523 matches
-
în Franța există amestecuri culturale multilingvistice care domină în Germania, Rusia, Spania sau Italia; Herr, Andler, Lavrov, Lafargue, Sorel etc. sînt cei care le-au adus și interpretat. O civilizație se evaluează (spunea Lucien Herr) după gradul său de cosmopolitism. Dezrădăcinarea trezește rațiunea fiindcă provoacă la comparație, început promițător. Stalin și Mao lipsesc de la apelul exilului. La fel și Kim-Il-Sung. Autohtoni, autocrați. Despoții social-feudalismului au suflet sedentar. Stalin nu a ieșit (practic) niciodată din Rusia, nici Mao din China (decît pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un contemporan al lui Quintilian... cu cincisprezece veacuri mai târziu! Tatăl are așadar până la urmă un copil genial dar cam rupt de realitate. Cu atât mai mult cu cât - nu se știe din ce motive - Montaigne este supus unei noi dezrădăcinări: este trimis la colegiul din Guyenne din Bourdeaux unde învață de-a binelea ce înseamnă să ajungi străin propriei tale ființe: latinist perfect la numai șase ani, utilizând prin urmare o limbă moartă ca limbă maternă! - Micheau descoperă lumea, pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar, Cluj, 1943
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
Lavinia STAN Activitatea culturală a exilului românesc la Paris, 1945-1956. Organizații. Publicații Semnificația exilului s-a schimbat radical Între momentul prezenței lui Ovidiu la Marea Neagră și prezența românilor În „patria” lui Ovidiu. Pedeapsă și Într-un caz, și În celălalt, dezrădăcinare, dar, dacă În cazul lui Ovidiu siguranța unei vieți Într-o lume civilizată cu valori asumate i-a fost negată ca urmare a Încălcării convențiilor stabilite, În ceea ce-i privește pe exilații români, aceștia au Încercat să găsească un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
gravă și dezonorantă, pentru individul În cauză și pentru țara sa, decît exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, În timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, Într-un anume sens, decît desțărarea, ajunsese singura speranță a românilor. Un român american, care se considera un exponent al „exodului elitei românești”, declara nu demult că „m-am hotărît să plec Încă din 1945, de cum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o mereu reînviată vibrație de poezie, proprie vârstei, se întâlnesc, se întrepătrund și oferă imaginea în tonuri contrastante a unui segment credibil de viață. J. desfășoară o paradă de personaje, evoluând pe traiectorii mereu întretăiate și expunând lectorului ipostaze ale dezrădăcinării acceptate în speranța unei ieșiri din cenușiul monocord al anonimatului. Învățătorii se vrea o oglindă purtată de-a lungul a zece ani din viața foștilor normaliști. Scriitorul se instalează însă în interiorul oglinzii, de unde și relativa lipsă de perspectivă în reconsiderarea
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
al căror „hohot de plâns face înconjurul lumii” (VIII), în așteptarea cântecului ucigător al sirenelor, semn al sfârșitului (XXXV). Călătorul nu mai este privilegiatul care-și consumă surplusul de energie prin cunoaștere (precum la Dante), ci martorul neputincios al dezastrului dezrădăcinării unui neam. Acest vast tablou simbolic se adumbrește în structura complexă a ciclului de poeme Titanic, în care combină original și straniu imaginea marelui vas scufundat în 1912, devenit aproape firesc semn al unei civilizații îndreptându-se inconștientă spre neantul
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Cât cuprind cu ochii de Méliusz József, iar în 1984 i se decernează, din partea Uniunii Scriitorilor, un premiu special pentru întreaga activitate literară. De orientare tradiționalistă, adevărată matcă stilistică a poeziei transilvănene, dar delimitându-se la nivelul registrului tematic de „dezrădăcinarea strict sămănătoristă, de opoziția sat-oraș, din lirica unui Goga sau Iosif” (Pompiliu Constantinescu), G. își concepe universul poetic axându-se pe două coordonate: una spațială, reprezentată de natura țării, cu o evidentă și explicabilă preferință pentru meleagurile Ardealului natal, și
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
varianta biografismului chiar, într-o retorică îndeosebi solemnă, maiestuos-melodică. Schimbarea de profunzime se produce începând cu Poarta cu săgeți și Temperatura cuvintelor, volume publicate în 1972 și distinse cu Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj. Descoperirea orașului nu a provocat sentimentul dezrădăcinării, atât de acut în lirica ardelenească, de la O. Goga până la Lucian Blaga. Mai mult, are loc o răsturnare dramatică a perspectivei asupra rusticului și a naturii în genere. Gheorghe Grigurcu a înțeles corect acest fenomen, identificând în lirica lui G.
