409 matches
-
flăcău": "În întreaga noastră seminție/ am fost cel dintâi flăcău statornicit/ pe o iubire fără semeție/ care-n cântece s-a tălmăcit!"/. În 1968, publică volumul " Vine iarba", în care reînvie imaginea lumii sale țărănești. În "Scrisoare neexpediată" descoperim sentimentul dezrădăcinatului aflat în căutarea unui sol prielnic, pentru că întoarcerea acasă ar însemna înfrângerea. Poetul reia o tematică proprie poeziei interbelice, acumulează motive folclorice frecvente în poezia tradiționalistă a perioadei: motivul șarpelui, al comorii, al pământului, al strămoșilor, la care adaugă un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a crea un univers nou. Manimazos râde cu un ochi și plânge cu celălalt în măsura în care sămânța prinde sau nu prinde rod. Asemeni tuturor eroilor civilizatori, Manimazos întreprinde o călătorie inițiatică, și izolarea de pământul Traciei va face din el un dezrădăcinat; dar eroul va păstra în permanență în inima lui pământul Traciei. Curând va risipi pământul, plătind cu el vămile sale omenești. Rămâne clară ideea bărbăției și a curajului celui atras de mirajul depărtărilor, în care este căutat un tâlc ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pulsatorie a jurnalului lovinescian ce are toate datele unui "fabulos roman", circulă personalități ca Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Victor Eftimiu (taxat de diarist ca bolșevic), Eugen Ionescu (pleutre fricos, n.n.), bolșevizant, nu e român, vrea să meargă la Paris etc., dezrădăcinat, lamentabil"), Mihail Sadoveanu ("imbecil, grandoman ..."). Pradă bolii necruțătoare, Eugen Lovinescu vede dușmani peste tot, este depresiv, nu într-atât încât să nu le recunoască celor mai tineri vizitatori, Ștefan Augustin Doinaș și Radu Stanca, talentul poetic. Se stinge pe 12
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poetică. Acest psalm are ca temă drama existențială, ia forma unei confesiuni a revoltei, înscriindu-se în poezia marilor întrebări în fața singurătății. Metafora copacul simbolizează fie poetul ascet, fie comunicarea între cer și pământ; copac pribeag semnifică poetul izolat, răzleț, dezrădăcinat, fără speranță, nestatornic, iar epitetul pieziș asigură tonalitatea gravă. Divinitatea este invocată să se reveleze sub forma cântecului -, trimitere panteistă ("pasăre ciripitoare"). Nereușind să perceapă existența divinității, poetul se simte "umbră de fum", figură fantomatică. În acest psalm se conturează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Situația haotică, contradicție insolvabila pentru că ține de esență, ranchiuna și resentimentul argentinianului, toate aceste trăsături inerente ființei naționale a argentinianului, Sábato le oferă la nivel de absoluturi (....)."111 Sunt neliniștile metafizice incluse în tangou, care reunește toată problematică existențiala a dezrădăcinatului, dar și a celui care se vede invadat de o cultură îndepărtată, necunoscută. O dată fisurata primitivă realitate hispano-americană întâlnită în regiunea La Plata prin valurile de imigranți, locuitorii au dobândit sentimentul dualității, cu toate pericolele, dar și cu avantajele ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bunuri, anticipații și obligații. Acestea constituie datul vieții mele, punctul moral de la care pornesc"40. Pentru Mac Intyre, Statul modern reprezintă forma instituționalizată a cultului individului. Concepte precum utilitatea sau dreptul sunt pure "ficțiuni morale" ale unor Euri cosmopolite și dezrădăcinate, a căror li-bertate de alegere e dominată de arbitrariu și de subiectivism. Societatea modernă a devenit hiperraționalizată, condusă de niște mutanți numiți "manageri", iar "politica modernă este război civil desfășurat cu alte mijloace"41. Mac Intyre i-ar putea invoca
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
își contrazice "misiunea" sacră, de unitate identificatoare, dat fiind că sfîrșitul ne aruncă într-un echivoc absolut și ne lasă plini de întrebări despre rațiunile și mecanismele jocului ficțional. Această fractalitate proiectată în exterior este, în fond, materializarea rupturii ființei dezrădăcinate, care caută să se reconsti tuie din toate puterile sale (vezi acel noi inițial), dar care este obligată să-și recunoască eșecul (sintetizat de acel eu mutilat, castrat al dublului său, la sfîrșitul trilogiei). Pentru Agota Kristof, nu există ie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
franceza, a cărei utilizare o fixează în statutul exilului, deschi zîndu-i calea spre universal, dar suprimîndu-i posibilitatea de a mai aparține vreodată cu totul unui singur spațiu interior. Cuvintele lui Lucas (?) distrug fundamentul Gemenilor și rezumă o viață de om dezrădăcinat: Totul a fost doar minciună. Știu foarte bine că în orașul acela, la Bunica, eram deja singur, că de pe atunci deja îmi închipuiam doar că eram doi, fratele meu și cu mine, pentru a suporta insuportabila singurătate. Bigger than life
