868 matches
-
nou prilej de tortură”. Disprețul lui față de cei care râd de sinuciderile din iubire, neînțelegând că o iubire nerealizată duce la prăbușirea ființei, ne duce cu gândul că aceste ființe ar trebui cu adevărat ajutate, deoarece pasiunile mari tulbură sufletele, dezechilibrează psihicul și ființele se pot îndepărta de adevăr. Suferințele celor din închisorile comuniste din țara noastră au fost cumplite. În cartea lui Petre Țuțea - Între Dumnezeu și neamul meu este redat ultimul lui dialog cu Lucia Hossu Longhin, în care
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
căci trebuia să mă bucur de marea mea faptă, și să mă prosternez în fața ei. (undeva departe se aude sunetul unui corn de vânătoare) DOMNIȘOARA POGANY : (rar) Da, Costache, artistul trebuie să fie înțelept în fața operei sale. Pe mulți îi dezechilibrează asta. Am văzut un poet într-un oraș de provincie al Franței care în fața unei cărți de poezie și-a pierdut mințile. (mică pauză) Alții se schimbă altfel. Tu ai rămas același, Costache. Țăranul oltean, cioplitorul, care confundă arta cu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
instaurat în lume tocmai prin păcatul strămoșesc și prin depărtarea omului de rațiunea pe care Dumnezeu a pus-o în el ca să lucreze după ea, potrivit firii lui, care provine din Rațiunea Supremă. Toate acestea fac ca omul să se dezechilibreze, de aceea spuneam că cele cinci perechi de boi reprezintă iraționalitatea care ne schimonosește cele cinci simțuri. Așa neadevărul devine adevăr, imoralitatea devine o normalitate, așa înșelătoria, necinstea devin la fel o normalitate, ceea ce de fapt duce la grave prejudicii
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
-și construiască o fortăreață în timp, din care nu mai poate fi scos. Ar trebui un barem de maxim două mandate. E suficient. După această perioadă poți urca dar poți și cădea și mai poți intra în sevraj. Beția puterii dezechilibrează. Pe parcursul a două mandate se pot duce la capăt proiectele pe care le prezinți în campanie. Dacă nu, atunci ai venit cu proiecte iluzorii și nu are acoperire să proclami că mai ai nevoie de alți ani pentru alte realizări
DR.ING. MIHAIL LUPU. IZBÂNZI ŞI EXPERIENŢE. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345646_a_346975]
-
în sălașul modestiei. Experiența de viață a părintelui, în slujba unui destin fără orar săptămânal nici chiar zilnic, pune un diagnostic spiritual de echilibru. Totul ține de echilibru. Modestia cantonată în alte cămări ale sufletului și mai mult decât trebuie, dezechilibrează balanța existenței. Sfârșitul este normal: în univers unii vin alții pleacă, rostul nu este anticipativ. Profesorul pleacă din lumea în care s-a zbătut să împace dileme, pe o bancă, în fața bisericii, ca și cum corpul greu de materie nu mai poate
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
mă plâng de căldură. Lucram pe post de calfă și seara cădeam frânt. Dar nu reușeam să dorm mai mult de patru cinci ore pe noapte. Făcusem o serie de cheltuieli pe care nu le avusesem în vedere la început, dezechilibrându-mă câtăva vreme. Ba încă, mi-a zis meșterul să cumpăr vopsea, diluant, pensulă că nu se poate fără, pentru protecție. Și după ce am aruncat o groază de bani pe ele, am stat și eu și m-am gândit că
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 865 din 14 mai 2013 Toate Articolele Autorului Așează-ți mâna pe inima mea să prindă rădăcini adânci în dragul și setea mea de viață! Așa nici o furtună sau crudă durere nu te va dezechilibra OMUL meu bun, OMUL meu iubit, OMUL meu sărbătoare! Din roșia-draga ta gură îmi voi face șirag gândului însetat de dezmierdări și alinturi în valul mării clocotind în iubire. Zălog gândului las firorul meu și brațele tale întinse pe cerul
ECHILIBRU de LIA ZIDARU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354876_a_356205]
-
unice, înălțătoare și neliniștitoare. Își pune multe întrebari și găsește puține răspunsuri: „...în loc de liniștea sufletească pe care am căutat-o, afirma el la pagina 161, găsisem zbuciumul ființei mele lăuntrice.” Practicile buddhiste pe care le observă cu pasiune, nu îl dezechilibrează însă și nici nu îl îndeparteaza de Iisus. Ele îi adâncesc doar frământările. Am fost și eu impresionat de asemănarea învățăturilor celor două mari religii și am scris, succint, despre ele în cartea în curs de aparitie „Culture, Religion and
