546 matches
-
cele mă-nconjoară că rujul de pe buze ivoriu mă cheamă să te văd printre pasteluri sângeriu e-așa de bine să te mângâi prin hoinăreli de noi știute dar câte nopți rămase dezvelite mi-ar da acum din menuete refrene dezgolite e-așa de bine discreta mea lumină să te culeg din ierburi de simină Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 4 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PASTELURI DIN CRENELURI 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366320_a_367649]
-
-asa, Ca o sirenă prinde să se-auda. De orice griji,acum,mă dezgolesc: Mi-e iarbă moale că un pat imens. Cu ceru 'ntreg acum mă învelesc Si-adorm:un mic atom în univers! Și mă visez un înger dezgolit Ce,așteptând aripile să-i crească, În trup de om a plns și aiubit Și și-a dorit în iarbă să renască... Rozalia Grozea ... Citește mai mult Ma-ntind în iarbă proaspăt secerataSi văd,trecând pe cer,nor după nor
ROZALIA GROZEA [Corola-blog/BlogPost/366325_a_367654]
-
-asa, Ca o sirenă prinde să se-auda. De orice griji,acum,mă dezgolesc: Mi-e iarbă moale că un pat imens. Cu ceru 'ntreg acum mă învelesc Si-adorm:un mic atom în univers! Și mă visez un înger dezgolit Ce,așteptând aripile să-i crească, În trup de om a plns și aiubit Și și-a dorit în iarbă să renască... Rozalia Grozea Referință Bibliografica: Adormire / Rozalia Grozea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie
ADORMIRE de ROZALIA GROZEA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366323_a_367652]
-
de maica lui, în patru fire și-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze, în dreapta o așează și-ncă timid își spune : coapsa lunii răsturnată a odihnă peste coșul plin cu struguri mi se-arată caldă, dezgolită, vie și m-așteaptă, trag de capătul de cer prea mic s-ascundă tot și pudic mă întreb de nu-i păcat ce-mi trece acum prin minte dar... dac-o pierd ? Referință Bibliografică: C-un fir de iarbă între
C-UN FIR DE IARBĂ ÎNTRE DINŢI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366605_a_367934]
-
de maica lui, în patru fire și-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze, în dreapta o așează și-ncă timid își spune : coapsa lunii răsturnată a odihnă peste coșul plin cu struguri mi se-arată caldă, dezgolită, vie și m-așteaptă, trag de capătul de cer prea mic s-ascundă tot și pudic mă întreb de nu-i păcat ce-mi trece acum prin minte dar... dac-o pierd ? Citește mai mult În gest imperial de fermier
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
deal,cămașa, borangic cusut de maica lui, în patru fireși-o-mpăturește tot în patru, sfios și-o trece peste buze,în dreapta o așează și-ncă timid își spune :coapsa lunii răsturnată a odihnă peste coșul plin cu strugurimi se-arată caldă, dezgolită, vie și m-așteaptă,trag de capătul de cer prea mic s-ascundă totși pudic mă întreb de nu-i păcat ce-mi trece acum prin mintedar... dac-o pierd ?... XXIII. SĂ NU MAI FIE MÂINE ZI DE VINERI, de
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
de urs. Chiar dacă pentru ea fusese pentru prima dată nici nu-și dădu bine seama acest lucru. Aproape că nu o duru deloc. Mihai o sărută tandru pe buze, o dezbrăcă fără să se grăbească sărtutându-i fiecare părticică a corpului dezgolită. Tânăra se simți minusculă sub corpul uriaș al tânărului. Se simțea dominată, iubită, protejată. Aici începu cu adevărat povestea ei de dragoste cu Mihai. Aici unde Mihai o făcu să se simtă femeie, să se simtă iubită. În acea noapte
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
și tandru, apoi cu patimă... Simțeam că nu mai am aer... picioarele mi s-au înmuiat... Am rămas fără replică și încercam să fac față situației. Am răspuns cu sărutări dese pe buzele cărnoase, dulci și aromate, coborând pe gâtul dezgolit și m-am jucat cu lobul urechii drepte, mărunțindu-l între buze, apoi cu vârful limbii i-am explorat interiorul urechii. - Ce-mi faci, îmi zice încet, mă lași să respir un pic? - Ai uitat ce mi-ai promis? am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
