276 matches
-
1997), româna dispune și de construcția cu recomplementare / dublarea complementizatorului (cf. Fontana 1993) să... să, analizată în aceeași manieră - deși am făcut o serie de observații privitoare la sintaxa construcției cu recomplementare să... să, atât în sincronie, cât și în diacronie, subiectul este departe de a fi epuizat; această construcție merită, cu siguranță, o cercetare mai detaliată, în viitor adverbele clitice / semiadverbele - adverbele clitice (mai, cam, și, prea, tot) au fost analizate drept centre sintactice care se generează în domeniul flexionar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Tenses and Scrambling in Old Romanian", comunicare la SyntaxLab, Universitatea din Cambridge, 11 februarie. Dragomirescu, A. 2015a. "Există trăsături slavone în sintaxa limbii române? Două studii de caz / Are there Slavonic Features in the Syntax of Romanian? Two case studies", Diacronia 1, 1 http://dx.doi.org/10.17684/i1A3ro / http://dx.doi.org/10.17684/i1A3en Dragomirescu, A. 2015b. "The Diachronic Relation between de nespus (of unspoken) and nespus de (unspoken of) "Very"", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Tenses", în: SOR 2016 (sub tipar). Zafiu, R., Croitor, B., Mihail, A. M. (eds) 2009. Studii de gramatică. Omagiu Doamnei Profesoare Valeria Guțu Romalo. București: Editura Universității din București. Zafiu, R., Dragomirescu, A., Nicolae, A. (eds) 2014. Limba română: Sincronie și diacronie în studiul limbii române. Vol. I. Gramatică. Fonetică și fonologie. Istoria limbii române.București: Editura Universității din București, 191-201. Zamfir, D.-M. 2005. Morfologia verbului în dacoromâna veche (secolele al XVI-lea - al XVII-lea). Vol. I.București: Editura Academiei Române
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Șchiopu, C. Păunescu, Emil Verzea și mulți alți merituoși cercetători. Între idee și formă, între creația intelectuală și expresia sa lingvistică există o relație directă. Cuvintele dobândesc un sens sau îl pierd, se transformă conform cu încărcătura mentală care le însoțește (diacronie). Dar întreaga cunoaștere, întreaga pricepere de a acționa și a spune, a exprima, acumulată de un popor, se condensează în limba sa (sincronie) în orice moment al istoriei. Succesele sau eșecurile, bucuriile sau durerile unui popor se reflectă în limba
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
dar abisurile sale închid obscurități care se sufocă chiar în preaplinul lor. Aici, opțiunea ar fi fuga de literatură, dintr-o criză de literatură, pentru literatură în matematică. Abordarea poeziei și a matematicii este posibilă pe două căi: „cea a diacroniei”<ref id=”7”>Solomon Marcus, apud Gzorgz, Mandics, Ion Barbu Gest închis, Editura Eminescu, București, 1984, p.23</ref>, urmărind retrospectiv evoluția evenimentelor, până în negura vremurilor, și cea „a sincroniei, analizând realitatea lor contemporană”.<ref id=”8”>Basarab Nicolescu, op. Cit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
însă destui exegeți, astfel Mihai Zamfir amintește că, dincolo de discuțiile interminabile pe marginea conceptului de generație, termenul s-a dovedit util în desemnarea unor grupări care s-au remarcat în perimetrul literaturii tocmai prin personalitățile deosebite ale unor scriitori. În diacronie, contează până la urmă tocmai acești scriitori și mai puțin grupul alături de care s-au afirmat. Termenul e păstrat în istoria literară doar atunci când mai mulți scriitori de marcă s-au afirmat în aceeași perioadă. Între generațiile acestea valoroase, afirmă Mihai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Astfel am acceptat faptul că literatura celei de-a doua jumătăți a secolului trecut nu mai poate fi structurată în funcțiile de criteriile tradiționale și o împărțire în curente literare nu mai este posibilă. Dintre conceptele propuse pentru segmentarea în diacronie a fluxului continuu reprezentat de creațiile literare, am considerat că termenul generație rămâne cel mai potrivit. Deși definit și redefinit astfel încât să corespundă necesităților utilizării sale în domeniul, el suscită încă destule controverse. S-a discutat astfel relevanța lui, fiind
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
des modifications profondes de l'organisme sous la pression des milieux et des circonstances" [prefață la ediția a doua a românului Thérèse Raquin]. 78 În acest model, ereditatea și mediul joacă rolul unor mari operatori care actioneaza complementar, primul în diacronie, cel de-al doilea ca factor sincronic. Mediul este delimitat ca spațiu fizic și social. 79 Subtitlul seriei Rougon-Macquart, "Istorie naturală și socială a unei familii din timpul celui de-al doilea Imperiu" precizează că personajul este situat într-un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gramaticii, lingvisticii, stilisticii, retoricii și naratologiei, în raport cu problemele pe care continuă să le pună și cu interesul pe care îl suscită noțiunea de elipsă". Organizatorii îndemnau lingviștii să se înscrie la colocviu cu cercetări teoretice, descriptive sau tipologice, în sincronie, diacronie sau pancronie, privind "elipsa în diferite subdomenii ale lingvisticii: fonologie, morfosintaxă, relația structură formală / structură informațională / structură pragmatică, semantică, lexicologie, structură textuală", dar și "în retorică și în istoria ideilor lingvistice". Având în vedere aceste multiple exigențe, suntem tentați să
