724 matches
-
un țel: să te Împiedice să reușești. Russel asculta În tăcere, cu un surâs Încremenit parcă uitat pe buze. Cu siguranță că șuguiala noastră nu-i cădea bine, dar nu renunță la calmul său. Fazel se Întoarse spre el. — Regret dezertarea lui Benjamin, dar ea nu schimbă cu nimic acordul nostru. Poate că e mai bine să se Încredințeze acest gen de responsabilitate unui om care n-a fost niciodată amestecat În probleme persane. — Vă gândiți la cineva anume? — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mama dracilor ați cules voi, tembelilor, așa o comoară de..., de pruncușor? De la Coco, achiesează Fratele, ofuscat. Nu mai drăcui! Și mai multe nu vrei să afli, crede-mă! Câtuși de puțin! S-au întâmplat, adineauri, lucruri mai grave ca dezertarea, pe timp de război! Morți, răniți... Tu dormeai dus, băi, boierule, că n-aveai treabă! O-hooo... și-ncă cum dormeai, ca o copită, ca o loază, puiule! Portretul fotbalistului vândut, la tinerețe! Boier Bibescu! Boier Bucă! Anesteziat, cloroformizat, lobotomizat, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Transilvania. Scrierile ce le-am avut, multe-puține și bune sau slăbuțe, au circulat și peste granițele care ne-au despărțit și vor mai circula, fără îndoială. Și scriitorii, fiecare la locul său, și-au făcut datoria, cum s-au priceput. Dezertarea însă eu n-o admit sub nici o formă și pentru nici un motiv. Mâine sau când va veni ceasul să luăm Ardealul, eu am nevoie acolo de conducători firești, de oameni care au ieșit din poporul de acolo și care să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prea bine știe acest lucru și s-ar cuveni s-o ocrotească, n o ocrotește, la fel ca de obicei. Niciodată n-a ocrotit-o, dimpotrivă, în anii ei cei mai grei, atunci și-a ales și el momentele de dezertare. Și acum și-a găsit să vină cu propunerea : să vândă casa pentru care s-au cheltuit ani de viață și așteptare ! Nu poate fi decât sfatul persoanei din umbră, ce își dorește de mult mașină : cu diferența de bani
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că de-acum ea va trebui să ia locul lui Muti. Ea va trebui să ocrotească lucrurile și casa, așa cum și pe ea singură va trebui să se ocrotească. Viața alături de Niki va fi tot mai dificilă, pornirea lui spre dezertare va fi tot mai mare și se va arăta tot mai puțin dispus să poarte orișice greutate pe umeri. Nu va mai fi aici nici măcar Tudor, a cărui simplă prezență mai ținea situația în echilibru. Nu va mai fi, după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mare), în locul căruia a fost construită o poartă. A disparut acum și temnița de lângă poartă, menționată și în documentele din 1717.2 * Ulterior, în anul 1838, au început furturile de pe moșiile boierești, din cauza sărăciei țărânilor clacași și în rândul armatei (dezertările), astfel încât se hotărăște înființarea unei închisori la Poarta Verde, intrarea în orașul Iași, strada Păcurari nr.9, clădire în care este astăzi Policlinica studențeasca. În același timp, în casele egumenești din curtea Mănăstirii Frumoasă, a luat ființă o închisoare militară
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
nasol. Ce dracu’ ne facem? Pur și simplu nu avem ce face. Statutul nostru e incert. SÎntem militari Într-o instituție civilă, dacă punem piciorul dincolo de poarta spitalului și cineva vrea să facă din asta o problemă, problema se numește dezertare și sfîrșește În Batalionul Disciplinar - ni s-a spus foarte clar În prima zi, cînd unul din medicii unității (locotenentul-major) a trecut să ne vadă fișele de internare și starea În care ne aflăm. Joi, 21 decembrie. După ce trece vizita
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
învăț eu cum să te porți în liniile inamice!” S-a întors și, luându-l de guler, l-a împins înainte, șoptindu-i printre dinți: Aici ești în misiune de luptă, lepădătură!!! Nu dai colțul la prima împușcătură. Asta înseamnă dezertare! Ce zici tu? „Ceilalți n-au decât să-și pună pielea la bătaie. Eu mă ascund.” Marș înainte, stârchitură!!! Rafalele de automat nu conteneau. Limbosu s-a lăsat cu greu mișcat din loc. Atunci Toaibă i s-a proptit în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ce-o să zică poporul, cum or să mă judece elevii? Eu cred că-i mai bine să rămân. Rămâi, Petrică, pui totul în ordine și pleci cu i nima împăcată. Rămâi. Rămân dar mai e tribunalul militar. Ăștia nu iartă dezertarea de sub arme. Mai bine