428 matches
-
merg cu tine. Și eu vreau să plec. Lanark era încurcat. — O, mulțumesc, zise el, dar... dar... am o pacientă, un caz deloc încurajator, și nu pot pleca pînă n-o vindec sau dau greș definitiv. Știi doar, spuse ea dezgustată, că nimeni nu se vindecă, tratamentul menține prospețimea corpului pînă cînd avem nevoie de combustibil, haine sau mîncare. Lanark se uită la ea. — Mîîîîîn? începu el și lingura îi căzu în farfurie. — Bineînțeles! Ce crezi că mănînci? Nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce s-a întîmplat, dar sigur că era legat de chicotelile, aluziile și tăcerile bruște pe care dezgustul lui instinctiv îl făcuse să le ignore la colegii lui. Se simțea paralizat și dezgustat și jură să nu se mai gîndească la lucrurile care-l aduseseră în această stare. Peste două zile reveniră și le cedă fără să opună prea multă rezistență. Acum fluxul vieții lui imaginare era întrerupt de cîte trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crezi orice dacă se străduiește îndeajuns. îmi amintesc că te-am convins că sînt spion neamț. Thaw rînji. — Chestia nostimă e, spuse el, că doctorul m-a făcut să cred și-n Dumnezeu. — Cum? Nu, nu-mi spune, zise Coulter dezgustat. Pariez că te-ai simțit cu totul diferit și superior fiind pedepsit de Dumnezeu pentru ceva pe care nu dă doi bani în ce-i privește pe alții. Ei bine, nu-mi place că te dezamăgesc, dar ai face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Te-ar fi spînzurat. Poți să rîzi, Duncan, dar imaginea ducelui m-a dat peste cap trei săptămîni. Nu mi-am revenit încă. De ce să se bucure el de-o dușcă într-un tren confortabil, în timp ce eu... ah! exclamă Coulter dezgustat. E de-ajuns ca să te-apuci să dai o spargere la bancă. în ultima vreme m-am tot gîndit cum ar fi să spargi o bancă. Dac-aș avea o șansă cît de mică de a reuși, și eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dumnezeule! Cum? Cum? Thaw îi spuse cum. — Și cît au costat? Thaw vîrî o mînă în buzunar și scoase o chitanță mototolită. — Aproape o liră. — Aproape o liră? Aproape o liră? Cît au costat? — Cincisprezece șilingi. Domnul Thaw îl privi dezgustat, apoi spuse: — N-are importanță. Mai ia o serie mîine și trece-o în cont. Noaptea, în pat, Thaw își dădu seama că taică-sau se aștepta ca bunurile furate să fie înlocuite și plătite cu cincisprezece șilingi, așa că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-a umflat. — Poate din cauza vîntului. Ar trebui să mănînci. Nu mi-e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș bea. își desfăcu rucsacul, vîrî mîna înăuntru și scoase, cu o privire dezgustată, termosul roșu care zăngăni ușor și din care se prelinseră picături cafenii. îl aruncă și începu să-și scuture nisipul din păr. — Probabil că l-ai lovit cînd ai căzut. Ar fi bine să-ți scoți și hrana, o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grațios și grăsuț vibra dorindu-l și mici vălurele se ridicau împingîndu-i umărul în subsoara lui și un sîn de coasta lui. Lanark merse repede și zise: — Libby, te rog, tu... tu ai fost? — Niup! spuse ea cu o grimasă dezgustată. Bineînțeles că nu! — Totul îmi scapă și se duce, plînse Lanark acoperindu-și ochii. O alunecare în trecut, mai departe, tot mai departe. A fost frumos și acum totul a devenit o batjocură. O mînă îl prinse brațul și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de azi până mâine în milionari, fără să poată a-și explica misterul acestei extraordinare schimbări. Cetățeanul onest și-a zis atunci cu descurajare că secretul avuției nu e în muncă, ci aiurea: îndoiala s-a introdus în sufletul lui, dezgustat, el a repețit cuvântul lui Catone: Virtutea e o ficțiune. Exemplul pornind de la cap, contagiunea s-a lățit, cangrena a coprins parte din corpul social, și astăzi amenință să prăvălească națiunea în prăpastie. Vă trebuie satirici ca Juvenal și ca
