787 matches
-
și constituie un fundal semnificativ al procesării noilor informații sociale. MGAA are meritul de a surprinde și integra complexitatea factorială a conduitelor agresive, dar ar trebui convertit mai ferm la procesele dezvoltării personalității umane, luând adică în considerare și dimensiunea diacronică, dinamicitatea în timp. De asemenea, parametrii situaționali invocați pot fi încadrați într-un context sociocultural mai larg, legat și de caracteristicile comunității, de normele și cutumele practicate, de capitalul social și de rețele interpersonale și interumane existente. Apoi, aplicarea modelului
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
întreprins cercetări minuțioase asupra proceselor temporale ce afectează viața și performanța grupurilor mici și mijlocii, legate de forma acestora, structurările, destructurările și restructurările ce intervin în compoziția și parametrii grupului. Sintagme ca „procesualitatea temporară”, „evoluția grupului”, „formarea și dezvoltarea”, „dimensiunea diacronică” ar putea denomina respectiva realitate. Păstrând simetria cu „mediu fizic” și „mediu social”, o alta îndreptățită este cea de „mediu temporal” (vezi și Gilbert, Fiske și Lindzey, 1998), care are virtutea de a sublinia complexitatea acțiunii timpului asupra grupului. Există
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în aceste condiții, autoarea introduce conceptul sociolingvistic de alteritate, factor esențial cunoscut în cercetările privind identitatea comunităților lingvistice izolate (Sprachinseln). Vorbind altă limbă decât cea din jur și, mai ales, voind a o păstra (language maintenance), alteritatea garantează fidelitatea lingvistică diacronică. (în Peninsula Balcanică, fiecare etnie avea o limbă proprie, ceea ce, arată Matilda Caragiu Marioțeanu, făcea pe �orice Aromân... să se simtă un altul"!) VIII. Problemele identitare au început să se complice începând cu secolul al XVIII-lea, atunci când o bună
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Earliest Christian Views on Eschatological Opponents. De altfel, la scurt timp după apariția lucrării lui Jenks, Peerbolte făcuse o recenzie a acesteia, remarcând pe de o parte meritele incontestabile, dar criticând cu justețe, în același timp, perspectiva interpretării evoluționiste și diacronice. Într‑adevăr, Jenks, dorind să identifice „etapele” formării și ale „evoluției” mitului, analizează izvoarele iudaice sau creștine din perspectiva unui „continuum evoluționist”. Procedând astfel, el neglijează, în repetate rânduri, dar - trebuie subliniat, nu sistematic - înțelegerea în context a documentelor studiate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a constituit pentru noi principala sursă de inspirație și principalul partener de dialog. Ceea ce diferențiază demersul nostru de cele anterioare, în marea lor majoritate, inclusiv de cel al părintelui Orbe, este intenția de a înțelege figura Anticristului nu din perspectivă diacronic‑evolutivă, asemenea lui Bousset, structuralistă, asemenea lui Jenks, sau, încă și mai puțin, teologică, asemenea lui Orbe, ci „funcțională”, în sensul de a lăsa mitul să vorbească în însuși cadrul istoric și teologic al textului irenian. În opinia noastră, Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu avem nici cea mai mică intenție de a minimaliza contribuția episcopului lyonez la constituirea unei anticristologii sistematice. Dorința noastră este de a revaloriza această contribuție în relație cu diferitele aspecte ale gândirii sale. Vom întreprinde, așadar, o analiză dinamică, diacronică și sincronică în același timp, a capitolelor respective, în scopul de a înțelege atât sensul structurii mitico‑literare, cât și funcția teologică, chiar ideologică, a figurii Anticristului. Irineu redactează Aduersus haereses - tratat adresat unui confrate din Asia Mică - sub domnia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Păcurariu), comentează traduceri din Victor Hugo, Lev Tolstoi și Bulat Okudjava. În primul său volum, Literatură și societate. Repere pentru interpretarea sociologică a literaturii (1982), Ș. analizează raportul dintre literar și social pentru a sublinia deschiderea existențială a operei. Studiază diacronic acest raport și ia în considerare atitudinea realist-pozitivistă a secolului al XIX-lea, ca și reacția antipozitivistă a lui Benedetto Croce, își afirmă opțiunea pentru un act critic cu orientare sociologică explicită, care să aibă în vedere literatura ca modalitate
SERBAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289630_a_290959]
-
sa, amplu citată, iar istoria omului Heliade luminează pas cu pas compartimentele operei de teoretician și critic, publicist, prozator, om de teatru. Autorul monografiei dezvoltă un discurs comprehensiv și echilibrat, sintetizează documente biografice, de istorie culturală, dar și politică. Privirea diacronică și pasajele analitice dovedesc un spirit mobil, temperat însă de luciditatea documentaristului. În cursul universitar Scriitori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1990) Ț. se oprește la autori ca Alexandru Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Barbu Delavrancea sau George Coșbuc, păstrând
ŢUGUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290296_a_291625]
-
rubricile „Mic dicționar” (1990-1997), „Scrisori portugheze” (1997-2003), la „Viața românească”, „Steaua”, „Ramuri”, Convorbiri literare” ș.a. Istoric literar cu vocația paradigmaticului metodologic și teoretician sedus de plasticitatea formelor concrete, Z. își construiește demersul analitic pornind de la formula aparent paradoxală a „stilisticii diacronice”, definită, în prefața volumului Cealaltă față a prozei (1988), drept operația de urmărire a metamorfozelor și evoluției „seriilor literare” nu în succesiune linear-istorică, „ci ca suite formate din elemente retorice devenite funcții, adică încadrabile într-un sistem”. Concepută ca alternativă
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
drept operația de urmărire a metamorfozelor și evoluției „seriilor literare” nu în succesiune linear-istorică, „ci ca suite formate din elemente retorice devenite funcții, adică încadrabile într-un sistem”. Concepută ca alternativă la istorismul și pozitivismul veacului al XIX-lea, stilistica diacronică pune în valoare schimbarea fundamentală de viziune culturală care, concretizată inițial în teoria lingvistică saussuriană și în cercetările Școlii formale ruse, a dus la apariția paradigmei structuraliste și a teoriilor semiotice întemeiate pe interdependența câmpurilor semantice (A.-J. Greimas, Michel
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
conceptuală reclamă construirea unui model polivalent - retoric, lingvistic și chiar statistic-matematic -, în condițiile în care înțelegerea tradițională a prozei poetice („influență accidentală a poeziei asupra prozei”) nu dă seamă de prefacerile gândirii estetice care au prezidat nașterea modernității europene. Aspectul diacronic al interpretării lui Z. se regăsește în analizele pertinente referitoare la „nodurile” seriale conturate în procesul de devenire formală a poemului în proză autohton - de la meditațiile lui Alecu Russo și Cezar Bolliac până la „construcțiile muzicale” ale lui Ștefan Petică și
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
din Cealaltă față a prozei, consacrate cu deosebire fenomenului literar interbelic (Liviu Rebreanu, Mateiu I. Caragiale, C. Stere, Anton Holban, E. Lovinescu, M. Blecher), dar și prozei de după război a lui V. Voiculescu și Marin Preda, instrumentarul metodologic al stilisticii diacronice este aprofundat și rafinat în sens hermeneutic, prin restrângerea ariei de cercetare către „fața ascunsă” a creației și focalizarea interesului critic spre ceea ce Z. numește „cifrul stilistic” al operei - „nucleul ei esențial”. Ipotezele de lucru ale stilisticii diacronice își probează
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
al stilisticii diacronice este aprofundat și rafinat în sens hermeneutic, prin restrângerea ariei de cercetare către „fața ascunsă” a creației și focalizarea interesului critic spre ceea ce Z. numește „cifrul stilistic” al operei - „nucleul ei esențial”. Ipotezele de lucru ale stilisticii diacronice își probează eficiența și în domeniul literaturii universale și comparate, odată cu Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian, una din cele mai temeinice monografii despre Marcel Proust apărute la noi. Centrul ei de interes, dincolo de utila și riguroasa expunere a
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
1987, 31; Al. Călinescu, Love story, CRC, 1987, 37; Ion Bogdan Lefter, Iarna amoroasă a unui documentarist, R, 1988, 3; Al. Călinescu, Stilistică și poetică, CRC, 1989, 3; Livius Ciocârlie, „Cealaltă față a prozei”, O, 1989, 13; Eugen Simion, Stilistica diacronică, CC, 1990, 2; Ștefan Avădanei, Semnificațiile exilului, CRC, 1990, 12; Ion Buzera, Secolul romantic și „stilistica diacronică”, R, 1990, 3; Cristian Moraru, „Din secolul romantic”, CNP, 1990, 14; Gheorghe Grigurcu, Resortul afectiv, F, 1990, 4; G. Iorga, Secolul ca text
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
R, 1988, 3; Al. Călinescu, Stilistică și poetică, CRC, 1989, 3; Livius Ciocârlie, „Cealaltă față a prozei”, O, 1989, 13; Eugen Simion, Stilistica diacronică, CC, 1990, 2; Ștefan Avădanei, Semnificațiile exilului, CRC, 1990, 12; Ion Buzera, Secolul romantic și „stilistica diacronică”, R, 1990, 3; Cristian Moraru, „Din secolul romantic”, CNP, 1990, 14; Gheorghe Grigurcu, Resortul afectiv, F, 1990, 4; G. Iorga, Secolul ca text, ATN, 1990, 6; Liviu Călin, Acuitatea observațiilor critice, JL, 1990, 27; Vasile Popovici, Romantismul tutelar, O, 1990
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
