278 matches
-
ermetice - fulgere globulare în jurul cărora poporul face riduri Monumentale. Un rest organic de fericire înfășurat în drapel, putrezește. Cine-a mințit că nimeni nu ne iubește Să fie decapitat; și capul lui pus în televizor, în cloroform sfințit, să zâmbească deznădăjduit în muzeul constipat Al imaginației noastre fără răsuflătoare. Europeni Cu cravate curate sub bundiță, Europence care-l așteaptă pe Gheorghiță Zis Ghiță.
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
fața lui Isus Hristos. 7. Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; 9. prigoniți, dar nu părăsiți; trîntiți jos, dar nu omorîți. 10. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorîrea Domnului Isus pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11. Căci noi cei vii, totdeauna suntem dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
că fusese pregătit o viață întreagă să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două forme vag omenești
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
norul să le dea puțină umbră de care să se bucure cât timp își potoleau foamea. Călătorind mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
un sânge subțire. Se dădeau la muieri, le-ncălecau pe lavițe și le pătrundeau cu viermele negru, ihtifalic, ce li se-ntărîtase prima oară după atâta amar de vreme. Îi încolțeau pe flăcăi în hambare, se fereau cu măiestrie de loviturile deznădăjduite de furcă și-i apucau în cele din urmă de chica făcută măciucă, le smulgeau mâinile și picioarele ca la lăcuste și le rodeau cu dinții ceafa până la os. Murind de frică, mulți săteni trecură de partea moroilor, zdrobindu-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu mai termina de recitat. Îl întrerupse cu un gest și întrebă pe un ton bolovănos: - De ce crezi că se teme Dumnezeu, băiete? Că își va atinge nemărginirea sau că nu-și va afla niciodată limitele? Năucit, novicele îl privi deznădăjduit pe Abate. Dogmele se învățau abia la zece ani de la consacrare și nu puteau fi nicidecum subiectul unei conversații scolărești. Pentru câteva clipe, Isidor spera că Starețul încercase o glumă pe seama lui. Ochii stăpânului său străluceau reci și întrebători. - Să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
este ideea că Tibetul ar fi departe de Viena” - astfel de formulări Îi poartă amprenta. „Citesc o carte despre Tibet; la o descriere a unei așezări de munte, aproape de granița tibetană, inima mea devine dintr-o dată grea, acest sat pare deznădăjduit de pustiu, atât de departe de Viena. Ar fi chiar, cu adevărat, așa departe?”, o Întreba pe Milena, Întrebându-se pe sine, și știind prea bine că deșertul nu este, de fapt, deloc departe, ci periculos de aproape de Viena, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Elena Marin Alexe Plâng ca roua, deznădăjduită în zori și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
lîngă ape care-și întinde rădăcinile spre rîu, nu se teme de căldură, cînd vine, și frunzișul lui rămîne verde, în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă." 9. Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?" 10. "Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui." 11. Ca o potîrniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
îmi caută inima/ Este o lumină ce se stinge în gura mea../' Și simțeam cu adevărat păianjenii împle-ticindu-se sub așternut, pe pielea mea uscată și fierbinte, trăgîndu-mi-se spre inimă. Deja se întunecase în dormitor când eu mi-am început lupta deznădăjduită împotriva halucinației. înaintau circumspecți, ferindu-se de zvâcnirile mâinilor mele; erau zeci care lucrau împrejurul 94 corpului meu, învelindu-l cu firele scânteietoare secretate de burțile sferice, strîngîndu-mă în plasa de abur ca pe un cocon de fluture, imobilizîndu-mi brațele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am avut timp liber, a doua, am fost trei săptămâni // bolnavă. Eu știu că ești supărat pe mine, dar mai știu și alta, adică că tu te vei dezmânia îndată ce vei ceti scrisoarea mea, poate să mă înșel, dar nu deznădăjduiesc că voi fi iertată de tine macar mai târziu. [... ], și am multe a-ți ierta ție; va veni // un timp când ne vom trage socotelele și vom sfârși tot cu pace. Îți mulțămesc de atenție ce-ai avut de a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și cînd m-am simțit umilită, pentru că de fapt așa mă descopeream eu, ștacheta relației noastre a rămas sus, într-o zonă de lumină. Acum ești doar obosit, ori ros de boala vreunui nou roman, dar, dacă, Doamne ferește!, vei fi deznădăjduit cîndva, gîndește-te că mai sîntem și noi aici; ne știi adresa, ai telefonul meu... Mai ales că fetița e o mare amatoare de literatură... Și, ca să nu fii și mai derutat decît pari, te informez că Tiberiu mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
