263 matches
-
înțeleg, rosti gânditor generalul, strângând puțin din umeri și desfăcându-și brațele. Ți-amintești când a venit zilele trecute Nina Alexandrovna? Geme și oftează. „Ce-i cu dumneavoastră?“, o întreb. Reiese că pentru dumnealor e, cică, vorba de dezonoare. Ce dezonoare să fie? permiteți să întreb. Cine ar putea să-i reproșeze ceva Nastasiei Filippovna sau ce lucru urât ar putea da pe față? Poate faptul că a trăit cu Toțki? Păi ăsta-i un fleac, mai ales în împrejurările cunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am citit biografia ei într-un lexicon. Știi tu ce a fost ea, contesa Du Barry? Spune, știi sau nu? — Las-o baltă, crezi că numai tu știi? bâigui ironic tânărul, dar în silă. — A fost o contesă care, din dezonoare ridicându-se, a ținut frâul în locul reginei și pe care o mare împărăteasă, scriindu-i cu mâna ei, a numit-o „ma cousine“*. Cardinalul, nunțiul papal, la lever du roi** (știi ce-nseamnă lever du roi?), îi trăgea ciorapii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până la... nebunie, lucru dovedit și de scrisorile pe care mi le-ați trimis. Fiind așa de simplist, cum este, nu l-ați putut îndrăgi și chiar, poate, în sinea dumneavoastră îl disprețuiați și râdeați de el; nu puteați iubi decât dezonoarea și gândul permanent că cineva v-a făcut de rușine și v-a jignit. Dacă v-ați simți mai puțin sau chiar deloc dezonorată, ați fi și mai nefericită... (Aglaia rostea cu voluptate aceste cuvinte, care-i săreau cam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-mi pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă. Pe podea, maculând cu sângele dezonoarei blana pufoasă, hoitul zăcea În decubit dorsal. Revolverul, cald Încă, Îi străjuia somnul de veci. O spun sus și tare. Hotărârea a fost premeditată. Așa o coroborează și o confirmă deplorabilul răvășel pe care ni l-a lăsat: amărât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amintești, Savastano și Fainberg erau la teatru. Limardo și-a atins până la urmă scopul. Era sigur că venise cu revolverul ca să facă moarte de om; dar omul era chiar el. Venise de departe; luni și luni de-a rândul, cerșise dezonoarea și jignirile, ca să prindă curaj să se sinucidă, căci ducea dorul morții. Mai cred și că, Înainte să moară, voia s-o vadă din nou pe doamna. Pujato, 2 septembrie 1942. Lunga căutare a lui Tai An În memoria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tezeu, revenit și el din ținuturile morții, îl imploră pe Heracles să-l lase să-i vadă chipul, pe care acesta și-l ascunsese sub propria-i mantie, așa cum obrazul morților e ascuns sub un zăbranic: Heracles nu voia ca dezonoarea lui să se răsfrângă și asupra lui Tezeu. Tezeu insistă, spunându-i că nici un răzbunător (alastor) nu e chemat în ajutor de un prieten pentru a-i face vreun rău acestuia. El vrea să-l privească în față, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
port pentru nimic în lume boneta aia de hârtie pe cap! Nu vreau să mor de pneumonie, făcându-ți dumitale jocul. Înfige-ți furculița în organele mele vitale, dacă ai chef. Nu pun așa ceva pe cap! Mai bine moartea decât dezonoarea sau boala. — Bine, fie ș-așa, spuse bătrânul oftând. Vino și ia căruciorul ăsta de-aici. — Crezi că accept să mă las văzut pe stradă cu hodoroaga aia de cărucior? întrebă furios Ignatius, netezindu-și pe trup halatul de vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