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
lirica ardelenească, de la O. Goga până la Lucian Blaga. Mai mult, are loc o răsturnare dramatică a perspectivei asupra rusticului și a naturii în genere. Gheorghe Grigurcu a înțeles corect acest fenomen, identificând în lirica lui G. de după 1972 semnele unei dezrădăcinări inverse, „tradusă într-o alienare față de toposul rural”. Peisajele se obiectivează acum, devin reprezentări ale unui eu aflat în dizarmonie cu ele. Natura nu se mai oferă drept un spațiu paradiziac și ocrotitor. Dimpotrivă, este neliniștitoare, în sens expresionist, criptic-fantomatică
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
zic doina de jale: „Din casa voastră, unde-n umbră / Plâng doinele și râde hora.” Sensul și formula artistică a poeziei apar și mai limpede, insistând asupra altui cuvânt recurent înrudit cu primul: casă, termen ce comunică de fapt sentimentul dezrădăcinării, al trecerii timpului dizolvant, generator de nostalgii, în pofida presupozițiilor comune de siguranță, stabilitate, permanență. Privind în jur, poetul vede cum cade pradă ruinării gospodăria patriarhală. Familia semantică a cuvântului sat e mult mai bogată, conținând, în afara vecinătăților imediate, tipurile umane
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
filiere și filiații s-au impus și perpetuat prin exil? Numai o istorie socială a exilului poate răspunde la asemenea Întrebări. Operația de deconstruire a pseudo-noțiunii de exil nu este una polemică și nu contestă intensitatea trăirii unor experiențe-limită, emoțiile dezrădăcinării, ruptură de comunitatea de origine, criza de identitate presupusa de asimilarea În noua societate etc. Din cauza faptului că emigrația din România a fost un fenomen de lungă durată, incluzând două sau trei generații, care a afectat mai multe grupuri etnice
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
americană spune: There is no such thing as a free lunch (Nimic nu-i pe gratis). Am plătit un preț foarte ridicat pentru predilecția noastră pentru autonomie și mobilitate. Dorința pentru spații private din ce În ce mai mari și mai multe, alături de sentimentul dezrădăcinării și schimbarea constantă a rezidenței ne-a costat mult, În termenii esteticii vieții de zi cu zi. Din ce În ce mai mulți americani locuiesc În cartiere de locuințe identice, parcă clonate, ridicate pe foste terenuri agricole la depărtări de până la 80-100 km de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ieșit. De asemenea, de multe ori imigranții nu pot să-și controleze copiii În aceeași măsură În care ar fi putut-o face În țările lor de proveniență. Subminarea autorității familiei, combinată cu sărăcia abjectă și prezența unui sentiment de dezrădăcinare este un amestec periculos care duce la comportament antisocial În creștere și la crimă. Într-o mare măsură europenii se simt inundați și copleșiți de valul de imigranți. Resentimentul a crescut Încet, Încet În ultima jumătate de secol, iar acum
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în cele din urmă, Isaia Scurtu, student la Litere și Filosofie și ucenic în ale gazetăriei. Din analiza lucidă a propriilor trăiri (probabil, în mare proporție, cu suport autobiografic) - cadrul familial, dragostea infantilă pentru soția unui moșier și deputat, experiența „dezrădăcinării” și, paralel, a „standardizării” în școală etc. - , ca și din acelea ale prietenilor, protagonistul formulează un aspru rechizitoriu la adresa establishment-ului de după primul război mondial. Nutrind credința că pentru el și pentru congenerii săi țelul este deplina realizare intelectuală, Isaia
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și face o figură mai mult decât onorabilă în contextul dramaturgiei din epocă. Mai des comentată a fost Acolo, departe..., pe tema dezrădăcinării intelectualului de origine modestă, autoexilat la Paris în căutarea afirmării, biruitor în proiectul lui, dar mâhnit de sentimentul alienării sale iremediabile. Critica a relevat experimentele de construcție, opțiunea pentru „epicizarea” materiei dramatice - subtitlul atribuit de autor, „roman dramatic în două
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
dragoste, oricum nu în înțelesul comun. E vorba despre un sat care urmează să fie inundat în urma unei mărețe realizări a statului sovietic, o hidrocentrală în amontele rîului Angara. Un grup de localnici, cîțiva bătrîni și un copil, trăiesc drama dezrădăcinării, temă arhicunoscută cititorului român, pe care am putea-o eticheta ușor drept excesiv de patetică; Rasputin nu este inovator în nici un fel, nici din punct de vedere narativ și nici ca psihologie a personajelor, romanul său pare foarte "românesc", foarte asemănător
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