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Deși lucrează la asta de mai bine de două sute de ani, frații-savanți nu au fost în stare să obțină un antidot al bolii. De aceea îi donează mereu, îi îmbolnăvesc din nou și speră să îi poată salva. Rim scuipă dezgustat. ― Bine, dar asta e o chestie perversă chiar și pentru niște oameni care disprețuiesc viața umană, așa cum o faceți voi. ― Nu e chiar așa. Vezi tu, soldatule, noi suntem convinși că există un număr finit de sfinți. Ar fi mare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lung, în cascadă, părea că vrea să acopere cumva mulțimea de răni și obscenitatea atroce a picioarelor desfăcute și puțin îndoite. Când soldatul coborî din șa și îi înălță capul, chipul fetei apăru însemnat de răni adânci, înfiorătoare. Maliban scuipă dezgustat. — Hunii! Nu sunt decât niște animale! comentă scurt, căci spectacolul era prea dur chiar și pentru un barbar ca el. Instinctiv, Sebastianus își trase calul, întorcând spatele acelei scene. — îngropați-i, porunci. O să vedem pe urmă dacă... — Prefectule! Acolo, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rădăcina grumazului și pe umeri, până la subsuori și la șolduri, după care, vârându-și cu calm degetele în tăieturi, îl jupui, din câteva mișcări scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și onest. Am discutat la cofetăria hotelului Aoyama într-o sâmbătă după-masă înzăpezită din ianuarie,. „Nu m-am gândit niciodată că în Japonia, o țară extrem de sigură, se poate întâmpla așa ceva, dar s-a întâmplat“ dă el din cap, parcă dezgustat. „Merg de la stația X până la stația Kayabachō, pe linia Tōzai, apoi de la linia Hibiya iau metroul până la stația X. Durează cam o oră. Metroul e destul de aglomerat. Ar fi bine să încercați si dumneavoastră, domnule Murakami, să vă urcați o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mic paragraf despre „ancheta unui incendiu de pe Ferdinandstrasse, În care se știe că și-au pierdut viața două persoane“, dar care nu menționa numele acestora sau legătura lor cu clientul meu și nici faptul că poliția trata cazul drept crimă. Dezgustat, am Împins ziarul În alt colț al mesei. Se găsesc mai multe știri adevărate pe spatele unei cutii de chibrituri decât În Beobachter. Între timp, detectivii de la brigada homo plecară, iar Stock se Întoarse cu berea mea. Ținu paharul ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Băgându-i sub nas fotografia cu colierul lui Six, am adăugat: — Dacă intră aici vreun șmanglitor și Încearcă să vândă colierul ăsta, să mă suni. Ai numărul de telefon pe spatele pozei. Neumaier se uită la ea și la mine dezgustat și apoi se ridică În picioare: — Ești un papagal, Herr Gunther. Și Îți lipsește o doagă. Acum cară-te de aici, până nu chem poliția. — Știi, asta n-ar fi o idee rea. Sunt sigur că vor fi impresionați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de reconfortant!, refuzate de Frumusețe. Cu firesc dezgust și justificată spaimă, refuzate. Cele două excelente volume memorialistice ale prietenului său de-o viață, Nicolae Balotă, autentifică În Caietul albastru fascinanta forță „negativă” a frumuseții ca pavăză contra degradării, ca reacție dezgustată, ireconciliabilă, chiar dacă și candidă, aeriană, luminoasă, mozartiană, adolescentină, contra mediocrității agresive, a prolificelor ei tertipuri și toxine. Un oricât de lung citat nu pare prea lung: „Marii profeți ai sfârșitului de ev: Marx, Nietzsche, Kierkegaard, Dostoievski, Freud, ca și epigonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
unei noi reevaluări. Se schimbaseră destule În legătură cu Ionesco, și În România postcomunistă. Adversar deschis al naționalismului românesc, autorul fusese condamnat, imediat după război, Înainte de trecerea totală a puterii În mâna comuniștilor, pentru „insulte” aduse Statului și Națiunii. Criticase, Într-adevăr, dezgustat, Armata, Biserica, Justiția, demagogia, imoralitatea, ciocoismul, și din nou și din nou, „figurile Îngerești ale naționalismului român”. Dar și intelectualii „fini”, fascinați de elementaritatea Fiarei. Făcuse totul ca să evadeze din Patria rinocerizată. „Orice s-ar fi putut