decât douăzeci de dolari. Data viitoare s-ar fi putut să fie mult mai mult. Chiar cu o pensie frumușică și câteva proprietăți, un om nu-și putea permite un astfel de fiu vitreg. Dar mai rău decât orice era dezonoarea. * George lipea articolul în albumul cu tăieturi din ziare care era una dintre puținele lui amintiri din ultimul semestru de școală. Îl lipi pe o pagină goală, între un desen făcut pentru biologie, reprezentând aorta unei rațe și o schemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Noaptea trecută un cufăr greu îi căzuse pe piept și leșinase pentru o vreme în mijlocul potopului, dar ceilalți trei îl trăseseră afară. — L-a îngrijit senior Velasco, spuse Yozō și își plecă privirea, de parcă acest lucru ar fi fost o dezonoare pentru stăpânul său. A stat lângă Seihachi până în zori. Samuraiul ținea minte că după furtuna de data trecută Velasco îi împrumutase lui Yozō din hainele sale. Yozō însuși era și de această dată mișcat până în adâncul sufletului de mila pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum. Ce vreți să spuneți cu asta, domnule? — Păi, vedeți, spuse domnul Sammler, În perioada marii burghezii, scriitorii au devenit aristocrați. Și ajungând aristocrați datorită priceperii lor la cuvinte, s-au simțit obligați să treacă la fapte. Evident este o dezonoare pentru adevărata nobilime să Înlocuiască fapta cu cuvinte. Puteți vedea asta În cariera lui Monsieur Malraux sau a lui Monsieur Sartre. O puteți vedea și mai Înainte la Hamlet când simte acea umilință, doctore Lal, spunând „eu... Îmi vărs În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că pe această scenă sângeroasă a Zulu-landului se joacă ultimul act al dramei ce cuprinde și capitularea de la Sedan. Urmărit de zuluși, prințul moare absurd, străpuns de sulițe. Destinul lui Milton Cato, care duce cu sine stigmatul degradării și al dezonoarei, nu mai poate fi același, odată ce acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
primului război mondial, al tranșeelor și lașității îi bântuie pe doi dintre cei care se înmormântează în marea Saharei, spre a uita ceea ce nu poate fi uitat niciodată. Soldatul Moreau descoperă în căpitanul Desay pe ofițerul responsabil, la Verdun, pentru dezonoarea detașamentului său. Desay, copleșit de frică, a ridicat steagul alb. Soldații din subordinea sa au plătit prețul închisorii și au purtat stigmatul de foc al lipsei de curaj. Peste ani, în Sahara algeriană, tensiunea dintre cei doi este reaprinsă. Intransigent
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
perspectiva finalului existenței sale să fie contemplată printre norii de fum ai unei țigări. Divinitatea deșertului închide istoria deschisă la Verdun. În fort, ca și la Verdun, ofițerul cedează sub presiunea fricii sale patologice. Ridicarea steagului alb în fort evocă dezonoarea din tranșee. Îi revine lui Moreau privilegiul de a scrie acest ultim rând al istoriei sale. Desay este ucis de legionar. Un ultim rând, un ultim glonț, o ultimă țigară. Moreau este ultimul om care mai stă în calea rebelilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pleoape, în nuanțe de la roșu la verde. Și pe bicepsul dezgolit, umflându-se dedesubtul bretelei subțiri cât o spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o fi el de director general! Să l dea afară, și ce? Este un excelent specialist, poate merge oriunde, la Iași, la Săvinești sau chiar În altă țară! Ar cere aprobare de la minister pentru că el nu poate Îndura așa o dezonoare. Își aminti de părinții săi care-l crescuseră În cinste și corectitudine, cei care l-au Învățat că toate se câștigă prin muncă cinstită, că ei așa au crescut pe cei cinci copii, muncind din noapte-n zi! Ce-ar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
zgârcit, care îți creează o faimă proastă, dar lipsită de ură, decât să vrei să-ți câștigi faima de om darnic și, pentru aceasta, s-o dobândești pe aceea de om lacom și jefuitor, ceea ce va însemna pentru tine atât dezonoarea, cât și ura oamenilor. CAPITOLUL XVII DESPRE CRUZIME ȘI MIlă ȘI DACĂ ESTE MAl BINE SĂ FII IUBIT DECÂT TEMUT, SAU MAl CURÂND TEMUT DECÂT IUBIT Trecând mai departe la celelalte însușiri mai sus arătate, spun că fiecare principe trebuie
