828 matches
-
din războiul în curs, frontul fiind strămutat lângă o masă cu sticle și pahare pline, într-o casă aparent pașnică, de mahala. Duelul verbal scoate la iveală o trăsătură sufletească a lui Silvestru Trandafir, de nebănuit din comportarea lui anterioară. „Dezertorul” se oferă prizonier ofițerului inamic, cu condiția ca acesta să permită plecarea din București a soției și a soacrei sale. Urmează un deznodământ cumplit: uciderea ofițerului care, beat fiind, nu vrea să renunțe la Aretia. Al treilea act, ultimul, încadrează
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
românesc ea reprezintă o dată. G. CĂLINESCU SCRIERI: Eroii noștri, București, 1906; Letopiseți, București, 1914; ed. 2, București, 1922; ed. postfață Aureliu Goci, București, 1980; Patima roșie, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; Praznicul calicilor. Săracul popă, București, 1916; Răzbunarea, București, 1918; Dezertorul, București, [1919]; Prăpastia, București, 1921; A doua tinerețe, București, 1922; Don Quichotte de la Mancha, București, 1925; Coriolan Secundus, București, 1929; Ion, București, [1932]; O iubești?, București, 1933; Mângâierile panterei, București, [1934]; ed. pref. Florentin Popescu, București, 1992; Dracul, București, 1935
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Marin Sadoveanu, Dragoș Protopescu, iar cu teatru, Camil Petrescu și I.M. Sadoveanu. Publică eseuri critice Scarlat Struțeanu, Dragoș Protopopescu (Ovid Densusianu), Tudor Vianu (Romain Rolland). La rubrica „Trimensualia”, Scarlat Struțeanu comentează adaptarea după Dostoievski a romanului Frații Karamazov și piesa Dezertorul de Mihail Sorbul. Alte rubrici: „Creionări”, „Elogii”, „Cavalcade”, „Ecouri”, „Nota censoria”. Basil Munteanu traduce din Solvet Saeculum de Leconte de Lisle și poemul Moise de Alfred de Vigny. Alți colaboratori: Barbu Solacolu, Teodor Solacolu, Alfred Alexandrescu. A.S.
LETOPISEŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287784_a_289113]
-
amintesc și de Fizicienii lui Friedrich Dürrenmatt. SCRIERI: Desant ’83 (volum colectiv), îngr. și pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1983; Casa, București, 1988; Revoluția din apartamentul 114, București, 1998; Crima din magazinul Harmonia Mundi, pref. Anca Delia Comăneanu, București, 2001; Dezertorii, Pitești, 2001. Traduceri: Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine, I, îngr. Ioan-Florin Florescu, Iași, 2001 (în colaborare cu Gabriela Sauciuc). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, „Desant ’83”, LCF, 1984, 8, 9; Costin Popescu, O nouă generație
STANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289867_a_291196]
-
s-a impus ca un talent viguros. Vechilii scot fără milă femeile bătrâne și bolnave la clacă (În drum spre Hârlău), fetele și nevestele țăranilor sunt seduse de „domnișori” (Păcat boieresc), pe multe moșii muncitorii agricoli se recrutează din rândul dezertorilor și fugarilor, au drept locuințe bordeie și lucrează sub regimul unei exploatări nemiloase (Bordeenii). Disperați de abuzurile autorităților, oamenii își iau câmpii (Emigranți la Brazilia) ori țin calea persecutorilor și îi judecă ei singuri (O umbră). Hoți de codru vestiți
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
tipărindu-i-se și fragmentul Fuga din „romanul-jurnal” Calvarul. Deși Liviu Rebreanu colaborează la S. și în calitate de dramaturg, în numărul 37/1919 intrând un fragment din Cadrilul, el este prețuit în primul rând ca prozator, dovadă fiind nuvela Ițic Ștrul, dezertor (apărută din numărul 45/1920) și, mai ales, cronica promptă, extrem de favorabilă, semnată de E. Lovinescu la apariția romanului Ion, considerat „cea mai puternică creațiune obiectivă a literaturii române și, cum procesul firesc al epicii e spre obiectivare, poate fi
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
și amnestică (epilepsia); - fuga prin carențe educativ-emoționale, conflicte familiale, presiuni și pedepse aplicate copilului; - fugile impulsive, dar conștiente și conservate amnezic, ale psihopaților; - vagabondajul patologic din cazul demențelor senile, deliranților sau oligofrenilor; - vagabondajul economic sau social (șomeri, exilați, profesiuni ambulante, dezertori, bolnavi psihic evadați din spitale); - vagabondajul migrator (bande de delincvenți). Atentatele la moravuri și prostituția au următoarele forme: - prostituatele înnăscute sunt, după clasificarea lui C. Lombroso, psihopate cu o imaturitate afectivă și morală; ele se caracterizează prin: impudicitate, frigiditate, superstiții
