776 matches
-
Îl spălaseră, așa Încât cuvântul eliminat se putea citi din nou. Îngerul Căzut... Acesta era numele inițial al hanului. Un zâmbet subțire apăra pe buzele poetului: era sigur că Guido impusese acel nume, era tipic pentru el. - Unde este mortul? Întrebă, dezmeticindu-se brusc din propriile gânduri. - Vino. Sus, În turn, au fost săpate câteva chilii. Hangiul le Închiriază călătorilor bogați, care vor să doarmă singuri. E Într-una din astea, la ultimul etaj. Dante mai șovăi o clipă: voia ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dădea. O comoară. Legată Între fetru și fetru. - Între fetru și fetru? Dante Își ciupea nedumerit buza inferioară. Celălalt, Între timp, Încerca să Își ridice capul ca să descopere, În expresia lui, vreun semn legat de propria soartă. Apoi poetul se dezmetici. - Ce altceva mai știi? Spune tot! - Nimic altceva, seniore, Îți jur! Eu... doar am furat... - Ce? - Din camera lui Brunetto... Când am văzut că a fost ucis, n-am rezistat ispitei... Avea niște instrumente minunate, un compas și un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar nimeni nu păru să Îi bage În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare insalubră. Continuară o ultimă bucată de drum, până la poarta de la San Piero. În fața mânăstirii, rezemați de coloanele de la intrare, doi străjeri dormitau. Se dezmeticiră la auzul pașilor, Înaintând alarmați, cu lăncile Întinse spre dânșii. - Sunt priorul Comunei, zise Dante pe un ton sec, arătându-se În lumina torței pe care unul din cei doi o strângea În mână. Dați-vă la o parte! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de alte semne mai mici. Dante nu mai văzuse niciodată așa ceva: doar câteva din semnele micuțe Îi aminteau de simbolurile cu care astrologii reprezentau combinațiile din arta lor. Rămase pentru o clipă În tăcere, meditând la cele văzute. Apoi se dezmetici. - Luați o pânză, sus la moară, și Înveliți acest trup sărman, ordonă el, ridicându-se În picioare. Între timp, Își scosese din traista pe care o purta la centură tăblița cerată și, cu bețișorul, schiță iute o copie a tatuajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
murmură Dante. De la o altă femeie. Din nou muta se opri, recăpătându-și imobilitatea absentă. Și totuși, exista o semnificație În clipele acelea de suspensie. Probabil că prin fixitatea ei voia să reprezinte trecerea timpului. În clipa aceea, Amara se dezmetici, căutând iarăși printre piesele Îngrămădite. Mâna Îi reveni pe tablă, unde depuse o piesă albă, imediat În spatele regelui negru. Îi arătă piesa lui Dante de mai multe ori, iar apoi, luând-o În pumn, o izbi violent peste rege, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îți spuneam. - Și ce i-a spus Arrigo vameșului? - Nimic. Că era un simplu instrument pentru studiile lui. Dante se adâncise În gânduri, continuând să fixeze desenul. - Sigur că e ciudat, Îl auzi dintr-o dată pe Duccio spunând. - Ce? murmură, dezmeticindu-se. - Că Arrigo e găzduit la dominicani. - Și ce e așa ciudat? - Destule, după cum vorbesc călugării. În tinerețe, Arrigo a fost novice la franciscani, pe vremea fratelui Elia, urmașul lui Francisc. Și, după cât de mult se iubesc cele două ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lui Elia s-ar fi arătat din nou dinaintea ochilor săi. Dante Îl văzu scuturând din cap, În tăcere. - Nimic nu l-a reținut, murmură el. Nu e nevoie de o a doua probă. Omnia in uno. Dintr-o dată se dezmetici, ca și când viziunea s-ar fi risipit. Așeză felinarul ușor la loc În dulăpior, Închizându-l. - Spune-mi ce părere ai despre vinul acesta, priorule. Nu crezi că e adevăratul nectar al zeilor? După-amiază, la Priorat Dante se pomeni că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese tăcut, cu ochii fixați dincolo de parapet, spre moara cea mare, În a cărei roată Își isprăvise existența călugărul, exact lângă un alt pod. Dintr-o dată se dezmetici, Întorcându-se spre Dante. - Dar poate că În Însăși forma unui pod se ascunde natura sa malefică, mai curând decât În cei care Îl tranversează. Dumneata nu crezi, priorule? - Ciudate sunt cuvintele dumitale. Cu siguranță ascund o alegorie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