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
său, trebuie să se limiteze la studiul analitic al structurilor și al realizărilor acestor structuri. Însă acest fapt implică o serie de diferențieri prealabile, implicite, care ar putea fi cuprinse în seria: "cunoașterea limbajului - cunoașterea lucrurilor, limbaj primar - metalimbaj, sincronie - diacronie, tehnica liberă - discurs repetat, limba funcțională - limba istorică"25. Lingvistică limbii (de fapt, a limbilor) vizează planul istoric al limbajului pentru că acesta se transformă dintr-o entitate virtuală într-una reală "după o tehnică determinată și condiționată istoric, adică în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nu este chiar o "schimbare" sau o "evoluție" (că în cazul obiectelor naturale), ci o "creare și recreare" a tradițiilor lingvistice: emergentă însăși a limbii că tradiție. În acest sens, ființa limbii coincide cu devenirea ei istorică. 6. Sincronie și diacronie lingvistică. Din cauza reducerii convenționale a limbii la un singur sistem lingvistic ("limba funcțională"), sincronia (că studiu sincronic) este înțeleasă adeseori că descriere sistematică (sau structurală) iar diacronia nu că studiu al dezvoltării istorice a structurilor unui sistem ("gramatică istorică"), ci
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
În acest sens, ființa limbii coincide cu devenirea ei istorică. 6. Sincronie și diacronie lingvistică. Din cauza reducerii convenționale a limbii la un singur sistem lingvistic ("limba funcțională"), sincronia (că studiu sincronic) este înțeleasă adeseori că descriere sistematică (sau structurală) iar diacronia nu că studiu al dezvoltării istorice a structurilor unui sistem ("gramatică istorică"), ci și ca istorie a limbii. Totuși, în acest ultim sens, cei doi termeni ai opoziției nu sînt corelativi. Sincroniei îi corespunde nu numai descrierea sistemelor unitare ("gramatică
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
privește limba istorică, ci, în mod explicit, "limba noastră funcțională" (de fapt, schimbările pot fi considerate că exterioare sistemului însuși, în sensul că reprezintă începuturile constituirii altor sisteme, doar că sînt raportate la un sistem în mod rigid unitar). Iar diacronia saussuriană nu este istorie a limbii, ci - iarăși în mod explicit - considerație "atomista" a diferitelor fapte care modifică un sistem. Mai mult, distincția saussuriană nu este reală, ci doar metodologica. În realitatea limbii faptul "sincronic" (funcționarea) și faptul diacronic (schimbarea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
două momente diferite, ci unul singur. În măsura în care schimbările sînt "interne" - adica rezultate ale unei dinamici proprii a tehnicii idiomatice, realizări de virtualități deja date ca atare (și orice schimbare este, într-un anume sens, "internă") - ceea ce este schimbare a normei ("diacronie") este funcționare a sistemului ("sincronie"); și ceea ce este schimbare a sistemului este funcționare a tipului lingvistic. Cu excepția faptului că ceea ce aplică subiectul vorbitor în actele sale de creație lingvistică nu este tehnică în mod istoric obiectivă a lingvistului, ci tot
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
știință: "C'est seulement par la typologie que la linguistique s'élève à des points de vue tout à fait généraux et devient une science"84. Distincția clasificare genealogica vs. clasificare tipologica a avut multă vreme la baza distincția primară diacronie vs. sincronie: "Compararea în plan sincronic a unor limbi apropiate nu din punct de vedere genetic, ci structural-formal în vederea unei clasificări a limbilor pe tipuri formează obiectul tipologiei lingvistice. Prin tipologie se înțeleg, de regulă, două lucruri: a) Determinarea (printr-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1. Completează armonios schemă normă-sistem, situîndu-se pe locul cel mai înalt în ierarhia "nivelurilor de tehnicitate". Această ierarhie apare astfel ca fiind alcătuită nu din două, ci din trei niveluri suprapuse: normă - sistem - tip. 2. Desființează antinomia dintre sincronie și diacronie, reducînd-o la o simplă problemă de metodă 122. Între "funcționarea" limbii și "constituirea"123 ei există o legătură organică. Separarea acestor două aspecte e posibilă numai pe plan metodologic. În realitate, ele nu constituie două momente distincte, ci unul singur
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