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sînt persoane privilegiate care dispun de venituri, dețin o funcție publică sau se bucură de un mecenat princiar. Sînt legați unii de alții prin intermediul călătoriilor și corespondențelor, și cu toate că trăiesc răspîndiți în țări diferite, alcătuiesc o comunitate restrînsă deja destul de dezrădăcinată. În secolul al XVIII-lea va spori numărul indivizilor dedicați chestiunilor spiritului, iar unii dintre ei, după ce vor fi constituit o masă demografică suficientă, se vor autoproclama "filozofi", termen ce capătă un sens mi-sionar, de militant, de propovăduitor aflat în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și a Omului. Ei reiau atacul clericilor împotriva obscurantismului și a superstiției, ale căror semnificații sînt inversate și revoluționate pentru a sluji luptei împotriva religiei. Acești "filozofi" reprezintă prima generație emancipată de intelectuali europeni: ei alcătuiesc o sferă culturală relativ dezrădăcinată, atît din punct de vedere geografic (sînt cosmopoliți), cît și din punct de vedere sociologic (nu se identifică pe deplin nici cu binefăcătorii lor, nici cu mediul lor de origine, nici cu publicul lor); ei nu se limitează la profesia
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
băcăuan. Mediul citadin a fost, prin excelență, un veritabil incubator al prefacerilor, un areal predispus la volatilizarea tradițiilor familiale rustice. Din multe puncte de vedere, membrii familiilor strămutate din mediul rural în oraș au suferit schimbări comportamentale radicale, învecinate alienării. Dezrădăcinați, rupți de legătura cu Dumnezeu și mediul natural, aceștia au fost obligați să se integreze unui mediu profund concurențial, să participe la o competiție acerbă pentru înavuțire, lipsiți de mentalitatea, știința sau „instrumentele” necesare. În general, orașul a estompat importanța
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
o excelentă mărturie e furnizată de cartea lui Jules Romain, Probă de conștiința la francezi, Flammarion, Paris, 1954. 22. Vezi Jean Tulard, Mitul lui Napoleon, Colin, Paris, 1971. 23. Vezi G. Bachelard, Pămîntul și reveriile repaosului, op. cit. 24. Maurice Barrès, Dezrădăcinații, Pion, Paris, 1897. 25. André Malraux, Stejarii doborîți, Gallimard, Paris, 1971. E util să asociem această mărturie celei a lui Rene Benjamin, Mareșalul și poporul său, Pion, Paris, 1941. 26. Pentru tot ceea ce se referă la mitologia politică a național-socialismului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
amalgamează totul, nu poate constitui în realitate nici o ordine sau fundament. Aceasta nu recunoaște nici un "loc" natural în care să prindă rădăcini. Pentru Schmitt, adevărata condiție care caracterizează epoca contemporană este cea de u-topie și nihilism fenomene care, în lumea dezrădăcinată a tehnicii, s-au contopit în mod latent 214. În această situație, singurul criteriu practicabil pentru o individuare a "Politicului" rămâne nuda și cruda opoziție dintre "prieten și inamic", unde prin inamic nu se înțelege un inimicus, așadar cel care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este condamnată la dispariție pentru că-i lipsește orânduirea, îndemnul la muncă și scânteia creației. Grecia trăiește prin istorie și legende (bine vândute turiștilor), Roma, prin măreția de odinioară, Londra, prin cea de azi. Zgârâie nori din New York sunt rodul fanteziei, dezrădăcinaților sorții, desțăraților. Satul Giurgioana e astăzi ca o femeie despletită (doar câteva case ... vechi) cu colții sărăciei răsărind dintre văioagele cu salcâmi (leagănul albinelor și legendelor), dintre pădurile Necorița sau Daja, faimoase prin teii (ce frânghii durabile ...!) seculari, prin stejarii
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Cosimo ! Studenta scruta cerul mic și adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o „artă stranie, limpede și rece
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răsplătită” cu... mustrări. Pregătire deplină Stăpânirea temeinică a unei limbi străine, Este necesară unei pregătiri depline. Argoul epatant, de discotecă și de stradă, Trădează ignoranță crasă și bravadă. Pribeag Părăsindu-ți țara, părinții și tot ce ai drag, Devii un dezrădăcinat și un pribeag, Plătind, sufletește, un preț de neimaginat Pentru un iluzoriu trai îmbelșugat. Prieteni Când ai bani, și-i risipești, „Prieteni” fără să cauți găsești. Dar dacă ai nevoie de-ajutor, Devii indezirabil tuturor. Povară socială Din păcate, interesul
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ideile, normele și cultura, și elementele referitoare la agentul uman pe care le subliniază, cum sunt identitățile corporative și sociale, sunt toate în mod inerent variabile. Pur și simplu nu există nimic de genul unei idei sau identități universale, transistorice, dezrădăcinate, autonome cultural. Astfel, majoritatea constructiviștilor consideră urmărirea unei teorii generale a relațiilor internaționale o absurditate, și își limitează ambițiile la oferirea de interpretări și explicații clare despre aspecte discrete ale politicii mondiale, fără a depăși stadiul "generalizărilor contingente" extrem de precaute