o „monosemie” din care, în final, va rezulta diagnosticul clinic. Reducția polisemiei semnelor clinice reprezintă momentul final al gândirii clinice, respectiv „diagnosticul”. Diagnosticul psihiatric va concentra în „enunțul” său o suită de ansambluri semiotice, reprezentate prin semne, sindroame etc. Semiologia diacronică pune problema temporalității în psihopatologie. Această temporalitate se poate prezenta sub mai multe aspecte: - temporalitatea tulburărilor; - temporalitatea bolnavului; - temporalitatea examinării; - temporalitatea clinicianului/psihologului. Fiecare bolnav se reprezintă pe sine, în fiecare moment ca fiind plasat în „lumea propriilor sale amintiri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această situație sarcina observatorului (medic/psiholog) este dublă în ceea ce privește ordonarea semiologiei întrucât este obligat să aibă în vedere următoarele: - analiza datelor relatate de bolnav; - analiza modului în care se face relatarea de către bolnav (atitudinea acestuia față de propria sa suferință). Semiotica diacronică este o semiologie a evoluției, care ne revelează faptul că boala psihică are un caracter de procesualitate. Ea reconstituie „istoria bolii” iar prin aceasta ne dezvăluie dimensiunea ontologică a bolii psihice care, în felul acesta, se înscrie în „psihobiografia” bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Teoria generală a curriculumului educațional: o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Valance 26 Cartografierea lui Kliebard 27 Pentru o definiție și o teorie generală a curriculumului 27 Note și referințe bibliografice 28 Capitolul I. O viziune exhaustivă asupra curriculumului educațional 33 1.1. O disciplină eminamente teleologică 33 1.2. Abordarea diacronică 34 1.3. De la „realismul practic” la „hiperrealitate” 34 1.4. Etapele modernismului perpetuu 36 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total” 39 Note și referințe bibliografice 40 Capitolul II. Primele curricula implicite și tacite 43 2.1. Preistoria curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o definiție și o teorie generală a curriculumului" Încercările de a defini domeniul în mod unanim acceptat și de a constitui o teorie generală a curriculumului educațional s-au încheiat cu eșecuri, după opinia noastră, mai ales din cauza ignorării dimensiunii diacronice a acestei problematici. Soluția „transversală” pare imposibilă dacă analizele retrospective și prospective lipsesc - atât în ceea ce privește evoluția curriculumului ca practică educațională, cât și în ceea ce privește devenirea teoriei curriculumului ca știință a educației. Morfologia semantică a curriculumului va putea fi, altfel, înțeleasă integral
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
disciplină eminamente teleologicătc "1.1. O disciplină eminamente teleologică" Cercetările contemporane dedicate curriculumului comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează istoria civilizației euroatlantice prin metamorfoze complexe și polimorfisme uimitoare este fie ignorată, fie considerată un propadeutikón, a cărui simplă rațiune ar fi aceea de a pregăti triumful vremurilor noastre. Actualizante și nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fundamenta principii, norme și reguli care au, pentru viața omului și a societății, virtuțile legilor naturii. Dar orgoliul universalist lipsește nomoteticii curriculare, care rămâne condamnată subiectivității omului, imprevizibilității vieții și accidentelor istoriei. 1.2. Abordarea diacronicătc "1.2. Abordarea diacronică" De aceea abordarea structuralist-sincronică și futuristă a curriculumului trebuie completată cu o viziune diacronică, longitudinal-istorică asupra acestei fabuloase preocupări omenești. Ea este impusă de evoluții ale cercetării educaționale contemporane care numai în aparență constituie un haos polifonic. De fapt, sunt
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
virtuțile legilor naturii. Dar orgoliul universalist lipsește nomoteticii curriculare, care rămâne condamnată subiectivității omului, imprevizibilității vieții și accidentelor istoriei. 1.2. Abordarea diacronicătc "1.2. Abordarea diacronică" De aceea abordarea structuralist-sincronică și futuristă a curriculumului trebuie completată cu o viziune diacronică, longitudinal-istorică asupra acestei fabuloase preocupări omenești. Ea este impusă de evoluții ale cercetării educaționale contemporane care numai în aparență constituie un haos polifonic. De fapt, sunt tendințe de recuperare integrală a unei problematici tratate perpace, insular, „cu ochelari de cal
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al lui Fauré conține un imperativ paideutic categoric, o remarcă pentru toate timpurile omenești. Fauré a fost un profet pe care pedagogii moderni l-au lăudat, dar nu l-au înțeles. Iată de ce propunem în paginile următoare o examinare exhaustivă - diacronică și sincronică - a curriculumului. Teoria care urmează să se întemeieze pe această explorare va fi una antropologică, în sensul că se va baza pe teza că proiectarea formării personalității umane este o dimensiune sine qua non a condiției umane din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
O asemenea explorare amănunțită se găsește în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă.) În cele ce urmează expunem doar o viziune de ansamblu asupra cercetărilor și demersurilor curriculare postmoderne. Scopul nostru este de a completa, cu „ultimul element”, concepția diacronică, structuralist-genetică a curriculumului pe care am expus-o în această carte. A eluda aceste evoluții - ce par contradictorii și le dau unora impresia de „cacofonie teoretică” - ar însemna să condamnăm cititorul la credința greșită că dezvoltarea teoriei curriculumului s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]