480 matches
-
inițiativă și nu sunt capabili să coopereze pentru construirea bunului public, așa cum se întâmplă în Europa. Caseta 9. Despre cooperare în satul european „La noi, în Moldova, oamenii vorbesc, dar să muncească împreună... Asta e greu!” (femeie, Hănești). „Oamenii sunt dezorientați, nu se ajută unii pe alții!” (Hănești, bărbat). „Oamenii sunt egoiști, sunt fericiți dacă moare capra vecinului! Nu există armonie între oameni, numai invidie!” (bărbat, Trifești). „La noi, când auzi de cooperare spui CAP! În Europa, cooperarea este totală!” (bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
1, era student la Pedagogie în București când a primit o condamnare de 3 ani de detenție. A fost torturat în cel de-al treilea lot din camera 4-spital, fiind introdus în celulă pe 19 ianuarie 1950. Fire sensibilă, total dezorientat de brutalitățile și absurditățile cerințelor agresorilor, care reclamau renunțarea la vechile credințe, a izbucnit: Spuneți-mi, vă rog, fiindcă nu știu cu ce să înlocuiesc acele valori morale. Nu știu încotro s-o apuc. Pe ce m-aș putea bizui
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ideologică și artistică (...). Vreau să citez un exemplu: am depus a doua versiune a piesei Oameni de azi la 5 septembrie 1951, la Comitetul pentru Artă. După o ședință în care criticile aduse piesei au avut darul de a mă dezorienta total și nu de a mă ajuta, aceeași variantă cu mici modificări a fost aprobată la 20 decembrie de către Consiliul artistic de pe lângă comitet. Au trecut deja câteva luni, pentru ca o lucrare considerată lipsită de valoare la prima lectură să devină
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cross-curriculare. Mi-a dat și o „soluție”: „teme trans-curriculare”. Argumentul era că este un împrumut nepotrivit din engleză și că profesorii noștri cunosc deja conceptele de interși transdisciplinaritate și nu are rost să introducem un alt termen, care să-i dezorienteze. Am insistat, iar conceptul a început să prindă contur. A fost preluat la scurt timp de un dicționar al reformei învățământului profesional și tehnic, iar apoi, tot în învățământul profesional și tehnic, a început și o punere a sa în
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
reclamă cu un „miez lichid“. Mingea fusese prinsă strâns Într-o menghină și Capitolul Unsprezece tăiase. Când ajunsese În centrul mingii Titleist, se auzise un pocnet puternic, urmat de un nor de fum. Centrul mingii era gol. Capitolul Unsprezece era dezorientat. Dar când apăruse din subsol, văzuserăm cu toții punctele... Înapoi la petrecere, apare tortul meu, cu cele șapte lumânări. Pe tăcute, buzele mamei mele Îmi șoptesc să-mi pun o dorință. Ce mi-am dorit oare la șapte ani? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să ajungă față În față cu dovada propriilor sale facultăți mintale diminuate și ca eu să simt năvala facultăților mele sporite. Ce nu știa nimeni: Lefty mai suferise un infarct săptămâna precedentă. Deja fără grai, Începuse acum să fie și dezorientat În spațiu. Mobilierul Înainta și se retrăgea În stilul mecanic al unei case a surprizelor din parcul de distracții. Făcând parcă glume proaste, scaunele se ofereau și apoi se retrăgeau În ultimul moment. Romburile de pe jocul de table se ondulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu mai mult de o sută cincisprezece kilometri pe oră. Creierul lui Milton nu mai făcea nici un fel de conexiuni, așa că era de Înțeles de ce, plutind În Cadillac, uitase că ea, Casa Zebrei, arsese cu mult timp În urmă. Era dezorientat că n-o găsea. Din vechiul cartier nu rămăsese decât pământul gol. Uitându-se În jos, i se păru că tot orașul dispăruse. Lot după lot, totul era pustiu. Dar Milton se Înșela și acum. În unele locuri răsărea porumbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era înfipt în el și îl trăgea înspre moarte. Se întoarse spre stânga, roti sabia, îi trase cu mânerul una în gură, dezorientându-l, apoi o ridică pe Eterna deasupra capului său și se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului, omorându-l. Țînând sabia cu stânga, ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
