cu toate acestea, transmodernism și transmodernitate marchează despărțirea de o modernitate a civilizației devoratore de culturi. "Noul antropocentrism" nu este decât efectul acestei modernități târzii și nu expresia unei desprinderi. L-am bănuit, așadar, pe Theodor Codreanu de utilizarea termenului de dragul numirii. Dar replica promptă vine din carte: "Când Cantor, genialul contemporan al lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care-l mai puteam face era să privesc. Mă simțeam de parcă urma să iau parte la o crimă, deși nu-mi era prea clar dacă aveam să fiu victimă sau asasin. Pasiunea dusă la extrem este însoțită de o foame devoratoare. La fel de adevărat este și faptul că, printr-un proces de transformare născut tocmai din această intensitate, ea se poate hrăni cu aproape orice. Eu traversasem ultima perioadă susținut de gândul că o voi revedea pe Honor; și cu convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spuse el. Nu l-am auzit niciodată rostind atâtea cuvinte dintr-o dată și Încă În mod coerent. De obicei, bate câmpii. Cât a lipsit Pegg, am mâncat niște chipsuri. Până atunci, nu voisem să mă pun În calea freneziei sale devoratoare. — O s-o cârmesc spre Jeff, acum, am spus, cu gura plină de chipsuri cu gust de carne de vită. Simt că sunt pe val. Când Pegg se reașeză pe scaun, cu o halbă de bere dinainte, i-am spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în camera în care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam în fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tânăr, bărbat la intersecția decadelor de vârste, ce se refuzau neantului devorator ce începuse și continua... În 1945 încetase războiul, dar cu un an înainte, în august 1944, în noaptea aceea de neuitat pentru mine și generația mea ascultasem, la aparatul de radio, gâtuit de emoție mesajul tânărului rege prin care anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se evapore; nuanțele imperceptibile se ascund și se arată în afirmații care caută obsesiv, fără aproximație, adevărul. Cât despre caiete, cui se adresează ele decât propriei lecturi sau, mai exact, lecturii de sine? Că e la mijloc o hermeneutică deopotrivă devoratoare și întemeietoare are acum mai puțină importanță. Acum, doar de reținut acest detaliu, în vederea unor analize ulterioare. Dar, prin notație, Cioran își devine nu numai propriul martor, ci și propriul creator. Personajul pe care-l corporalizează scriind Ă și care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
celor din jur e cauza unei revărsări de nihilism, tot pe atât propria ipocrizie îi provoacă valuri de denunțare. Ea face, oricum, obiectul unor analize consecvente și minuțioase. Față de ceilalți, impostori chiar și din neștiință, Cioran își asumă o luciditate devoratoare. Cumva blazat, observ: „Ceilalți nu au sentimentul de a fi niște impostori Ă deși sunt; cât despre mine... sunt tot atâta ca și ei, însă o știu și sufăr pentru asta. / ( Pentru că am căutat adevărul, era inevitabil să dau peste
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atinge, bat pasul pe loc, și aștept, aștept” (I, 35). Rezervele față de cuvântul adevăr se datorează golirii sale, prin folosire abuzivă, de conținut. De fapt, golirii de un conținut care să implice propria experiență. Or, ce experiență poate fi mai devoratoare decât aceea care se manifestă în interior, nefiind deloc cenzurată de zgura materiei? Și, oricum, nimic nu poate fi mai relevant decât propria experiență: „Nu vorbind despre ceilalți, ci analizându-te pe tine însuți ai șansa de a găsi Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adresat confraților de a se ralia direcțiilor noii publicații. Într-un articol despre condiția poetului se afirmă tranșant că „acest animal de o proveniență cu totul dubioasă a făcut revoluție. Îi știați locul pe o panoramă [...] în fața mulțimii imense și devoratoare de poezie, o paiață trasă de diverse sfori sentimentaliste se agita, mieunând patetic”. Dar revoltat, creatorul „retează sforile sentimentaliste, începe să-și poarte gândul prin stele” și sfidător, „mulțimii care îi cerea versuri, îi trimite scuipat”. Programatic este și articolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
și evoluției detectivilor misterioși: lipsa de sens în ordine existențială, absurditatea oricărui act criminal. Răsturnată, purtând stigmatul autodistrucției, lumea aparent liberă și liberală în care-și plasează Chandler acțiunea romanelor este una dornică să se contemple în astfel de oglinzi devoratoare. Acuzația că ar perverti, prin scrisul său, existența „culturii inteligente” sună astăzi ridicol. Dar, în anii ’40, după ce Marlowe devenise deja o figură de cult, acuzația putea fi cât se poate de serioasă. Cineva interesat de gusturile literare ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