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fiecare cu gândurile lui - au fost treziți la realitate de vocea din difuzor... Era glasul Conducătorului statului: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale, să vă duc la biruință. Să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. OSTAȘI Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de nevinovăția ei. La ce bun? Eu sânt mama ei de când am pierdut-o pe mama noastră adevărată, și acum, când pe Mihaela o pândește dezonoarea, vin și te întreb: știi care este datoria dumitale? ― Datoria mea? Ce vreți să spuneți? ― Am pus o întrebare clară. Dacă ești om de onoare, dacă ai simțământ omenesc, trebuie, ai obligația morală de a repara tot răul pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă voiam așa? Era cu putință? Îi propuneam căsătoria într-o împrejurare grea pentru ea și mă refuza cu dispreț, tăinuindu-și situația când ar fi trebuit să-mi sară de gât și să-mi mulțumească fiindcă o scăpăm de dezonoare? Atât de mândră să fie fata asta încît preferă să îndure orice consecințe decât să accepte propunerea mea? ― Dacă voiai să mă iei de nevastă, trebuia să mi-o spui la timp. ― Cînd? la care timp? ― Atunci când te iubeam. ― Și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi pomenise încă nimic de sarcina ei. Își ascundea taina cu o mândrie uluitoare, când ar fi putut s-o speculeze în favoarea ei, adăugind: " Uite, sânt gravidă, iar tu ești tatăl copilului pe care-l port în pântece, prefer însă dezonoarea decât să mă mărit cu tine." Impasul în care mă aflam era până una-alta fără ieșire și a rezolva ceva în aceste condițiuni părea iluzoriu. De aceea i-am spus: ― Te rog nu-mi răspunde acum! (Ge caraghioslîc: o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-o citeam pe-atunci, „Geniul și zeița“, Aldous Huxley povestea că el fusese băiat mare până la 26 de ani! Iată că se putea și mai rău. Dar eu, îmi jurasem, n-aveam să ajung până acolo. Mai bine moartea decât dezonoarea... Astăzi însă mă gândesc că mai bine aș mai fi copi lărit puțin. Fiindcă nenorocita după-amiază în care „am devenit bărbat“ e și-acum una dintre cele mai penibile și mai sordide amintiri ale mele. Irina îmi dăduse un telefon
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
arest preventiv, ceea ce e cu totul altceva. Se apropie de el și Își Înălță capul pentru a-i Întîlni privirea. Doamne, ce mult crescuse! - E o calomnie, zise ea cu vocea ei cea mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și pe urmă (dacă până atunci victoria și recompensele nu vor fi mai pe măsura umilințelor, vulgarităților și dezgustului, a dezonoarei și a jignirilor cronice suportate până acum) să mă las păgubaș de acest experiment intolerabil și să revin pe un teren mai elevat și mai independent.“ Încă un an. PARTEA A TREIA 1 „Încă un an.“ Nu uitase Înțelegerea făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de simpatie, dar nu și pentru că o anunțase pe Minnie de iminența premierei. „Speram să nu auzi de această mică aventură decât dacă este un succes“ conchise el, „dar acum mă grăbesc să Îți expediez această notiță Înainte ca posibila dezonoare să devină fapt real“. Luă un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hol, cu o scrisoare pe tavă.“ Dacă se ridica acum și pleca repede la St James, să urmărească actul din spatele stalurilor? Nu avea nici un pic de inters să rămână aici, să afle dacă sir Robert Chiltern avea să scape de dezonoarea pe care o merita pe deplin. Dar avea să ajungă la St James după ridicarea cortinei, perturbând desfășurarea primei scene, atât de frumoase. Mai bine se ținea de planul originar. Guy Domville se termina pe la unsprezece. Avea să plece de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]