uniți prin legătura inferioară a frustrării și imposturii, aduși de valul strâmb al vieții în situația dramatică de a opta între onesta umilitate care-i șade bine neșcolirii și împroșcarea a tot ce îți este superior, ca soluție colectivă și deznădăjduită de supraviețuire. Sânt deci tentat uneori să circumscriu această expectorație azvârlită, prin jocul urii și al întîmplării, pe obrazul oricărei fapte care nu are de partea ei decât "forțele plăpânde ale veșniciei". Însă aș greși făcând astfel. Când Odiseu coboară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Căci focul din noi va arde totul. Bucuria nu trebuie justificată, deoarece ea este o stare atât de pură și de generoasă, încît orice elogiu este inutil. Justificarea ei este inutilă chiar și în fața deznădăjduiților, întrucît aceștia sau sânt organic deznădăjduiți și atunci bucuria este o imposibilitate, sau nu sânt organic și atunci bucuria le oferă destule seducții pentru a face inutilă orice justificare. Este de o mie de ori mai multă complexitate într-o disperare absolută, decât într-o bucurie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se risipește într-o autoironie facilă și sterilă. M-a revoltat totdeuna absența dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferență spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toți împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine știe dacă, prin acele mari conversiuni morale ce se întîmplă numai pe culmi, astăzi n-am fi trecut pragul istoriei? Românii n-au devenit pănă acum pozitivi și creatori, deoarece în procesul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se așterne uitarea. N-a voit ca numele lui să fie asociat cu extravaganțele lui Ovidius Naso. Și nici cu dizgrația Iuliei Minor. Poate era mai bine să-i fi lăsat împreună, dacă Livia tot a mirosit ceva. Își frânge deznădăjduit mâinile. Dar cum? Respirația i se precipită. Încearcă s-o controleze. Însă spaima îi face inima să bată în continuare cu putere. Și doar i-a atras atenția fățarnicului ăluia de Asinius Gallus că, dacă nu-și ține gura, va
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am întrebat. Nu știm, a zburat! au răspuns ceilalți pui. Pitpalac! Pitpalac!! Pitpalac!!! Din lăstar, mi-a răspuns un glas stins: Piu! Piu! Când l-am văzut, am înțeles că era pierdut, dar mi-am ascuns durerea ca să nu-l deznădăjduiesc. Inima îmi era frântă de durere. De atunci, au început zile triste pentru bietul meu pui; se uita cu ochii în lacrimi cum frații lui făceau lecții de zbor și mă întreba rugător: ,, Nu e așa că o să mă fac și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mea, că poți să pățești și mai rău”. Deși mama n-avea ce-și reproșa, căci a făcut tot ce trebuia ca să crească sănătos și să-l apere de primejdii, s-a străduit să-și ascundă durerea, pentru ca să nu-l deznădăjduiască. La întrebarea plină de îndoieli și însetată de încurajări a puiului: ,,Mamă, nu-i așa că o să mă fac bine? Nu-i așa că o să merg și eu să-mi arăți cetăți mari și râuri, și marea?”, prepelița răspunde, silindu-se să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fac, dacă mă îmbrac și ies, va spune că l-am părăsit, dacă rămân aici, nu am unde să mă ascund de el, sunt în bătaia puștii unui țintaș orb, care ar putea să mă ucidă din greșeală. Mă întorc deznădăjduită în baie, cada mă îmbie să mă așez înăuntru, îmi privesc iar fața, pleoapele mi s-au umflat deja peste ochii roșii, buzele îmi tremură, nu așa ar fi trebuit să arăt în dimineața aceasta, nu aici ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă durea, și nu a învățătorului sau a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îndată sângele, groapă „hâdă și hămesită” semănând cu o gură de iad nesătulă; locuri unde va fi violată, mutilată și părăsită Lavinia, sărmană ființă rătăcind de una singură, cu mâinile și cu limba tăiate, mai mult moartă decât vie și deznădăjduită la gândul că, văzând-o, tatăl ei va orbi din pricina durerii. Căci, ca și Gorgo, Lavinia nu mai poate fi privită. Cu pădurea din Titus Andronicus pătrundem în teritoriile alterității peste care domnesc Artemis și Gorgo, teritorii ale vânătorii feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și croiau Încet drum prin oraș către Summerhill. Casa sigură nu părea cu nimic deosebită de celelalte de pe stradă: doar o altă cutie de beton, cu o grădină micuță În față, Îngropată sub o pătură albă. O salcie plângătoare stătea deznădăjduită la mijloc, Îndoită sub povara zăpezii și a gheții. Așa, spuse Miller, parcând În spatele unui Renault bușit. Hai să ne facem rost de o exclusivitate. Atitudinea reporterului față de Hoitar se schimbase dramtaic de când Logan Îi spusese despre accidentul de pe șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea nimic deznădăjduit În faptul de a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o mină îngândurată și solitară. „Acum nu mai avem ce face” dădu samuraiul să-i spună lui Velasco din șa, dar își înghiți cuvintele. Străinul acesta care le adusese neliniște și le trezise în suflete ură și supărare privea acum deznădăjduit spre lanțurile de munți acoperite de nori de ploaie. Samuraiului i se făcu milă de el. Își dădea bine seama că Velasco nu se va mai putea întoarce în Japonia, fiindcă nu-și îndeplinise făgăduiala făcută oamenilor de seamă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]