232 matches
-
această perioadă a actualizării rețetelor creatoare. Rezultă utilizarea, în producția lirică, a unor forme ce ar fi putut părea divergente, alăturate într-un multicolor evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
litere de lemn pentru afișe, a meselor de lucru pentru redactori, corectură și legătorie - de care, până la urmă, praful s-a ales! -, când iată că se oprește Înaintea mea vechiul ziarist sau publicist și filolog de ocazie Canianu, scepticul și dezabuzatul director al unei fițuici săptămânale cu intenții nedeslușite și cu abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întâi că dragostea cu femeile măritate nu costă și nu angajează la nimic și, al doilea, că femeia măritată prezintă oarecare garan ții de secu ritate venerică. Prea puțini le caută din curiozitate sau aviditate după carnea lor obosită și dezabuzată, obsedată de lascivități târzii, și infinit de puțini sunt cei căzuți la vreo pasiune furtunoasă, degenerând până la urmă În desfacerea unui menaj și Încropirea, din bucățele și resturi, a altuia, tot pe-atât de nefe ricit ca și cel dintâi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu Balzac: el a memorizat până azi, în ani lungi de viață la cazinouri, între 12 și 15 mii de fețe... Ce roman zace nescris în ochii acestui domn! Ce agenție de detectivi trăiește acolo, în cutele din jurul gurii sale dezabuzate! Ce serviciu de cadre lucrează zi și noapte între pleoapele acestui chip de lemn imapsibil! Dar până la roman - ca să nu fim livrești -, câtă nevoie am avea fiecare dintre noi de un domn Lemarchand, dimineața, când deschidem ziarele lumii și începem
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
amicul meu doze puternice de mal du siècle și „filozofare“ melan colică. El fusese cel care, în clasa a noua, mă învățase să fumez ; de data aceasta, eu eram maestrul. și tratamentul a dat roade. Ne plimbam amîndoi tăcuți, fumînd dezabuzați și cu gulerele ridicate (cînd vre mea ne permitea), și din cînd în cînd unul spunea cîte o cugetare adîncă. Așa a fost, de exemplu, o dată cînd, pe o vreme mohorîtă, Preotu’ mi-a zis : „Pe o vreme ca asta
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
atinge cu mîinile destinul și nu se Înspăimîntă de aceasta. E victoria lui cea mai pură. Nici lui Don Quijote, un Sisif al himerei, sau lui Hamlet, un Sisif al melancoliei, nu le cerem altceva decît consecvență cu sine. Un Sisif dezabuzat, Împingîndu-și În silă stînca, ar semăna unui Don Quijote care ar Începe brusc să rîdă de morile sale de vînt. Desigur, nu uit că Sisif caută un sens efortului său. Și nu trebuie să-l consolăm În maniera acelui doctor citat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la UNATC. Mă rog, să nu generalizez, nu toți ; dar majoritatea... Mihai Chirilov : Vezi și eșecul parțial la noi al lui Blair Witch Project : forma e proaspătă, slavă Domnului, dar și zdruncinătura aparatului de filmat... (De fapt, se putea ca dezabuzatul și mult prea versatul nostru public să nu ignore un film care a mers extraordinar de bine în lume ?) Tot o formă de snobare și de limitare e și asta ; după ce au mâncat o dată caviar (Tarkovski, Kieslowski, Wong Kar-wai...), unii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ne ascundem că vremea regilor s-a sfîrșit. În ce mă privește, tot ceea ce doresc este ca, atunci cînd va trebui să părăsesc locul, să mai găsesc vreo sută de mîini credincioase pe care să le strîng la plecare". Cuvinte dezabuzate care sunau ciudat după zece ani de domnie liniștită și fără probleme. În toamna lui 1914 am primit de la suveran o altă confidență intimă emoționantă, care explica anumite aspecte exterioare ale caracterului său. Era, ca și mine, în marea ținută
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o sarcină comună: să fie bastionul avansat al Europei contra bolșevismului...". Italienii se distinseseră printr-o declarație teatrală, făcută în afara Conferinței. La care însă s-au întors: Orlando, Sonnino, Bonin Longare, ambasador la Paris, și cu un zîmbet ironic și dezabuzat marchizul Salvago Raggi menit să ajungă mai tîrziu ambasador în Franța. La îndemnul lui Take Ionescu, promotor al Micii Antante, care s-a născut la Paris, cu acte în regulă, pe care mi-am depus semnătura în numele României, cele trei