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
capitaliste liberale. Concluzie Afirmarea constructivismului a vestit o reîntoarcere la o formă de teoretizare mai sociologică, mai istorică și mai orientată spre practică în Relațiile Internaționale. Dacă raționaliștii au redus socialul la interacțiunea strategică, au negat factorul istoric susținând forme dezrădăcinate, universale de raționalitate și au redus arta practică a politicii la calculul maximizării utilității, constructiviștii au reimaginat socialul ca domeniu constitutiv, au reintrodus istoria ca zonă a cercetării empirice și au subliniat variabilitatea practicii politice. Din multe puncte de vedere
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și nici provizii, care să-i asigure continuitatea confortului sau, altfel spus, perpetuarea trecutului și planificarea viitorului; el se mulțumește cu ceea ce i se oferă, imprevizibil, în fiecare clipă. Intermezzo în „societatea de consum“, semnele alienării, ca pierdere în multiplul dezrădăcinat, sunt evidente: sedentarismul, acumulările, proiectele, asigurările, arhivele, bibliotecile, instituțiile, agendele, strategiile etc. în lumea academică, inovarea și creativitatea sunt sufocate prin studii care reiau infertil moștenirile supraevaluate, orice contribuție fiind posibilă numai ca derivare secundă și „riguros argumentată“ din țesătura
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se numește gândirea postmodernă. Dimpotrivă, este însoțită de alte concepte proprii modernității filosofice și socio-politice, precum cele de "rațiune", "realitate", "istorie", "putere", "revoluție" sau "societate". Și totuși, chiar surprinsă de apariția publică a acestor "anunțuri finale" teoretice (specifice unei gândiri "dezrădăcinate" sau care ambiționează să-și găsească un alt "sol" pentru "înfigerea rădăcinilor") ideologia continuă să-și afirme prezența. Iar cea mai pertinentă dovadă în acest sens este aceea dată de recuperarea conceptului de către gândirea postmodernă însăși. În acest sens, chiar
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
însă numai dacă reflectă valori superioare celor strict individuale dimensiunea mitică a eroului poate avea un sens paradoxul dimensiunilor eroice și colective în mit nu au fost niciodată soluționate): "în prezent, colectivul s-a degenerat, printr-un individualism fals și dezrădăcinat, adus de comerț și industrie în depresiva colectivitate contrafăcută a orașului modern. El poate fi salvat, ar putea susține creatorii moderni de mituri, de către noi eroi, care recuperează puterea latentă în simbolurile străvechi, neexcluzând fasciile, zvastica, secera și ciocanul", iar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a balegă. Orice dovezi ale unei existențe anterioare sunt doar zvonuri pe care le-am auzit. În locul amintirilor am instincte; în locul trecutului am acest prezent greu de explicat, căpătat prin metode necinstite și absolut ieșit din comun. „Unii cred că Dezrădăcinatul este o ființă umană, ceea ce nu este adevărat, și asta se aplică mai ales în cazul evreilor, care sunt mai josnici decât animalele... o specie subumană fără nici unul dintre rafinamentele culturale și sociale ale timpurilor noastre.“ Generalul George S. Patton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
despre bărbați care-și caută un sprijin în viață sau fericirea și care, după sfârșitul Primului Război Mondial, se plictisesc prin cafenele, despre revoluția proletară și contrarevoluție și, în treacăt, despre anarhiști care pun bombe. În principal, însă, e vorba despre un dezrădăcinat sărac, dar ambițios, care părăsește orașul de pe malurile Dunării, cutreieră lumea și se întoarce acasă cu o femeie bogată, pentru ca acolo, în Budapesta, să se lase pradă unui amor înșelător, difuz. Romanul acesta își mai păstrează prospețimea la lectură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi numărat și eu printre ei. Fără vreo veste de la tata și mama - oare se refugiaseră la timp din Danzig, împreună cu sora mea, sau se înecaseră, fiindcă se aflau la bordul lui Gustloff? -, eu mă vedeam, experimental, ca orfan, apatrid, dezrădăcinat. Îmi plăcea de mine în autocompătimirea mea, încercam roluri, mă purtam cu mine așa cum te porți cu un orfan. Mai cu seamă noaptea, pe salteaua de paie. Din fericire, existau tovarăși de aceeași vârstă în situații asemănătoare. Dar mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum tata s-a recăsătorit și e fericit. —Și te-ntâlnești cu el în LA? Locuiește acolo, nu? — Are o casă în Santa Monica. Îl văd când și când. E un pic excentric, dispare când nu te aștepți. Suntem cam dezrădăcinați... spuse tulburat, cu vocea pierită. De ce pun întrebări indiscrete? De ce? Mi-am promis ca altă dată să-mi bag mai puțin nasul în viața străinilor. Iar Charlie părea atât de drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]