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ei piele, să-și caute o altă condiție umană, dar stăruind totuși - otrăvită - să-și afle rezolvarea în cadrele acestei condiții”. Opinii pertinente, în pofida pedalărilor sociologiste, sunt formulate și asupra altor piese, îndeosebi asupra celeilalte „comedii tragice” a lui Sorbul, Dezertorul. Documentat și cu o bună aplicare la subiect este, de asemenea, studiul introductiv la monografia consacrată de Victor Bumbești lui Paul Gusty (1964). Substanțială se dovedește însă prezența lui T. în paginile revistei „Teatrul”, unde scrie cronici dramatice, comentarii cu
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
2001, este tot o parabolă, cu două branșe respiratorii: toleranța interetnică și motivul iubirii tragice. Întâmplările propriu-zise sunt, de astă dată, un simplu pretext: într-un cotlon uitat de lume, pe fundalul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, un dezertor român se îndrăgostește de o unguroaică, amândoi trebuind să lupte cu urmărirea autorităților și cu ura tatălui fetei. Surprinde mai ales finalul, ambiguu, înregistrând fuga abulică a băiatului după moartea neașteptată a tatălui fetei. SCRIERI: Subomul, București, 1993; Omul cu
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
printr-o dramă credibilă, care iradiază un pacifism manifest. Optica umanitaristă, antimilitaristă și pacifistă, devenită o adevărată modă în presa de stânga europeană, se face simțită și în Întunecare, dominând discursul și comportamentul unor oameni ce par desprinși din galeria dezertorilor ruși, care rupeau frontul și își împușcau comandanții. Tema neadaptării idealiștilor din tranșee la climatul păcii mai face obiectul altor romane ale lui P., care vor forma, într-o proiectată panoramă epică numită Cronica românească a veacului XX, ciclul Război
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
un ochi critic și atent, cu umor și sarcasm. Satana, aliat al turcilor, îi fură tânărului Parpangel logodnica, frumoasa Romica. Pornit în căutarea iubitei sale, Parpangel o găsește în pădurea nălucită, loc transformat de puterile diavolești în închisoare veselă pentru dezertorii din oastea muntenească. Intervenția sfântului Spiridon spulberă palatul din pădure, iar Parpangel, după ce bea apă dintr-un izvor vrăjit, dobândește virtuți de războinic neînfricat. El preia armura viteazului Arginteanul și se avântă eroic în lupta cu păgânii. În bătălia dintre
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
detectabilă în conturarea siluetelor de femei. B. pare atras de mitul livresc al „misterului feminin”, dar nu până într-atât încât să nu sugereze că acesta poate fi și o strategie a cochetăriei impenitente. Izbutite sunt nuvelele de dimensiuni reduse (Dezertorul, Denunțul, Mustrare). Simțul de observație, limpezit de abureala complicațiilor sentimentale, e mai pertinent în notația reacțiilor imprevizibile, care scot la iveală sedimentele ascunse ale eului. SCRIERI: Ave Maria, București, 1947; Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), București, 1947; Pârjolul
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
Damashii, romanul a cunoscut o versiune engleză și una franceză, ambele apărute la Tokio, în 1938. SCRIERI: Rânduri de la frontieră, Craiova, 1915; Zile de energie. Impresii și povestiri de pe front. 1916-1917, cu o scrisoare de N. Iorga, Târgu Neamț, 1918; Dezertorul, București, 1919; Zile triste, cu o scrisoare de N. Iorga, București, 1919; Antiquitas rediviva. Vremurile revin, Craiova, 1926; Suflet japonez, I-III, București, 1938-1939; ed. București, 2003. Repere bibliografice: Ovid Densusianu, Căp. G. Băgulescu, „Zile de energie”, „Zile triste”, VAN
BAGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285542_a_286871]
-
acolo sus, În Gauertal, când au stat În casa tăietorului de lemne care avea o sobă mare de porțelan ce ocupa jumătate din cameră, și ei dormeau pe niște saltele umplute cu frunze de fag, atunci când s-au trezit cu dezertorul ăla care venise dracului descălțat prin zăpadă. Spunea că poliția e pe urmele lui, și ei i-au dat ciorapi de lână și i-au ținut de vorbă pe jandarmi până ce i-au dispărut urmele. În Schrunz, În ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că a fugit cu femeia aceea pe altă ieșire și nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îi cântări într-o clipă: erau amândoi robuști, pe la treizeci de ani, înarmați cu săbii; unul avea pe spate o manta militară, celălalt ținea atârnat de șa un scut rotund, ca acelea folosite de cavaleria auxiliară. Era vorba, probabil, de dezertori. Divicone îi cunoștea pe amândoi și ridică mâna să-i salute — Salve, Baudelius! Și ție, Martianus, salve! — Salutare, Divicone! îi răspunse cel cu mantaua. Și-i salut și pe prietenii tăi. Sebastianus își opri calul și răspunse printr-un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