funcționau cum trebuie. Nu a pierdut Napoleon bătălia de la Waterloo pentru că nu putea sta călare din cauza hemoroizilor? La ora unu, nerăbdătorii noștri călători au Început coborârea În canionul care constituia partea centrală a Muntelui Clopotul de Piatră. Erau cu toții ușor dezorientați din cauza diferenței de fus orar, a zdruncinăturilor din timpul călătoriei cu autocarul și a ultimelor răbufniri ale răului de mașină. Iar engleza domnișoarei Rong nu le-a ușurat situația În nici un fel. După ce a Încercat În zadar să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ea a păstrat, încă din adolescență, simpatie și admirație pentru "maestrul" ei. Acum, de când e femeie, e curioasă să știe cum mă port în atitudinea de soupirant 1 și câtă putere are asupra mea. Dacă divorțul nu i-ar fi dezorientat și poate revoltat sufletul, desigur că sportul sentimental nu ar fi avut loc. 1 Adorator (fr.). În mine e plăcerea de a aspira feminitatea, candidă încă, a sufletului ei și curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie pe sufletul ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tremurau supuse unei trepidații violente și, totul băltea În jurul lui. Cu răbdare dezbrăcă tot ce avea pe el rămânând gol, și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În mod inexplicabil. Se trezise după un somn ce durase milenii, după o călătorie În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza luminii...!! Într-un târziu avea să constate totuși, vibrațiile electrice aveau tendință de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nici un fel de probă a vinovăției, lucru ce nu se Întâmplă. Era complet izolat. Atâta timp cât dura cercetările nu avea voie să stea de vorbă cu nimeni, nu avocat, nu familie ori prieteni, avea voie În schimb să flămânzească, să fie dezorientat dorindu-și sfârșitul...! Ajunul Crăciunului. Lucrătorii secției 6-a miliție, plecară la terminarea programului fiecare mai grăbit decât celălalt, rămânând doar un gardian În arestul dela subsol și ofițerul de serviciu pe unitate care se Întâmplă să fie Însuși Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urmă fu nevoit să coordoneze activitatea unei brigăzi de patruzeci de arestați, reușind cu greu să se acomodeze cu acest fel de muncitori cărora numai la lucru nu le stătea capul, cum de fapt cât era de supărat mai mult, dezorientat de cele ce aveau să urmeze, nici el nu avea cum să se angajeze muncind...! Șantierul propiu zis era coordonat de un maistru civil, doi or trei magazioneri ce aveau În sarcină distribuirea ori primirea la sfârșitul zilei a tuturor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
până atunci la țară. Era probabil o teamă, care dură însă puțin, căci anii toți, petrecuți până atunci la oraș, se șterseră ca și cum nu existaseră. Dimpotrivă, avui, inexplicabil, impresia că redobândisem un teritoriu ce dormitase în adâncul ființei. Lung era dezorientat de purtarea mea, pentru el surprinzător de prietenească și încercă (printr-un salt instinctiv) să-mi dea lămuriri docte, dar negăsindu-și cuvintele, răspunse simplificat: „Cum e timpul? Așa și-așa. Sunt și ploi”. Era copleșit. După câteva minute ieșirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Răsăritului. - „Nu, tată, rosti Lung, frecându-se la ochi. Nu!” „Unde-ai văzut trupe la o conferință de pace?” se mira de vorbele care-i ieșeau din gură, niciodată nu rostise asemenea înălțimi. Nu înțelegea de unde-i veneau cuvintele. Era dezorientat, dar își privea tatăl cu înduioșare și compătimire, îi era milă. - „Tată, adăugă, e rece, plouă.” - „Da, se auzi răspunsul, e adevărat... dar noi... fără noi nu se poate”. - „Ce nu se poate, tată?” Casca îi atârna de gât. - „Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inițială. La un semn al lui Antonius, mâna argintie a signum-ului se roti cu o sută optzeci de grade; la fel făcură și soldații, tăcuți, disciplinați, înfruntându-i pe quazii care se repezeau din nou spre ei, dar acum erau dezorientați, încercuiți. După schimbarea direcției, centuria din fundul pâlniei se împărți în două, gata să-i zdrobească pe quazi de zidul genierilor și de valurile de pământ; soldații se mișcau cu ușurință prin zăpadă, prin sânge și printre cadavre. Barbarii ezitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
li se părură nesfârșite, Valerius și gladiatorul alergaseră prin pădure. Nici urmă de Antonius, de quazi sau de soldații și centurionul care îl urmaseră. Neobosiți, continuaseră să caute; lângă ei alerga Lurr, care nu reușea să prindă nici o urmă, fiind dezorientat de vântul care bătea din față. — Uite-l! Valerius se opri gâfâind la marginea luminișului, cu mâna pe capul lui Lurr, care se lipi de el. — Uite-l, repetă cu glas scăzut, privind înainte, încremenit. În clipa următoare, Titus veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
