414 matches
-
fâțâia încolo și-ncoace, zâmbind și făcând cu mâna mulțimii care-l aclama. — Mulțumesc, este foarte amabil din partea voastră, vă mulțumesc ..., spune el, înclinând din cap de fiecare dată când se repeta. Exact nivelul corect de modestie. Rick Diehl pufni dezgustat, privindu-l. Diehl era în spatele scenei, urmărind totul pe un mic monitor alb-negru. Diehl era directorul executiv de treizeci și patru de ani al lui BioGen Research, o companie nou înființată din Los Angeles, iar acel spectacol al celui mai important investitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de Înfrângere. Eu o să ies, doamnelor. Puteți mânca ce vreți. Am Întârziat deja la ora de balet! Nimeni n-a observat că trântise cuvântul balet ca pe o flegmă pe care trebuia s-o scuipe afară, fiind În același timp dezgustată de faptul că nu era În stare să-și stăpânească nevoia de a face asta. CAPITOLUL CINCI Vanilie Café Kundera era o cafenea micuță, situată pe o stradă Îngustă și sinuoasă din partea europeană a Istanbulului. Era singurul bistrou din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe spate, În timp ce tatăl scuipa pe el și Îi trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un fel de alifie. De fiecare dată se trezea dezgustat și tremurând, cu fruntea acoperită de broboane de sudoare și, ca să se liniștească, se masturba. Zeliha nu știa nimic despre asta când Își bătuse joc de el. — N-ai nici o rușine, a spus Mustafa. Nu știi să vorbești cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fixați pe casa roz și cu capul tras pe spate a dezgust. ă Dragul meu prieten, nici nu aș îndrăzni. ă Ei bine. Nu voi intra. V-am adus până aici. V-am arătat casa. Este destul, spuse Virkinski profund dezgustat și începu să se îndepărteze de Porfiri, pentru ca în momentul următor, să facă stânga-mprejur și să o ia la fugă cu pași mari, strigând peste umăr: Cizme! Excelente! Porfiri avea impresia că acesta rânjea. § Numărul casei se dovedi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Care este mărturia sa? ă A identificat geamantanul în care a fost găsit studentul Goriancikov drept aparținând unui asociat de-al său. Unul Rataziaiev, iar acest Rataziaiev a dispărut. ă și cum a ajuns să vadă geamantanul? se încruntă Liputin dezgustat. ă I l-am arătat eu. ă I l-ai arătat dumneata! ă Mă nelămureau anumite detalii privind geamantanul lui Rataziaiev, geamantan care sigur are de-a face cu dispariția sa. Am crezut că, dacă Prințul Bikov ar vedea geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu fotografiile? ă Nu am vrut să le iau! Nu am vrut să mă uit la ele! insită Keșa înfierbântat. ă Cum așa? Ești un skopsy? Ți-ai tăiat cumva coaiele și pula, asta e? Sau ești... Salitov se opri dezgustat. ă Nimic din toate astea. Fețele lor. Arătau speriate. ă Sunt curve doar. ă Erau... unele dintre ele... erau fete mici. Eu am o surioară. Nu e drept. ă S-au născut curve, fetele astea. De ce altceva crezi că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
plăcut să mă uit la ele. ă Aveți un sfânt printre voi, glumi Salitov cu patronul. ă Keșa este un băiat bun. ă E un mincinos. Îi cunosc eu. Este un micinos, sau mai rău. Salitov se uită la Keșa dezgustat. Spune-mi, Skopsy, a arătat fotografiile astea și la altcineva? ă Îtotdeauna le arăta la oameni. Le vindea la oricine voia să le cumpere și... O privire amenițătoare de la patron îl opri. Salitov se aprinse din nou ă Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Ai făcut o treabă bună, Ilia Petrovici, spuse el în schimb, acoperind gălăgia petrecăreților. Dealul de săniuș rămăsese acum în spatelel lor, dar țipetele de plăcere și frică puteau fi încă auzite. Salitov nu-i răspunse, iar fața sa dezgustată îi scăpă lui Porfiri. ă Găsirea locuinței lui Govorov a fost un progres. ă Nu mi-am făcut decât datoria de polițist. Tot trebuia să găsim un fir până la urmă. L-am gasit mai devreme decât mă așteptam. Am am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care ne-am Întâlnit În avion. — Da. Cum a fost la L.A.? Ai făcut poze? Kitty scoase fotografiile cu ea și Matthew și le puse pe măsuța de sticlă, ca să le poată vedea amândoi. Antonio le ridică și suspină adânc, dezgustat. — Te-ai cuplat cu tipul ăsta? Kitty dădu afirmativ din cap. — E bătrân! Te-ai culcat cu el? — Da. Antonio era surprins. — Și a fost bun de ceva? Întrebă el. Adică la vârsta lui, e cam... — A fost uimitor, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta! șuieră el. — Doamne, ce pute! mormăia Robinson cu o privire cruntă. Opri mașina dezgustat și merseră pe jos cât mai aveau până la secție. O duseră sus pe Desert Rose și o abandonară pe un scaun dintr-una din camerele din spate, În care un alt polițist stătea la un birou așezat lângă peretele lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să omoare un bărbat în putere, dar într-o dimineață le-ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. „Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?” Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Înțelepciuni de netăgăduit, tipică pentru Zamyatin. — Mi s-a arătat Diavolul azi, spune În cele din urmă, știind că lui Ivan poate să-i spună orice, oricît ar fi de absurd. — Ce tot spui acolo, cum adică diavolul? Ivan pare dezgustat. Nu fi prost. Noi, rușii, sîntem sătui de diavol, a făcut deja prea destul pentru noi. Am venit aici ca să scap de demoni. Ești un american bogat, nu prea urît, ai bani să mănînci În oraș, să te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