filosoful Înnebunise. Ochii Îi erau dilatați. Cu o smucitură se eliberă din prinsoare, dându-se Înapoi. Celălalt nu Încercă să Îl urmeze. Rămăsese cu brațele Întinse către el, ca și când ar fi crezut că Îl strânge Încă În mâini. Deodată se dezmetici. Dante Îl văzu mișcându-și capul În jur, zăpăcit, ca și când abia s-ar fi deșteptat dintr-un vis și Îi venea greu să se orienteze. Apoi se răsuci, Întorcându-se spre Baptisteriu. Priorul Îl văzu Înaintând cu pașii săi târșâiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se mențină În picioare. Lângă dânsul, Cecco Angiolieri izbucni Într-un plâns Înăbușit de sughițuri. Plânsul acela Îl rechemă pe prior la realitate. Se Întoarse către prietenul care se zgâia prostit la rămășițele sângerânde, Îngrămădite la câțiva pași de ei. - Dezmeticește-te sau ești pierdut, ca și femeia! șuieră el, scuturându-l de un braț. Celălalt rămânea nemișcat, ca și când ar fi fost surd. - Nu era o femeie... bâigui el. Făcu doi pași În față, ieșind la vedere. Acum fixa trupul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acolo și Își tot masa gâtul, Încercând să-și recapete suflarea. Însă mai apoi se răsuci brusc, plecând În direcția indicată de Dante; acesta Îl văzu cum se face nevăzut În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo, În chilia lui Arrigo, avea să găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Punem să-l dea afară! S-a ridicat În picioare, clătinându-se puternic și ținându-se strâns de scaun. — Unde-i? Brusc, Axia și Phoebe s-au aplecat una spre cealaltă, șoptindu-și ceva peste masă, și, până să se dezmeticească Amory, erau cu toții În drum spre ușă. — Acum Încotro? — Sus În apartament, a propus Phoebe. Avem brandy și apă minerală. Aici, jos, lucrurile merg cu Încetinitorul. Amory a reflectat rapid. El nu băuse și decise că dacă nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când poți și gata tot, a hotărât doamna avocat, împingând-o pe Violeta spre ușă cu blândețe, zâmbindu-i larg, complice. Ajunsă pe pragul ușii, Violeta i-a prins mâna și a sărutat-o de câteva ori până să se dezmeticească avocata și s-o retragă. Apoi a plecat fericită pe ulicioara unde știa că este o biserică mare. A intrat și a aprins trei lumânări, rugându-se pentru iertarea ei și pentru sănătatea avocatei. A zăbovit cu privirea pe icoanele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
mâna-ntinsă spre sânii neatinși...Uimire de-ndrăzneală, stârnire îndârjită-n pofte, sărit în ajutor de eunuc și ordin de repaus... Mușcatul buhăit rabdă bărbat, rabdă în prefăcut de rânjet și-adună galbenii ca hoțul, trăgând o palmă în rotund dezmeticit de -ascuns... Fata îi stuche nesimțirea și lasă capu-n jos cu-un plan nespus. Apoi cei doi își râd agresiunea în feluri ne-nțelese de gândul în pitiș. - Dați de băut la toată lumea ! strigă hapsânul pofticios. Și băutorii amețiți
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
mi-o facă bine pe fată. Că mi le-o cerut azi-noapte. Îmi întinse o pungă cu zece degete; își tăiase toate degetele de la mâini să le duc Sfintei Paraschieva la Ieși, acolo unde erau moaștele. Mergeam năucă. Nu mă dezmeticisem încă de grozăvia faptelor lui taică-miu, dar eram hotărâtă să mă duc unde mă trimisese. La Ieși era lumea după lume.Abia a doua zi am reușit să ajung lângă moaște; m-am așezat în genunchi și cu mâinile
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
lin pe iarba din fața vechii sale rachete. Nava arăta ca o sferă albastră. Se desfăcu în două emisfere, iar din ea coborî un tânăr chipeș și viguros, precum Apollo. Tânărul îl recunoscu de îndată pe Moș Orion, care însă se dezmetici greu în fața unei asemenea surprize. Ochii lui mici și obosiți priveau în sus la luminosul chip de tânăr aterizat în fața sa. - Bine te-am găsit, Moș Orion! Ce mai faci? Cum o duci cu sănătatea? Ochii bătrânului începură să clipească
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toc! Toc! Toc! Cine o fi? Se deschise ușa larg: Moș Crăciun acum sosi Cu-o desagă și-un toiag. Toți copiii - nțepenesc De emoție și teamă. Apoi, se dezmeticesc Și, să intre, îl îndeamnă. - Moș Crăciun, bine - ai venit! De - ai ști cât te-am așteptat!... O zână ți - a - mpodobit Acest brăduț frumos și - nalt! - Moșule, să-ți spun, aș vrea, - Cât am fost eu de cuminte! Întreab