căzut în „lumea lui pseudo”. El nu este, ci pare. Cazul și mai grav e acela în care cineva se lasă asimilat nu de propriul avut ontologic (devenit pseudoontologic), ci de al altora. Efectul nu e doar sclerozarea, ci chiar dezrădăcinarea din ființă. Al treilea fel de avut este, în viziunea interlocutorilor, avutul instituționalizat, id est societatea. Societatea ar fi „un trecut comun standardizat și solidificat, prelins apoi asupra prezentului unor ființe diferite între ele și diferite (în aici-acum-ul lor efectiv
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
culegerea de schițe Fără cuvinte, apare în 1940. Experiența de inginer constructor a lui S. a stat la baza romanului Dar anii trec..., de esență autobiografică fiind și conținutul celorlalte cărți de proză, care poartă o amprentă nostalgică și abordează dezrădăcinarea, precum și relația dintre sat și oraș conform unui tipar propriu prozei sămănătorist-poporaniste. SCRIERI: Dar anii trec..., Chișinău, 1931; În drumul nostru, Chișinău, 1933; Înapoi, Chișinău, 1935; În fuga anilor, Chișinău, 1936; Fără cuvinte, Chișinău, 1940. Repere bibliografice: Figuri contemporane din
SPATARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289811_a_291140]
-
E. Minkowski, H.H. Kornhuber, V.E. Frankl, E.K. Cruickshank). Astfel, s-a subliniat importanța existenței unei predispoziții psihice în apariția tulburărilor mentale la aceste grupe populaționale, predispoziții de tipul: hiperemotivitate, constituție de tip senzitiv, ruperea bruscă și brutală de mediul familial, dezrădăcinarea etno-culturală, supunerea la muncă forțată, plasarea într-un mediu lingvistic necunoscut. Forma cea mai frecventă a tulburărilor psihice o constituie „nostalgia”, starea psihopatologică de fond pe care se grefează toată suita de tulburări psihiatrice, manifestate prin: stări depresive, stări anxioase
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sunt marcate de un mare polimorfism: a) tulburări psihice de tip reactiv manifestate prin: privațiunea libertății cu sentimentul de claustrare, stare de panică, nesiguranță, teroare, lipsă de comunicare și schimbări culturale, izolare de locul de origine cu sentimentul de înstrăinare/dezrădăcinare, neliniște anxioasă, iritabilitate, insomnii, coșmare, depresie, nostalgia familiei și a locului de origine, stări conflictuale, episoade confuzionale sau stuporoase, crize pitiatice, idei delirante de persecuție sau cu temă mistică, izolare cu negativism verbal și refuzul activității, refuz alimentar, halucinații, idei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pompe, uzine, cuptoare, generatoare electrice, linii de înaltă tensiune, birouri dotate cu mașină de calculat etc., apoi radioul, incendiul de sondă etc., tematica fiind susținută de „energetismul” expresiei. Pe de altă parte, el propune o versiune discretă, neexpozitivă, a sentimentului dezrădăcinării, însoțită de elanuri demofile, de compasiune pentru soarta muncitorului industrial, frecvent un fost țăran. Se percep accente de nostalgie pentru valorile spațiului rural și se remarcă exerciții sensibile de contemplare a naturii. Cântăreț - fără patosul și elanul dinamitard al lui
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
titulatură reprezentativă coagulează tradiția locului - Maramureșul istoric, care e „Sicilia” poetului, cu gorunul mitic al copilăriei, cioplitorii de porți, curtea cu gard de nuiele, dar și cu istoricele figuri Pintea, Horea, Iancu - și, într-o manieră lipsită de patetism strident, dezrădăcinarea: Baladă veche, Tăietorii de lemne, Gorunul lui Horea, Cimpoiul, Doina. Parafrazând titlul unui volum, se poate spune că punctul fix după care se orientează mișcările sufletești ale poetului este Steaua Nordului: „Pe-aici pe undeva se cuvenea/ și casa mea
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
pe căi bătătorite, cultivarea unor formule prin care se „merge la sigur”. I-a fost, așadar, reproșat faptul că optează pentru limpezime cu riscul monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă și de expresivitate poetică austeră: „S-au
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
Marian Papahagi, „Poemele Nordului”, TR, 1985, 6; Constanța Buzea, „Poemele Nordului”, AFT, 1985, 3; Cristian Livescu, „Poemele Nordului”, ATN, 1985, 5; Cornel Moraru, „Poemele Nordului”, VTRA, 1985, 5; Gheorghe Perian, „Poemele Nordului”, ST, 1986, 2; Țeposu, Istoria, 53-54; Al. Cistelecan, Dezrădăcinarea nemțească, LCF, 1994, 16; Horea Poenar, „Elegiile din Regensburg”, ST, 1995, 1-2; George Vulturescu, La Nord de... Nord, VTRA, 1995, 3; Cornel Moraru, Alte poeme ale Nordului, VTRA, 1995, 3; Aurel Pantea, „Elegiile din Regensburg”, APF, 1995, 5-7; Ion Mureșan
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]