plec. Pleacă, Petrică! Domnule revizor, vă mulțumesc pentru sfaturi le dumneavoastră prețioase. Am plecat. Și am plecat la restaurant. Petrică nici pe departe nu era sub pericol. Chemarea la datoria armelor avea să mai întârzie. * Se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de cât? Trei zile? O săptămână? Se uită lung la el. - Spune, domnule general, de cât timp e nevoie? Acesta vorbi cu glas aproape rugător: - Doamnă, acordați-mi răgaz măcar până la sfârșitul anului. Jur că starea de confuzie generată de dezertări ne-a adus în pragul prăpastiei. Momentan, ea uitase de dezertări: - Și i-ați capturat pe unii dintre acești ofițeri? - Pe unii da, spuse șovăielnic generalul. - Vreau să mi se pună la dispoziție unul pentru a-l interoga chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Spune, domnule general, de cât timp e nevoie? Acesta vorbi cu glas aproape rugător: - Doamnă, acordați-mi răgaz măcar până la sfârșitul anului. Jur că starea de confuzie generată de dezertări ne-a adus în pragul prăpastiei. Momentan, ea uitase de dezertări: - Și i-ați capturat pe unii dintre acești ofițeri? - Pe unii da, spuse șovăielnic generalul. - Vreau să mi se pună la dispoziție unul pentru a-l interoga chiar în cursul acestei dimineți. Generalul Doocar se înclină. - Cât despre ceilalți, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ochi limpezi, de cristal. De ce? Maiorul se simți brusc obosit. Motanul se cățărase pe pervaz privind amiaza înaltă, străpunsă de un soare înghețat. Silueta neagră se detașa precis, semăna cu opturile cu mustăți și coadă bârligată din abecedarele vechi. ― Oricum, dezertarea lui Panaitescu reprezintă un act criminal, față de nevastă-sa, bineînțeles. Adăugă moale: Și dacă ceea ce mi-ați relatat corespunde realității... ― Credeți că v-am... mințit? Melania Lupu zâmbea tremurat. O pânză de lacrimi îi inunda ochii. " Așa, draga mea, doar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică a coș marului ce bântuie spiritele opiomanilor. Perspectiva prăbușirii arhitecturii imperiale italiene din Africa conferă siluetelor de ofițeri schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu mai fac parte, ei sunt confruntați cu demonii care sfârșesc prin a-i devora și copleși. Nimeni, în cele din urmă, nu poate să se salveze
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Custer însuși. Cavalerist al frontierei, Kirk își duce existența sub semnul ostilității implacabile față de cei pe care expansiunea mesianică a Americii îi condamnă la o luptă fără speranță - triburile de indieni. Ceea ce pare o biografie exemplară se schimbă odată cu actul dezertării. Refuzând să ia parte la un masacru al inocenților, refuzând să cauționeze asasinatul comandat de superiorii săi, Kirk se vede redus la poziția de dezertor, exilat pe întinsele câmpii cutreierate de bizoni, obligat să-i evite pe compatrioții săi, cei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească, București, 1987). Modernismul estetic al stîngii românești antebelice În preajma răscoalelor țărănești din 1907, stînga intelectuală românească de după „trădarea generoșilor” (i.e.: dezertarea la Partidul Liberal, în 1899, a socialiștilor și eclipsa revistei Contimporanul a lui C. Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde) încearcă să se regrupeze în jurul cîtorva noi publicații social-literare militante: România muncitoare, Viitorul social, Pagini libere, prin care apără „cauza” muncitorimii urbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt mult mai combinatorii, mai agresive, mai dinamice și mai extravertite, compasiunea tandră fiind depășită înspre un histrionism subversiv și iconoclast, dominat de voința rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e una în primul rînd intelectuală. Dacă însă N. Lupu elogiază meritele „înaintașei” cvasiomonime din Iași, la rubrica „Povestea vorbei”, adevăratul articol-program - nesemnat, dar aparținîndu-i indubitabil lui Ion Vinea - se delimitează pînă la un punct de revista socialistă ieșeană. Motivul - dezertarea „tinerilor generoși” din Partidul Socialist la Partidul Liberal, în urmă cu 25 de ani: „Acest deznodămînt urît și care a zădărnicit foloasele stîrnite prin luptă de cei cîțiva intelectuali de atunci ne interzice, împotriva identității de idealuri și, poate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prea simplu. Propun să te sinucizi. Să fie sinuciderea cea mai bună soluție dintre toate? Să-mi