disprețuitor și apoi au întors capul. — De azi încolo, cîine-san prietenul vostru. Ca mine, prietenul vostru, declară Gaston, privind de la unul la altul, cu un zâmbet fericit. În seara aceea, după ce Gaston s-a retras în camera lui, Tomoe oftă dezgustată. Se simțea complet epuizată, fizic și psihic. — Sper că ești mulțumit acum... l-ai adus pe imbecilul ăsta în casa noastră, îi spuse ea lui Takamori profund indignată. El a dat din cap și-a zis: — E prea devreme să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ziua nunții mele, ci pentru că nu o privește pe ea. Sigur că o privește, scutură Dan din cap. Acesta va fi copilul meu și primul ei nepot. Are tot dreptul să știe. — Doamne, Dan, clatin la rîndul meu din cap, dezgustată. Vrei cumva s-o sun și de fiecare dată cînd facem sex? Știi tu, doar În eventualitatea În care s-ar simți exclusă din vreun aspect al vieții noastre... Vai, Îmi pare rău, continui eu, furioasă și triumfătoare În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de teren. Nu ar putea În veci să Înțeleagă cum e să manevrezi un căucior În care se află un copil obosit pe culoarele Înguste ale unui supermarket, Încercînd să eviți oamenii care se holbează la tine și la el dezgustați, care te opresc chiar, să-ți spună ca nu ar trebui să aduci un bebeluș la magazin. În rarele ocazii În care Dan Îl scoate la plimbare pe Tom, duminică dimineață, mulțimea sare să-l ajute, căci toți sînt fermecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prea se mai folosește, întrebuințată încă de unii brutari romani pentru a face pâinea să dospească la iuțeală. Se obține din urină de capră, oaie sau vițică. Pentru dospirea pâinii ajunge un vârf de deget. Rotari părea pur și simplu dezgustat. Evreul a continuat: - Dacă împrăștii sare de-asta și aștepți să plouă, ea va usca rădăcinile și, în scurt timp, iarba se va face galbenă ca în deșert. Apoi m-a mustrat cu degetul ca atunci când mă învăța ebraica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Chilienele sunt mai educate, comentă mama lui Lorenzo. Nu sunt țărance, vin din orașe, Chile este o țară modernă, ca Franța, sora mea are o chiliană care la Bogotá era medic stomatolog. În Chile este criză economică. — O, nu! exclamă dezgustată mama Carlottei, soția unui onorabil fost membru al unui partid care fusese dizolvat, dar care rămăsese un personaj influent. Chilienii sunt comuniști, vă amintiți anii ’70, vă amintiți Intilimani, toate acele poncho-uri, El pueblo unido, steagurile roșii, voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul strigă: — Hai, Vale, ești cea mai tare! Antonio făcu un balon de gumă și Îl pocni dezgustat. Era prietenul ei? Valentina avea deja un prieten? Valentina, cu numărul 9 Întipărit pe spate, cu degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pînă ce va afla adevărul, iar PM ar ajunge să-i mărturisească pînă la urmă că se afla afară din casă noaptea trecută, și de ce. Fie și numai gîndindu-se, Îl trecură fiorii și dădu la o parte cu un aer dezgustat albușul vîscos care se Întărea. * * * Sala restaurantului avea aerul Înghețat al unui loc În care trebuia să se țină o sărbătoare care nu s-a mai petrecut. Loïc dădu brusc la o parte ceașca de cafea de pe bar, vizibil pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foc permanent Întreținut lupta cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări pieptul palid și descărnat al nurorii lui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce și o varsă într-o pubelă pe două roți. Epuizat, se prăbușește lângă fântână. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE scoate capul din fântână, agățat cu mâinile de marginea fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, ce faci? BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind.): Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
frumos. CĂLĂUL: Ce știm noi ce e frumosul? De ce să exagerăm? ARTUR: Și apoi că eu nu mă sinucid niciodată. CĂLĂUL: N-are nici un rost să vorbiți așa. Niciodată e un cuvânt spurcat... Nu se știe... Nu... (Învins.) Spurcaților! GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne apucăm de treabă... CĂLĂUL: Da, da... Apucați-vă! Vă vindeți sufletul... GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total nebuni! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zi, guvernatorul răscolește cu un băț în tomberon... (Îi dă cheile lui ARTUR.) Aveți grijă să nu iasă nimeni de aici... (Sprijinindu-l pe GRUBI.) Nu se poate să nu se uite și azi... (ARTUR rămâne singur, oarecum obosit și dezgustat.) ACTUL III După un timp; GARDIANUL și CĂLĂUL dorm, fiecare trântit pe unde a apucat; sforăituri, gemete, reacții violente în somn; ARTUR, așezat pe buturugă, cu picioarele într-un lighean cu apă; e dezbrăcat până la brâu, are pe gât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU ZIARUL scoate din buzunar o cutie care pare a fi de medicamente, extrage două miezuri de vată și începe să facă două cocoloașe mici, lucrând nervos cu degetele. BĂTRÎNUL CU BASTON și DOAMNA CU VOAL îl privesc pe jumătate dezgustați, pe jumătate mirați. BĂRBATUL CU ZIARUL își înfundă cele două cocoloașe în urechi și privește triumfător în jur.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Pentru sine.): Ce oameni... Hm... (BĂTRÎNUL CU BASTON se ridică și se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Așteaptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de frumos... atât de înălțător... Vedeți, de aceea, mai târziu, m-am ascuns în această gară pustie... rușinat și dezgustat, am fugit aici, departe de hohot... (Frământat.) Ah, dacă aș fi fost călător prin ploaie! Dacă aș fi fost măcar o zi... măcar pentru o zi... călător prin ploaie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Timid.): Și totuși... n-aș putea spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]