L-am sărutat pe ultima frunză perforată de sete. Câteva cascade își dezbrăcaseră straiele pe sufletul codrului pe care-l patrona ploaia noastră. Unele-mi aparținuseră într-o grădină suspendată, altele erau ale tale, din puf de păpădie și piscuri dezgolite. De-o importanță aparte era freamătul pământului crud din care răsăreau candelabre de diferite dimensiuni, unele pârjolite de dor, altele prinse în descântecul luminii, cu trimitere la scrisoarea de care mi-ai amintit în acel început de veac. Peste culmi
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
bezmetice dansează-n crâng. (8) Georgeta RESTEMAN: EU ȘI TU... TĂCERILE DIN PRUND Eu și tu ... Tăcerile din prund Destine scrise în oglinzi ciobite Să nu-ngropăm speranțele tivite În gânduri care aprig ne pătrund Săgeți de foc în trupuri dezgolite. De vom lăsa pierdută-n vraja clipei Speranța frântă-n geamătul aripei Vom fi luceferi, dar iubiri strivite ... Nu-i plânge nopții, hai, sărută zorii Când îndârjiți licorni se năpustesc Spre trupul ei și-n neguri se topesc Simți-vom
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
de preot. Apoi, păstrând în suflet esența, pe măsură ce evenimentele de tot felul se derulau cu repeziciune în viața sa, s-a depărtat ușor, dar cu mare teamă, convins că visul său venea de la Dumnezeu. Până și acum, privind nostalgic copacii dezgoliți, revedea aproape toate scenele ce se succedau cu repeziciune... În noaptea aceea, descurajat și plin de teama urmărilor a tot ce se discutase la serviciu, nu s-a odihnit suficient din cauza coșmarurilor ce-i invadaseră somnul. Nu le ținea minte
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
FRIVOLITATE DE TOAMNĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe străzi apăru toamnă, ispășita, Cu frunzele în jurul ei pleiade, În văzul lumii ,așa cum nu se cade, Ajunse ca să umble aproape dezgolita. De vină -i vântu,-ndrăgostit de ea, Gentil, o invitase la cafea, Și-o ameți cu vorbe preafrumoase Să-și lepede rochiță de mătase, O mângâie așa într-un răspăr, Trecându-i mâinile pe umeri și prin par O mângâie
FRIVOLITATE DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355813_a_357142]
-
literară, muzicală, teatrală, cinematografică etc., cu efecte incalculabil de uriașe pe termen nelimitat în sfera colectivităților umane. Fantoma artei prezentului - artă transformată într-un veritabil călău spiritual al lumii - bântuie cu nerușinare de colo până colo, aidoma unor trupuri perverse dezgolite, întreaga omenire, alegând a se prostitua cu de la sine voință și nicidecum în mod obligat, doar pentru varii avantaje pecuniare de circumstanță imediată, ca și cum acesta ar fi modul corect și unic de a ocupa un loc anume în cadrul artistic mundan
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
supraviețuirii, interacțiunii și armoniei dintre ființele raționale. Animalele nu au liber arbitru și nici moral, pentru că diversitatea biologică este o consecință a luptei pentru supraviețuire (selecția naturală), si nu o consecință a alegerii prin rațiune și voință. Natura umana trebuie dezgolita de aparente și descătușata din lanțurile percepțiilor senzoriale, iar prin intermediul rațiunii putem cunoaște că suntem „marionetele” simțurilor, dorințelor și determinismului genetic, biologic, psihologic, cultural, religios și social, si ca liberul arbitru chiar dacă creează voința la rândul lui este limitat. La
METAFIZICA (4) – „NATURA UMANĂ” 100X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355051_a_356380]
-
colecționarul de vene a ridicat prețul de astăzi nimeni nu mai moare de unul singur se va întruni un comitet de jurați să decidă omorâtul sângele va gusta rădăcinile tăișului din inima fiecărui socrate ce decide să piară în țipătul dezgolit al arenei oare aș putea plagia o întâlnire autentică cu moartea? Referință Bibliografică: reflexia glasului meu curge cuvânt / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate
REFLEXIA GLASULUI MEU CURGE CUVÂNT de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355664_a_356993]
-
o fustiță de două degete doar, din material identic. Îl salutase respectuos, cu un sărut mâna rostit clar, zâmbind discret din colțul buzelor. Câștiga binișor, își cumpărase Matiz, din care văzând-o descinzând într-o zi, cu picioarele aproape complet dezgolite, Laichici spusese: mă, ce-aș mai ...-o pe asta, la care fata, auzindu-l, replicase veselă: n-ai tu banii ăia să mă ... pe mine, tataie! Lui Andrei Azuga îi fusese rușine atunci de cele întâmplate, dar fata continuase să