devenit mai îndrăzneți. Au început să se cațăre pe ziduri, să le distrugă, să caute o cale de intrare și să forțeze porțile. Am rostogolit în capul lor bolovani... Au fost zdrobiți, distruși, mutilați... Era sânge peste tot, soldații erau dezorientați, în timp ce noi mânuiam pila cu forță și precizie... Până i-am văzut pe supraviețuitori fugind, lăsând în urma lor mormane de cadavre. Antonius se așezase pe taburetul de lângă masă și asculta cu chipul încordat, cu buzele strânse și pumnii încleștați, cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius nu se simțea în largul lui sub privirea insistentă a maestrului. Se gândi că acesta putea vedea înlăuntrul ființei sale lucruri pe care el însuși nu le știa. — Privirea ta mă dezorientează, spuse în cele din urmă. — Ascunzi ceva? Antonius rămase o clipă pe gânduri, apoi clătină din cap. Dacă ascund ceva? Nu-ți ascund nimic, din câte știu. Cred că nu-mi ascund nimic nici mie. Urmez cu pasiune și umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
secutor și ne vom concentra asupra tehnicii adversarului tău. Proculus și Valerius străbăteau arena, îndreptându-se spre zona care le fusese rezervată. — Tehnica rețiarului? — Rețiarul nu aruncă pur și simplu plasa sau tridentul. El dansează în jurul secutor-ului, pentru a-l dezorienta și a-l face să se prăbușească epuizat. Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod direct? Preț de o clipă, imaginea înspăimântătoare a lui Skorpius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un aer misterios și neliniștitor. Stătea în mijlocul arenei, gata de atac. Cu răsuflarea tăiată, publicul aștepta ca secutor-ul să atace. Flamma se opri, dezorientat de nemișcarea celuilalt, atent, ca și cum dintr-o clipă în alta trebuia să o ia la fugă. Protestele publicului îl făcură pe rețiar să se hotărască: simulă un atac la cap. Se mișca repede înainte și înapoi, încercând să ghicească intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi, care e punctul slab al lui Skorpius? — L-ai văzut luptând de atâtea ori... După tine, care ar fi? — Nu urmează o tactică anume. De fiecare dată când îl privesc luptând, mă surprinde. — În asta stă puterea lui: își dezorientează adversarul. Valerius îi aruncă lui Marcus o privire amuzată. — Vrei să spui că Skorpius e invincibil, ca tine? — Cred că azi, mai mult ca niciodată, va trebui să-ți aduci aminte că ești medic. Lovește-l unde știi tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
repede, șchiopătând însă ușor. Sărea când spre dreapta, când spre stânga, schimbând rapid direcția, întorcându-se brusc pentru a-și ataca adversarul și luând-o din nou la fugă. Skorpius ezita, neștiind dacă să alerge sau să sară în lături, dezorientat de fuga în zigzag a lui Valerius, care acum se îndepărta de el, acum se apropia... Împotriva oricărei reguli a tehnicii de luptă a rețiarilor, se năpusti asupra secutor-ului, încercând să-l doboare. Valerius câmtă să evite lovitura, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aranjează soarta alegerii și impune comitetului electoral desemnarea candidatului dorit de Ministerul de Interne. Semănând cu Pristanda, unul dintre alegători, cu o casă de copii, Simeonovici, aprobă pe cei mari și pe prefect. La fel ca cetățeanul turmentat el este dezorientat politic, dar are de apărat niște interese. Tipic caragialești sunt scenele de la început (citirea și comentarea unui articol din gazetă) și din finalul comediei, care aduce împăcarea celor două tabere printr-o soluție de compromis. Exemplul de mai sus ne
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
instantaneu pe care îl cauzează, urâtul este adesea utilizat ca o armă agresivă. Se găsește frecvent în contexte satirice, parodice, ironice, absurde, burlești, ca și în invectiva pură. Efectul său șocant poate fi utilizat, de asemenea, pentru a zăpăci și dezorienta, dar și pentru a educa cititorul într-un timp scurt, pentru a-i zdruncina căile obișnuite de percepere a lumii și a-l confrunta cu o perspectivă radical diferită și tulburătoare. Credem că în arta și literatura urâtului, ca și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]