același etimon și linia de despărțire între ele e deosebit de fragilă. Dar, după analiza lui Alain Montandon, Ulise, oaspetele se comportă în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el însuși regulile doritei ospitalități. Ideea că ospitalitatea poate fi devoratoare, căpcăunescă și canibalescă, că încă din momentul întâlnirii între oaspete și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate variațiunile scenei de ospitalitate, dar este cel mai pregnantă în scena din
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este trimis în același timp să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare. Klamm, fără chip, și mai bine Westwest, furnizează modelul unei identificări cu un model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt marionete și dau în deriziune o imagine fărâmițată a eu-lui, doar femeile oferă mirajul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl readuc la nivelul identificării primare în care se încleiază cu disperare. Klamm, fără chip, și mai bine Westwest, furnizează modelul unei identificări cu un model devorator (căpcăun, vampir și ierarhie devoratoare) model terifiant care nu poate decât să ascundă în fugă, absență și liniște identitatea fără reflexe. Și dacă asistenții sunt marionete și dau în deriziune o imagine fărâmițată a eu-lui, doar femeile oferă mirajul unei unități cu refugiile lor (Klamm
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
satisfacție și o stare de confort psihic, sentimentul de putere. Un complicat și subtil proces interacțional, un joc sociocognitiv al afirmării personale și disimulărilor. Fiecare personaj este Însoțit, Înfășurat, controlat de o putere obscură și dominatoare, uneori eterică, mângâietoare, alteori devoratoare, distrugătoare. Iar practica delațiunii se conjugă cu voluptatea purtării fantomei personale, semn al constrângerii și siguranței. Viața aceasta ascunsă semnifică nevoia intimității cu cei puternici, exprimă dorința construirii unui spațiu antideșertic, e autoprotejare și fructul imaginar al expansiunii, al nevoii
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mult decât utopică, din perspectiva unui rousseauism sans rivages. Pentru ciudatul neocinic american, limbajul este primul dintre idolii tribului și de el trebuie să ne lepădăm, căci încapsulează conștiința într-o "captivitate" insolubilă, o captivitate în simboluri. Astfel de simboluri devoratoare de libertate a conștiinței sunt toate artele și cultura în întregul ei. Limbajul și cultura sunt acuzate de trădare a realității. Aici, Zerzan pare să se apropie vag de pretenția postmoderniștilor de a se reîntoarce la real, la concret, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu așteptări insistente și răbdătoare, exprimate indirect prin formulele de adresare respectuoase. Totul depindea de câștigarea încrederii celuilalt, fără de care locuirea amenință să devina tocmai opusul ei, adică un frământ neliniștit perpetuat de ostilitatea mediului, o cantonare în neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea înconjurătoare pare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ureche. Migrația contemporană în toate sensurile atestă că fostul acasă s-a transformat din grădină în labirint carceral, din care se încearcă obsesiv ieșirea sub efectul panicii crescânde. Ca și cum libertatea noastră n-ar fi nimic altceva decât un imens gâtlej devorator ramificat în toate direcțiile și înfometat de noi. − Că bine zici! aprobă Bart. Monstrul casnic al incintei nu apare ca atare pentru că nu există, dar la nevoie se ivește în locul lui câte un țap ispășitor încornorat de circumstanță. Domnilor, asta
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
putea citi la desenele animate, preferate?; *cum aș putea să-mi cumpăr singur ceea ce-mi dorește inimioara?...este glasul copilului care a înțeles că singurul care se poate ajuta este chiar el!...Și peste ani, cu certitudine va fi “ devoratorul de literatură”, i-a simțit...gustul! Ține de mine, cadrul didactic: ca toate acestea să devină, încet, încet, realitate! Pentru aceasta am inițiat un proiect de parteneriat cu biblioteci din școală și oraș care vizează a-i învăța pe elevi
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