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
oameni, însă facă-se voia Ta. Îi smulg barba, îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană. Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu putere în pântece (în buric
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului O ninsoare de flori sub copaci legănând, umbra mea și a ta risipite de vânt. Pași de rouă căzuți, peste scâncet de dor, sub uitări dezgoliți, de iubiri care mor! Lunecând printr-un vis, te topești ca un rug, porți cravate de-abis, peste lanțuri de jug. Am chemat primăveri, cu copite de fag, să-mi usuce dureri, înflorite pe prag. Cui să duc umbra ta
HIMERE DE GER de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369942_a_371271]
-
a început să-și piardă calitățile din cauze încă neelucidate. Mergeam în zilele de vară la plaja deschisă de pe malul Dunării, căci în acea vreme barajul hidrocentralei Porțile de Fier încă nu era terminat și astfel celebra stâncă Babacaia era dezgolita de lipsa apei, astfel se vedea în totalitate în verile secetoase. Drumul de la Pescari la Moldova Veche era străjuit de imenși duzi pe ambele părți ale drumului care pe câțiva kilometri buni era în linie dreaptă. Când am venit la
CLISURA DUNĂRII ACTUALĂ ŞI VECHE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369940_a_371269]
-
pietroaselor în pârg. Le-am sărutat pe rând, încet, lung, pătruns ca de un sentiment de evlavie, făcând eforturi să-mi stăpânesc tremurul mâinii izvorât din emoția ce o trăiam. Era pentru prima oară când îmi plimbam palmele pe trupul dezgolit al unei fete și, fără să vreau, imaginam din nou gesturi din cele citite prin unele pagini de roman ori, poate, eram doar stăpânit de asemenea gânduri. Și pentru că nu am întâmpinat nicio rezistență din partea ei, ceea ce pentru mine a
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
pe vârful picioarelor, îngândurată. Împinse cu mare grijă ușa dormitorului de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
La soare cu drag și cu dor s-a uitat. Acum ea se simte pe gânduri căzută În brațele toamnei duios azi clipește Și zboară în vânt cântând nevăzută De doruri, speranțe, întruna vorbește. Sărută cu lacrimi ramuri stinghere Ce dezgolite stau într-o rugă spre cer Să le fie redată frunza cea verde Și două anotimpuri asta o cer. Stropii de ploaie înscrie-n ungherele Timpului nostru ce se scurge-n trecut Încă o toamnă de mână cu soarele Ce
IUBIREA CA DESTIN de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368131_a_369460]
-
boare de vânt" Mai ucidem și azi căprioare în gând Ne mai dor chiar și-acum ochii umezi și goi Și mai plângem săraci, plini de griji și nevoi. Mai pândim la apus inc'-un cerb de ucis Mai trăim dezgoliți când pe ceruri e nins. Mai strigam încă beți de-al durerii coșmar Când copiii flămânzi ne zâmbesc dulce-amar. Ne mai doare și-acum necuprinsul cuprins Când pe zarea-nroșită ochii caprei s-au stins. Cand izvorul din deal naște apă
DURERE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368161_a_369490]
-
pe prompter! Și iac-așa, printr-un termen scurt și expresiv, ai rezolvat marea problemă a vedetelor (sic!) televizate și/sau de televiziune (un supărător barbarism pleonastic), că doar cine-i toată ziua bună ziua la vedere, mai degrabă cu formele dezgolite decât cu chipul acoperit de machiaj, n-are cum să nu fie vedetă. A mai rămas în dezbatere o mică problemă de nuanță. Firește că unei femei n-o să-i spui teleom (Vorba ceea: Ce oameni sunt și femeile astea
TELEOMUL – EPIFENOMENUL TRUDITOR DIN MAŞINĂRIA TELEVIZIUNII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368169_a_369498]
-
anevoie reușea să-și potolească neastâmpărul trupului, înăbușindu-și cu greu zbenguiala juvenilă. Înconjurată de verdeață,femeia dormita în liniștea cartierului rezidențial. Florile curtate de gâzele păreau să fie în concert. Soarele devenise pur și simplu de nesuportat. Cu brațele dezgolite, un băiețel cu păr blond, cârlionțat, irumpse prin ușa de la intrare, strigând: - Prinde-mă! Prinde-mă! Tot privind înapoi se împiedică și căzu. Prin ușa întredeschisă, o voce plină de dojană se auzi ieșind alene, ca o tânguire, spre cel
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]