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cântecul eminescian de tânguire are acea mistică pe care numai un creștinism profund, asumat, i-o conferă. Și dl. Răzvan Codrescu citește acest sonnet, și iată cum îl înțele ge: „Răsai asupra mea... este tot un soi de rugăciune amară, dezabuzată, adresată Fecioarei.Judecata strict estetică ne-ar obliga să concluzionăm pe varianta ultimă. Judecata religioasă ce-și propune să iscodească sufletul poetului poate însă concluziona și pe variante de lucru. Studiind deci atît varianta finală, cît și procesul de elaborare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
confuzii, derutînd, numai pentru a fi „simpatici” la toată lumea. Crede că la fel vor proceda și la examene, dezavantajînd cu seninătate pe cei muncitori, favorizîndu-i pe leneși și nepricepuți. O asemenea „politică” face ridicol faptul de a învăța. Se simte dezabuzată chiar de la început. Apoi mai e problema armatei, nerezolvată din cauza doctoriței M., de la spitalul studențesc, o creatură cupidă și înfumurată. Unele dintre aceste dificultăți de integrare ar putea fi atenuate, dacă ar exista o cît de mică solicitudine din partea amicilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acestei adevărate trădări a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund Încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii de sfârșit de veac. Discipolii amatori ai lui Hegel, imitatorii Întârziați ai lui Nietzsche, schopenhaurienii dezabuzați, existențialiștii unor «trăiri» exaltate și vane, sinucigașii ce nu s-au sinucis În veci, toți acești pseudofilosofi s-au lăsat antrenați Într-o aventură sângeroasă care - dacă ar fi izbutit - i-ar fi lichidat până În cele din urmă fără nici o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
veac al terorii și incertitudinii globale, regăsirea n-a diminuat, apoi, prin depărtare și calendar. * Despre infidelități și incompatibilitate Gabriela pare să aibă o concepție care contrariază, bănuiesc, nu puțini dintre apropiați. O dezabuzare, poate, dar și o firească Încredere (dezabuzată și ea?) În viață, În mecanismele ei naturale de autoreglare, amestecând, de-a valma, ambiții, vanități și frustrări, surprize scandaloase și regenerări Întârziate și bruște. Un fel aproape „american” de a lăsa lucrurile În voia lor, așteptând să-și moduleze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate cronologic la Început de secol (1), post-existențialismul (2) și sfîrșitul de secol (3), adică prezentul. Rămîn două culmi, atinse În preajma celui de-al doilea război mondial și În anii ’60
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
paradiegetice personalitatea unuia dintre cele două personaje principale. Dacă un capitol se ocupă de pildă de Bruno, atunci toate reflecțiile ideologic atribuibile În mod normal naratorului poartă amprenta personalității personajului. Romanul glisează practic neîncetat de la un limbaj asimilabil lui Bruno (dezabuzat + obsesiv, melodramatic - “eul este o nevroză intermitentă” p. 292) la cel propriu lui Michel (dezabuzat + tehnic, cartezian). Platforma Acest penultim roman houellebecquian este, fără Îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată În plus, miza importanței persoanei publice Michel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Bruno, atunci toate reflecțiile ideologic atribuibile În mod normal naratorului poartă amprenta personalității personajului. Romanul glisează practic neîncetat de la un limbaj asimilabil lui Bruno (dezabuzat + obsesiv, melodramatic - “eul este o nevroză intermitentă” p. 292) la cel propriu lui Michel (dezabuzat + tehnic, cartezian). Platforma Acest penultim roman houellebecquian este, fără Îndoială, foarte provocator. Dar găsim și aici, subliniată o dată În plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică În ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se Împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus În literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq Își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care vorbesc se poate traduce prin "afirmarea inutilă a inutilului", asemănătoare cu actele eroilor emisiunii de pe MTV, Jackass: nihilism la pătrat, un "nu" amuzant spus "nu"-ului răspicat și serios sau "da"-ului prescriptiv ori admirativ. Paradoxal, astfel de teribilisme dezabuzate au ca substrat Întocmai ideea "artei pentru artă", Întoarsă pe dos: Beigbeder scrie de amorul artei așa cum jackașii urinează În zăpadă sau vomită pe stradă Într-o neîntreruptă și tîmpă stare de beatitudine, de chichi. Lucrurile pot fi așezate și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
occidentală, domnia simulacrului, a indiferenței și a ludicului. Pe măsură ce cauzele angajante mor, ce spațiul public se golește - observație a lui Lipovetsky adevărată doar În parte -, literatura devine o expresie aroape exclusivă a lui eu, fie că vorbim despre un eu dezabuzat, suspendat În vid (În variantă lipovetskyană), fie că avem de-a face cu un eu tot mai senzorial, material, dens (În varianta baudrillardiană, conform teoriei societății obeze, adică excesive). Temperatura urcă pînă la gradele confortului, În primul caz, dar e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
jumătate beți, cu sticlele de whhisky în mână, cântând pe aria din Tipperary. Itaca e încă departe/ Călătoria e lungă/ O dată acolo, o dată dincolo/ Călătorești, călătorești și nu ajungi niciodată, / O dată acolo, o dată dincolo/ Călătorești, călătorești și nu ajungi niciodată. Dezabuzat, Ulise este conștient de faptul că nici pe el și nici pe colegii săi călătoria nu i-a făcut mai buni203 și pentru a evita decalajul între imagine și realitate, diplomatul din Itaca are un plan: să-l închidă pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Lecturînd savuroasele însemnări ale cronicarului, cititorul simte fizic nevoia să intre în prima librărie și să caute cartea despre care a fost vorba. Or, acesta este semnul sigur că recenzentul și-a făcut bine treaba. Cînd vechii cronicari, obosiți și dezabuzați, renunță, rînd pe rînd, la meserie, Dan C. Mihăilescu pare a-și fi păstrat intactă pofta de citit și scris. El este cronicarul numărul 1 al perioadei de tranziție. Ferice de scriitorii care au parte de cronicile sale!
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
îți vor fi aspre. Vei începe prin a mă certa c-am uitat. Totul va avea transparența unui pahar cu apă, dar atunci mă voi afla mai aproape de moarte" (Doina Ioanid: Cartea burților și a singurătății). Sau erosul de gamin dezabuzat ŕ la Traian T. Coșovei sau Florin Iaru: ,cînd ne sărutam sub lampioanele japoneze/ cînd sfîrcul tău avea gust de migdală/ cînd te țineai de mînă cu altul, iar eu/ mă întrebam ce vezi tu la maimuța aia/ care te
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
existențialul aflat în criză, dar încă îndeajuns de robust, sub semnul suveran al rigorii: Pentru că timpul de aproape a dispărut/ și entuziasmul a diminuat/ o, rigoare/ fă ce mai poți face" ( Ce mai poți face). Marcat de o intensitate aparent dezabuzată și de un cinism suav, Ioan Moldovan e neîndoios unul din cei mai importanți poeți ai bogatei serii lirice optzeciste.
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
de aici) trăisem lucrul acesta, în fond prelungeam efectiv același cod. Cînd ne întîlneam cu doctorul Voiculescu, cu Alexandru Mironescu, cu Sandu Tudor, vorbeam în fond înlăuntrul acelei Europe. Și am fi putut, dacă nu am fi fost lucizi și dezabuzați, să delirăm: cum să se mai pună problema dacă România este în Europa, fiindcă noi eram și trăisem toți, dinainte, din perioada interbelică, în continuarea acelei Europe, unii dîndu-și seama că ea nu reprezintă decît un moment și un strat
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]