Întâmpla. Să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui. Îi vede pungile verzui de sub ochi, de amfibiu, buza de sus zbârcită - când îmbătrânise? Vede în privirea ei înfiorată cât de tare o îngrozește. Nu-l înțelege. L-a pierdut. Stai liniștită. Cuvintele lui o fac să dea înapoi, dezgustată. —Ce dracu-ți trebuie ție? Îți trebuie Celebrul Gerald? Celebrul Gerald n-are decât să crape. Vrei ca lumea să-ți spună...? Își mușcă buza de jos și se uită în altă parte. Când vorbește iar, parcă ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici cu Eddie! N-o să fie nici o problemă, a insistat Ed. Eu încercai să-mi dreg vocea, dar rezultatul fu o tuse dizgrațioasă cu flegmă care îi făcu și pe Ed și pe Rachel să se dea un pas înapoi, dezgustați. Ed pricepu aluzia. —O, scuze, Jen. Rachel, ea e Jenny Stafford. Jenny, ea e Rachel. Am zâmbit cât de sofisticat știu eu, zâmbetul cu care atrăgeam toate femeile de la Selfridges și le făceam să se bată care să mă sprayeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
direcția opusă mie. M-am văzut nevoită să efectuez un viraj brusc care a enervat doi bicicliști și a ofensat un Ford Sierra. Din fericire șoferița a fost prea delicată să claxoneze; mi-a făcut doar semne cu farurile, profund dezgustată, ceea ce însemna că atenția Laurei Archer nu fusese solicitată pentru a-mi obstrucționa calea pe artera aglomerată. în orice caz, nu s-a întors să se uite. Era un coșmar să-i urmăresc mașina. Cea de dimineață fusese floare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spre biserică, femeile care peste săptămână stau toată ziua pe la casele altora, iar seara se încuie în casă de teama lui. „E-e!“, strigă careva, „uite-l pe dom’ Asigurări!“ și până și copiii își iau tălpășița - copiii, zice el dezgustat, păi, spune și tu, ce speranțe mai au și cioroii ăștia de să îmbunătățească vreodată soarta? Cum or să se salte și ei vreodată din nevoi, dacă nu-s în stare nici măcar să priceapă importanța unei asigurări pe viață? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pierdută, fără identitate“ - și așa mai departe. Lista era inepuizabilă, o tot reluam la nesfârșit. Și de câte ori îmi aduceam aminte de ușurința cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât, moartă să voteze, de parcă cine știe ce... De parcă ar fi primii, ba bine că nu, nu-s nici primii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și de femei ca ea și de idilele lor sordide - o telenovelă nesfârșită, cu tot cortegiul de episoade invadând cu damfurile lor scările blocurilor, palierele, bucătăriile și băile apartamentelor proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela aia, în pofida împotrivirii dezgustate, deh, miroase, pute, asta e, unde să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Ce pretenții să mai ai la ăsta mic, dacă mă-sa n-a catadicsit să-l învețe la oală? Și după ce au început să scârțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
acestea și mai ales din explicațiile însoțitorilor, procurorul înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe perceptor. îi ceru câțiva gologani de tutun. Dezgustat, Zalomir se depărtă. Când soarele clipea în asfințit deasupra omătului, procurorul se întoarse la gazdă. Sunând aspru, vântul ridica în orizont turnuri de negreață. La noapte iar avea să se stârnească viscol. APE MARI După viscolele iernii care au astupat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sentimentele lui erau aceleași ca pe vremea când fusese fată: era În egală măsură fascinat și Îngrozit. Penisurile nu mă impresionaseră niciodată prea tare. Eu și prietenele mele ne distram pe seama lor. Ne ascundeam interesul vinovat chicotind sau prefăcându-ne dezgustate. Ca orice școlăriță În vizită la muzeu, roșisem printre statuile antice romane. Aruncasem priviri furișe când profesorii erau cu spatele. E prima noastră lecție de artă din copilărie, așa-i? Nudurile sunt Îmbrăcate. Sunt Îmbrăcate cu sentimente nobile. Fiind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]