ofere sinuciderea liniștea de care am atâta nevoie? Eu sunt împotriva sinuciderii, domnule... Un act de lașitate, o părăsire a frontului de luptă, dezertare. Atât și nimic mai mult. Aș spune că însăși viața ta a fost o dezertare. Zău? Crezi că sunt singurul om care se refugiază într-o iluzie? Dacă este o iluzie, țin să menționez. Oamenii au nevoie de iluzii, Magicianule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Să-mi ofere sinuciderea liniștea de care am atâta nevoie? Eu sunt împotriva sinuciderii, domnule... Un act de lașitate, o părăsire a frontului de luptă, dezertare. Atât și nimic mai mult. Aș spune că însăși viața ta a fost o dezertare. Zău? Crezi că sunt singurul om care se refugiază într-o iluzie? Dacă este o iluzie, țin să menționez. Oamenii au nevoie de iluzii, Magicianule, de aceea merg la circ, de aceea nu intri tu în șomaj, cum de nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imposibilă, deoarece o cere organismul, incapabil de-a se obișnui cu doze mici, - să facem și din actul reflex o reflexie. În felul acesta, setea infinită a spiritului își află o ispășire echivalentă. Cultul frumuseții seamănă unei lașități delicate, unei dezertări subtile. N-o iubești oare fiindcă te scutește de-a trăi? Sub impresia unei sonate sau unui peisaj, ne dispensăm de viață cu un zâmbet de bucurie dureroasă și de superioritate visătoare. Din centrul frumuseții, totul este în urma noastră și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te atrag în jos, te obligă să te scufunzi în adâncimea primară, să-ți recunoști sursele, de care te izolează vidul abstract al spiritului, seninătatea lui implacabilă. Melancolia-i o distanță de lume prin mijloacele vieții, iar nu ale spiritului; dezertarea din imanență a țesuturilor. Prin apelul neîncetat la spirit, bărbații i-au adăugat o nuanță reflexivă, ce n-o întîlnim la femei, care, nerezistând niciodată sufletului lor, se tălăzuiesc într-o melancolie imediată. Nevoia de un timp pur, curățit de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu populația Chinei și destinul Franței. Dar nu vreau să fac din viitorul țării o utopie... Deși România nu poate fi o realitate fără acest viitor, noi trebuie să fim însă necruțători și cu singura noastră speranță... Utopia este o dezertare teoretică din fața realității. Insuficiența instinctului construiește o altă lume, neținând seamă de ireductibilul acesteia. Disprețul pe care-l mărturisim cu toții pentru utopiști este cum nu se poate mai firesc. Noi știm ceea ce nu știe un utopist: reforma lumii nu este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
propagandiști ai C.D.E.-ului ce au ținut conferințe Împotriva valului de aliya și antiisraeliene,conferințe ce au fost „bine pregătite”, au... făcut și ei cerere de emigrare 3 (!!!). Cazul de la xe "Târnăveni"Târnăveni nu e izolat; documentele interne menționează numeroase „dezertări”, activiști ai C.D.E., ce aveau misiunea de a convinge masa să rămână În România, decizând În cele din urmă să plece și ei. Astfel, un material din mai 1950 semnalează Înscrierea pentru plecare a doi membri ai Comitetului Județean C.D.E.
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
întregirii conștiinței și al lărgirii sinelui. Ființa nu are nici paznic, nici stăpân. Libertăți defrișate bezmetic otrăvesc credința, speranța și iubirea. Se lărgesc doar marginile „tărâmului neasemănării”. Dreptul de a trăi strâmb se exercită fără suspine și fără regrete. Indiciile dezertării sunt unanime. Timpul morții lui Dumnezeu este inaugurat prin violul sinistru al urii de sine. Remarcabilă este mai ales resurgența atrocității în mijlocul celebrării orgiastice a sublimului (eros-polemos). Această dinamică perversă este evidentă în opera lui George Bataille, unde căutarea sublimului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În autonomia lor consubstanțială, geniile părăsesc de fapt țara, prea săracă, pentru regiuni mai bogate în care sunt mai bine cinstite (SUA, Franța etc.) sau chiar își abandonează mediumurile, divorțează și / sau fac schimb cu altele mai norocoase. La această dezertare a spiritelor care se revelase deja, unor mari călători cu câțiva ani în urmă, umplând lumea întreagă cu serviciile lor omnipotente se adaugă incapacitatea materială a aspiranților-mediumuri de a-și finanța ritualurile de inițiere prin căsătorie. Ceremoniile anuale, de căsătorie
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]