PE MUNTII CARE SE SPRIJINA CERUL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356543_a_357872]
-
foarte mici, de teamă să nu alunec. Gheața e sticloasă. - Hapciu!, deslușesc în urma mea un bărbat care strănută. „Emil!”, îmi zic și vreau să întorc capul. Dar mă opresc la timp. Știu că nu e Emil. Gheața e groasă. Mă dezechilibrez și aproape să cad. - Hapciu! „Em...!” De data aceasta, nu îi mai rostesc tot numele. Sunt atentă unde pun piciorul. Gheața e nesigură. - Hapciu! „Hai să fie cu noroc!”, îi urez în gând domnului pe care sigur îl paște o
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
nu poți fi altfel, decât așa, E greu să-ncerci vreo temă, În principiu a te schimba, Vom rămâne undeva-n dilemă. Încerc de la drumu-ți să te derutez, Să te abat din cale n-aș greși? Ar însemna să te dezechilibrez, Oare sunt sigur că aș reuși? Dar aș pierde punctul care, L-am câștigat atât de greu, Mi-ar trebui o nouă încercare, Să urc din nou spre vârful tău. Încercări neizbutite, făcute în zadar, Totul ar fi oarecum pierdut
NU POŢI FI ALTFEL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369052_a_370381]
-
admirație. Printre multele cuvinte (unele goale, altele gogonate, sau chiar vorbărie curată cu ifose de filosofie speculativă) s-a închegat imaginea unei expoziții cu mult, foarte mult adaos ideatic. Obișnuit a se plimba între figurativ și nonfigrativ, publicul s-a dezechilibrat sub presiunea unei surprize neașteptate. Pentru că pictorul Constantin Popa ajunge mult mai departe decât îngustimile ordonate de esteți, care au stabilit metodologia de receptare. Asta nu înseamnă că avem dinaintea ochilor întruparea perfecțiunii. Nu, nicidecum! Însuși pictorul n-ar accepta
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
sub observație severă până ne vom convinge că nu sunt probleme. Este ciudat că, după toate mărturiile, omul nu a fost lovit de mașină. A căzut el.... și nu cred că viteza putea fi atât de mare, încât să-l dezechilibreze curentul provocat... - Și... bastonul acela, mă iertați, vă rog, este al lui? Este nevăzător? - Da, așa au spus vreo doi care-l cunoșteau din vedere. L-au mai văzut pe stradă... Posibil să fi fost de prin zonă, dar nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
o obișnuință iar, pentru respectarea tradițiilor, o nuntă cu 1000 invitați sau un parastas cu 1000 participanți nu sunt o raritate deoarece reprezintă o fală. Sărmanul care-și duce viața de azi pe mâine dar fericit în cuibușorul său este dezechilibrat deodată de un eveniment care, conform cutumelor locale, îl obligă social. Omul se împrumută de la cămătari apoi devine sclavul acestuia deoarece nu-și poate plăti nicicând datoria. Restul țării a fost și ea parte dintr-un imperiu asemănător celui Otoman
BANI MULŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370620_a_371949]
-
pot și gata!, țipă ea brusc isterizată, cramponându-se cu degetele firave de nichelul roților cauciucate. - Ba poți, ba poți!, nu se lăsă băiatul, călcând peste pata întunecată acoperită de mușchiul ars de soare ce acoperea marginea betonată. Trupul se dezechilibră. Întinse mâinile brusc spre cerul potopit de lumină. - Costel, nuuuu!, slobozi ea un țipăt prelung intuind catastrofa. Strigătul ei se înfipse în văzduh, ajungând ca o săgeată în ceafa copilului cuprins de spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului Așează mâna pe inima mea să prindă rădăcini adânci în dragul și setea mea de viață! Așa nici o furtună sau crudă durere nu te va dezechilibra, Omul meu cald, Omul meu iubit, Omul meu sărbătoare! Din roșia-gura ta îmi voi face șirag gândului însetat de dezmierdări și alinturi în valul mării clocotind în iubire. Zălog prezentului las fiorul meu și brațele tale întinse pe cerul sensibilității
ATINGERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353484_a_354813]
-
cu ea! Estetica cea mai pură se află în frumusețe, dar și ritmul moderației îl pierde cel mai ușor omul frumos. De aceea, frumusețea, se întunecă în spatele nechibzuinței! Cum rar oamenii le pot avea pe toate, cei care nu se dezechilibrează purtând ca pe o povară frumusețea, când de fapt ea ar trebui să fie o bunătate, impresionează prin ceea ce e mai greu de aflat chiar și la oameni cu daruri mai mici de la natură: modestia cu valoarea ei supremă, raritatea
ALEXANDRA VELNICIUC. UN OM, CA O CÂMPIE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353688_a_355017]