descoperise imediat pielea unei pisici moarte și, în râsetele generale, îl arborase în vârful unui băț, în chip de stindard. După primele cascade de râs, toți îndrăgiseră pe loc însemnul acela grotesc, care, prin vot general, ajunse în mâinile unui dezertor pe nume Almirus, nu doar în virtutea trecutului său militar - obscur, de altfel - și nu atât pentru acest trecut al său, cât mai ales fiindcă omul acela dovedise că știa întotdeauna să deosebească dreapta de stânga. în urma acestui însemn, războinicii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reorganizez, iar cohortele pe care le-am alcătuit sunt puțin eterogene, dar nu cred că le-ar fi teamă de huni. Fără să ridice ochii de pe hartă, Etius făcu cu mâna un gest de nerăbdare. — Aaah, tăietori de gâturi și dezertori: uite cine sunt ei! Oameni care fug! Metronius roși ușor, dar își înăbuși iritarea ce i-o stârneau cuvintele acelea disprețuitoare, care, de fapt - firește, fără intenția lui Etius -, îl jigneau mai întâi pe el. — Cu îngăduința ta, Eminentissime, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
umeri. — Nu, absolut nimic, ce vorbești! răspunse sarcastic. Mâine se dă cea mai teribilă bătălie din toată istoria Imperiului, iar eu o să fiu un simplu figurant. — Nu-i nicidecum așa. — L-ai auzit pe Magister, nu? „Tăietori de gâturi și dezertori“. — Da, dar până la urmă mi s-a părut că pasiunea cu care i-ai apărat l-a impresionat adânc. întunecat, Metronius spuse către Sebastianus: — Da. Am spus despre ei tot ce am știut mai bun, deși, cu toată sinceritatea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de lucruri pe care le aveau, unii dintre ei câte un coif sau câte o platoșă, luate de la dușmanii uciși, pe care voiau să le prezinte ca pe niște trofee când aveau să ajungă în ținuturile lor. Când vreunul din dezertorii aceia îl recunoștea, le dădea coate celorlalți, iar câte unii nu ezitau să-l salute, fără să arate rușinat în vreun fel. Chiar și la corturi —simple pânze, întinse pe prăjini înfipte în pământ - simți că se instalase o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
relație mai aparte cu romanii: primiseră o insulă pe Rin, în schimbul serviciilor militare pe care le făceau imperiului atunci când acesta îi chema la luptă ca aliați. Bagauzi — nume dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-o zonă care mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
l-au așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că a fugit cu femeia aceea pe altă ieșire și nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ar fi folosit? Aici nu era țară regulată. Aici el era stăpân. Până la orașe și până la țara civilizată era departe. Aici era undeva, „la câmp“. Aici perceptorii luau cât socotea boierul că trebuie să dea, aici oastea nu-și urmărea dezertorii, nici justiția condamnații. Până aici nu erau drumuri. Aici școli și biserici nu erau. Aici era pământ care trebuia lucrat, și boierul își aduna oameni de muncă cum putea. De aceea cuconu Jor nu mai întrebă mult pe Niță Lepădatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre Ghizeh, făcând de nefolosit drumul spre piramide pe care trebuia s-o pornim pentru a-l lua pe Bayazid. Trebuia oare să încercăm totuși să fugim, cu riscul de a fi opriți din drum de o patrulă otomană, de dezertori mameluci sau de vreo bandă de jefuitori? Șovăiam s-o fac până în clipa când am aflat că sultanul Selim luase hotărârea de a surghiuni la Constantinopol câteva mii de locuitori. S-a vorbit la început de calif, de dregătorii mameluci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ieșit, iar cerul se descompunea În lacrimi leneșe de lumină ce se depuneau peste răsuflare și dispăreau. Am alergat spre Plaza de Cataluña, care era pustie. În mijlocul pieței, singur, se Înălța silueta unui bătrîn, sau poate că era un Înger dezertor, cu părul alb, Îmbrăcat Într-un formidabil pardesiu cenușiu. Aidoma unui rege al zorilor, Își ridica privirea spre cer și Încerca zadarnic să prindă fulgii de zăpadă cu mănușile, rîzÎnd. CÎnd am trecut prin dreptul lui, s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]