Without Contraries is no progression. Attraction and Repulsion, Reason and Energy, Love and Hate, are necessary to Human existence" (E: 34)159. În plus, Blake concepe două clase umane antagonice, contextualizate în dublă icoana a celor prolifici (creatori) și a devoratorilor (consumatori): "These two classes of men are always upon earth, & they should be enemies [...]" (E: 40). Remarcând, totuși, ca "Opposition is true Friendship" (E: 42), Blake își exprimă credință fundamentală în unitatea fundamentală a tuturor ființelor. O metaforă semnificativă, care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conștiință similară a viciului devenit o a doua, dar mai puternică natură. În momentul în care, în camera închiriată de Ordeanu, protagonistul găsește o fotografie a unei misterioase femei de o frumusețe tulburătoare, pe care o părăsise pentru aceeași patimă devoratoare a jocului de cărți, Theodorescu intuiește însă că, de fapt, îi unește și altceva, un ceva de dincolo de înțelegere: "Ce legătură era între omul acela și Agață? Ce ascundea privirea cenușie, fără sclipire de viață, opaca? Ce rețea nevăzuta de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
doi în lume la consumul de petrol, după SUA. 40 la sută din creșterea consumului mondial de petrol din ultima vreme se datorează cererii venite din partea Chinei. Chiar dacă nu a urmat un traseu așa de spectaculos, India are aceeași nevoie devoratoare de energie. Să amintim că în 1990 ea se situa pe locul 12 din punct de vedere al consumului energetic, în momentul de față este deja pe locul 6, iar în următorii ani va depăși Rusia (ocupanta locului 5) și
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
recreată imaginar din sevele memoriei afective, ca în À la recherche du temps perdu... Scriitorul insistase deja, într-unul din foiletoanele sale de tinerețe, asupra conversiunii emoțiilor estetice (care sunt directe, nemediate) în trăiri intelectuale, singurele făcute să bucure sufletul devoratorilor de artă și de literatură. Interesant e că timpul joacă și el un rol important, îndepărtându-l pe om de natura percepută nemijlocit cândva, în fragedă junețe: "Cu timpul, emoțiile estetice au devenit mai mult intelectuale. Nemaifiind în stare să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de Vasile Muscă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998. 194 În opinia Ligiei Tudurachi, motivul romanului lovinescian "își are sursa în teatrul lui Frank Wedekind (1895), unde Lulù e personaj al unei tragedii monstruoase, reprezentând o feminitate în același timp grațioasă și devoratoare (dramaturgul german Frank Wedekind concepe o trilogie Lulù în 1895, realizată în final ca bilogie și incluzând piesele Spiritul pământului și Cutia Pandorei; teatrul lui Wedekind se bucura de succes la noi încă din 1917, când au loc primele reprezentații
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali - însă cam ciudați în felul nostru"2. Dar dincolo de rezerva mușcătoare cu care primește excesele lui Pumnul, el însuși avea să comită mulți ani mai târziu același păcat, descriind pasiuni devoratoare, "chemări" pentru autori nesemnificativi precum Ioan Popovici-Bănățeanul sau Victor Vlad-Delamarina. "Era în el o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu despre măruntul poet dialectal 3. În numai câteva decenii, numărul mare de "interiorități" a înlocuit numărul mare de practicieni. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
experiență culturală decisivă pentru mine-și azi mă interesează filosofia indiană. Chiar și la Târgu-Neamț. Așa că în România comunistă n-a fost chiar o secetă intelectuală deplină. Se putea citi, chiar în pofida propagandei și a cenzurii”. Pasiunea pentru carte este devoratoare. Este un om talentat, dar și practic: „Din momentul în care am început să cânt la nunți am avut bani și cumpăram toate cărțile pe care le găseam la TârguNeamț. Deci nu mă bazam doar pe bibliotecile altora, ci îmi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
este Socrate și daimonul. Funcția acestui dublet este dată de diferențierea dintre cel care ascultă și cel care vorbește, sau cel care aspiră și cel care oprește. Un alt dublet este Oedip și Sfinxul. Sfinxul este imaginea forțelor primare, brute, devoratoare. Oedip este imaginea rațiunii, a spiritului de ordine și echilibru. Sfinxul este „cel care Întreabă”, iar Oedip este cel care răspunde. Sfinxul este Inconștientul, iar Oedip este Eul conștient. În cazul dubletului Dante și Virgiliu trebuie să vedem dedublarea pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]