-
stea la umbră, să mai discute. Stăteau față în față. Se priveau unul pe celălalt. - Ce frumoasă ești! Te-aș strânge în brațe și te-aș săruta în clipa asta! S-a apropiat ușor de ea, în genunchi, să nu dezechilibreze barca și a mângâiat-o pe obraji, pe păr. I-a luat mâna și i-a sărutat-o. Au stat așa câteva minute, admirându-se unul pe celălalt; s-au mângâiat din priviri și s-au ținut de mână, cu
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
Pla: „un editor american i-a oferit o adevărată avere în dolari (...). Refuzul modest al lui Pla a fost o timidă și surâzătoare mulțumire, urmată de o nuanțare negativă: mă scuzați, domnule, dar o sumă atât de mare mi-ar dezechilibra bugetul. [7] Un punct de vedere interesant despre ironie și umor oferea Fernando Lazaro Carreter, președinte al Academiei Regale Spaniole (RAE) în discursul prin care dă bun-venit în sânul Academiei umoristului grafic și scriitorului Antonio Mingote. Ideile schițate de Lazaro
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > APROPIERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1029 din 25 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Ca o iederă te așezi în gândul și ființa mea și mă aperi de tot ce m-ar tulbura sau dezechilibra. Sub frunzele mângâierii tale cresc, înfloresc și mă redescopăr în firul de iarba în firul de gând în firul de vis sub seva îmbrâțișării tale. Referință Bibliografică: Apropiere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1029, Anul III, 25
APROPIERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347195_a_348524]
-
procedeze. Nu știa cum îl cheamă ca să-l strige pe nume, nu putea să articuleze niciun cuvânt. La rândul lui, bărbatul, văzând-o, s-a fâstâcit și s-a împiedicat de bagajele pe care le avea lângă el, s-a dezechilibrat si gata-gata, să-i cadă în brațe. Ochii lor s-au întalnit din nou, scânteind. -O, Doamne, te caut de-o viață! spuse el, luându-i mâinile și sărutându-i-le. Pe unde ai umblat frumoasa mea străină? O îmbrățișă
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357143_a_358472]
-
în mamaie, care se rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub greutatea ei insignifiantă, a dezechilibrat-o încă o dată. Speriată a încercat să se agațe de mine. Laptele îmi umpluse pantofii și o priveam cu ciudă pentru nenorocirea în care mă vârâse. „Cine a pus-o să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
din sală, care veniseră să mă vadă. Numai că bucuria noastră nu a durat prea mult. Un “bondar” din spatele nostru s-a încurcat la pași și după ce a derutat tot rândul, împins de altul care își făcea pirueta, s-a dezechilibrat și s-a prins de petalele unui “mac”, lăsându-l într-o secundă, în chiloțeii albi. Rușinată, fetița l-a tras pe Matei spre ea, să se ascundă de râsul nebun al sălii. Matei, care nu știa ce se întâmplă
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Matei, care nu știa ce se întâmplă în spatele lui, concentrat să se susțină suspendat pe vârfuri și să mă învârtească plin de grație, trezindu-se că aripile îi cădeau și că un alt “mac” se agăța de el, s-a dezechilibrat și el și fără să se gândească ce se întâmplă, s-a agățat de fustița plină de petale ale altui “mac” care, într-o secundă, era și ea în chiloței. Sala era pe jos de râs, când cortina a căzut
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
continuat Thomas ideea, ca să nu fim acuzați de impertinență gratuită, ea se împiedică în propriul ei avînt, tremură ca o piftie și începe să se autodevoreze. Este un fel de prăbușire în ea însăși. Dezvoltarea, beneficiind de trăiri ilogice, ar dezechilibra ordinea Universului. Nu putem discuta nici despre simetrie. Icariană, dezvoltarea este un exces, o megalomanie, o pierdere a rațiunii de dragul succesului. Este o psihodramă, o scenă fără suportul emoției autentice. Este o tensiune acutizată, un focar de pretexte. Dar cum
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
mă țin de hreava animalului, dar să am grijă și de căpăstru. Iapa se porni la deal. Cum panta era mare și eu stăteam pe șa puțin răsturnat, cu capul pe spate, eram gata-gata să cad. Mișcările crupei animalului mă dezechilibrau cumplit, simțeam că mă voi prăbuși din clipă în clipă. Am început să țip. M-au descălecat de pe iapă, căci mi s-a părut că era de o sută de ori mai bine pe jos. De atunci nu m-am
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]