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362328_a_363657]
-
că a venit masă. I-am rugat să mă lase să dorm deoarece nu îmi este foame. M-am trezit când soarele apusese și noaptea încerca să își facă loc în curtea sanatoriului..Într-o fracțiune de secundă m-am dezmeticit și văzând mâncarea de la prânz ce se răcise pe noptiera,mi-am amintit că trebuie să merg în sala cazanelor pentru a lua peștele pregătit de fochist, nu înainte de a le spune colegilor, ca în cca 15 min. îi aștept
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
de oră mă trezesc cu o măciucă-n cap!!! Parcă căzuse un avion peste mine! Fetele țipau mai tare decât gâștele care au salvat Capitoliul, Tăticu înjura de mama focului și se plângea că are spatele rupt. În fine, mă dezmeticesc puțin și îmi dau seama că mă apasă ceva rigid pe umeri, pe piept și pe picioare. Ceva ca o pătură de scânduri. Nu prea grea, dar totuși apăsătoare, ceva care mă ținea imobilizat. Mă strecor cu greu de sub aceea
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
prăpastie. Ateriză într-un loc mâlos, plin de iarbă înaltă și mirositoare. Își bâjbâi rănile: se zgâriase rău de tot pe față și pe mâini, iar un picior aproape că și-l scrântise. Traista i se opri peste cap. Se dezmetici cu greu din căzătură și începu să se târască, ajutându-se de mâini și de picioare, prin albia sălbatică a râpii. Sus de tot, printre ramurile încâlcite ale boscheților, se vedeau malurile galbene, luminate probabil de luna pe care el
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
dar când papilele mele au simțit lichidul binecuvântat pe care îl dăruisem cu toate binefacerile naturii, au început să scuipe foc și pară. Ciorba mea era saramură curată, ca aia care ține oul deasupra!... Pe moment nu reușeam să mă dezmeticesc din prosteala ce mă lovise instantaneu, dar când am dat cu ochii de mormanele de sare de pe aragaz, care denunțau clar pe răufăcătoarea dispărută în mod misterios, am înțeles tot. Primul impuls a fost să plec în căutarea ei și
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
de un zgomot violent ce s-a auzit lângă ea. Nu putea să-și dea seama ce se întâmplă, abia se liniștise puțin, lăsându-se purtată de gânduri. Inima-i bătea cu putere, să-i spargă pieptul. După ce se mai dezmetici, privind în dreapta, la distanță de nici un metru de ea, zări cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
Nor Alb apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe o praștie și-l aruncă cu putere în mijlocul zdrențăroșilor vineții, rostogolindu-i unul peste altul, de zburau armurile de pe ei. Aceștia, când se dezmeticiră, încă buimaci, o luară la fugă, lăsând în urma lor cerul senin prin care zburau doar norii albi, care duceau trăsura Primăverii în urale de bucurie. Prințesei i-a mai venit inima la loc, a prins curaj, a început să zâmbească
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Întrebări Sunt toate amăgire?... Oare nimic n-a fost adevărat și sincer niciodată? Oare această viață trăită e trucată de când începi să-i simți fragilul rost? Ce tristă este clipa când te dezmeticești și îți dai seama de zădărnicie! La început par toate superbă veșnicie, ca brusc lângă sfârșit să te trezești. Sunt drumuri mult prea scurte ce se sfârșesc abrupt, iar timpul e un fulger, o scânteie. E întocmit destinul de fapt
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367969_a_369298]
-
de averi fără număr. Nu s-au încurcat în detalii. L-au executat pe ăl bătrân de Crăciun. Tocmai pentru a arata că noul front e constituit tot din atei, fără niciun Dumnezeu. Jaf la drumul mare! Boborul s-a dezmeticit pentru o clipă, dar prin mijloace specifice, manipulare grobiană, șantaj, mituire, aducerea conștiinței proletariatului din Valea Jiului pentru plantarea panseluțelor pe locul unde golanii strigaseră câteva luni bune: „Jos comunismul!” Auzi îndrăzneală !? Ce a urmat se știe. Devalizarea țării fără pic
TABLETA DE WEEKEND (116): ELIBERAŢI POSTUL, VINE FINA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367591_a_368920]