la o simplă problemă de metodă 122. Între "funcționarea" limbii și "constituirea"123 ei există o legătură organică. Separarea acestor două aspecte e posibilă numai pe plan metodologic. În realitate, ele nu constituie două momente distincte, ci unul singur 124. Diacronia de pe un plan apare că sincronie pe planul imediat superior. Schimbarea normei (motivată "intern") e o funcționare 125 a sistemului; schimbarea sistemului, o funcționare a tipului. 3. Permite îmbinarea, în metodologia cercetărilor lingvistice, a punctului de vedere genealogic cu cel
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
se poate ajunge, prin metoda reconstrucției, la forme (rădăcini) ale unor cuvinte din indo-europeană comună. În privința limbilor europene, probabil că din indo-europeană comună au plecat, într-adevăr, două mari ramificații, una balto-slavo-germană și una greco-italo-celtică, urmînd apoi ramificări succesive, în diacronie. O teorie opusă descendentei acestor limbi dintr-o limba mama comună este susținută de N.S. Trubetzkoy 239, idee sprijinită, printre alții, si de lingvistul sovietic N.I. Marr.240 Această "teorie inversă" susține că familia indo-europeană nu s-a format în
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
bibliografie și indici de Dorel Fînaru, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2009. Coșeriu, Eugen[iu], Prelegeri și conferințe (1992-1993), supliment al publicației " Anuar de lingvistică și istorie literară", Ț. XXXIII. 1992-1993, Seria A, Lingvistică, Iași, 1994. Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problemă schimbării lingvistice, Versiune în limba română de Nicolae Saramandu, Editura Enciclopedica, București, 1997. Coșeriu, Eugeniu, Teoria limbajului și lingvistică generală. Cinci studii, ediție în limba română de Nicolae Saramandu, Editura Enciclopedica, București, 2004. Coșeriu, Eugeniu, Zece teze
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
70, 71 determinare 25, 37, 71, 83, 90, 99, 126, 298, ~ externă (sintagmatica) 37, 65, 66, 71, 75, 83, 85, 101, ~ internă (paradigmatica) 37, 65, 66, 71, 75, 83, 85, 101 diacronic 36, 37, 59, 70, 75, tipologie ~a 52 diacronie 26, 27, 29, 35, 36, 38, 57, 66, 67, 69, 70, 76, 127, 138, 355, 379, 383, 387, 391, ~a normei 66, ~a sistemului 66 diafazic 27, 29, 34, varietate ~a (stilistica) 34, 228 dialect 13, 19, 20, 29, 34
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
că în funcțiile cazurilor, comparația adjectivelor etc.)" (ibid.: 195). Felul în care șunt antrenate aceste elemente în dinamică limbilor (care șunt sisteme deschise, supuse unei permanente deveniri) este surprins de Coșeriu în formularea următoare: "mișcarea normei fără mișcarea sistemului (sau diacronia normei în sincronia sistemului); mișcarea sistemului fără mișcarea tipului (sau diacronia sistemului în sincronia tipului)" (ibid.: 197)". Unul dintre exemplele selectate se referă la reducerea flexiunii adjectivului (sau a participiului adjectival), exemplificata frecvent de Coșeriu cu două versuri din poetul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care șunt antrenate aceste elemente în dinamică limbilor (care șunt sisteme deschise, supuse unei permanente deveniri) este surprins de Coșeriu în formularea următoare: "mișcarea normei fără mișcarea sistemului (sau diacronia normei în sincronia sistemului); mișcarea sistemului fără mișcarea tipului (sau diacronia sistemului în sincronia tipului)" (ibid.: 197)". Unul dintre exemplele selectate se referă la reducerea flexiunii adjectivului (sau a participiului adjectival), exemplificata frecvent de Coșeriu cu două versuri din poetul sau preferat: "Din ceas dedus adâncul acestei calme crește / Intrată prin
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
scenic; 12 și 13 la efectele sonore nearticulate [...] primele 3 mari categorii de semne îl privesc direct pe actor" (Kowzan, 1975, p. 205). 70 Pentru valențe ale luminii în spectacol, vezi Cărbunaru, 1988, pp. 59-60. 71 Pentru o prezentare, în diacronie, a costumului în teatru, vezi Corvin, 1991, pp. 212-223; Banham, 1990, pp. 235-242 etc. 72 Cf. Hubert, 2011, p. 292; Corvin, 1991, p. 752 etc. 73 Cf. Hubert, 2011, pp. 291-292. Pentru exemple de decor în cazul teatrului de păpuși
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a românilor (Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat, Dobrogea), al doilea volum reunește articole referitoare la problemele economice, istorice, culturale și monarhice, iar cel de-al treilea include paginile despre religie, parlament, guvern și învățământ. Organizarea tematică a materialului permite urmărirea în diacronie a concepțiilor politice eminesciene, a nuanțelor pe care le înregistrează scrisul gazetarului pe parcursul carierei jurnalistice, dar exclude textele care nu se încadrează în temele stabilite sau forțează intrarea unora dintre dintre ele în categoriile tematice fixate de editor. În ciuda acestor
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a liniilor de continuitate, amputând înțelegerea adecvată a scrisului eminescian. Prezentarea principalelor modalități de reflectare a publicisticii eminesciene în spiritul critic al generațiilor posterioare a vizat identificarea constantelor înregistrate la nivelul receptării, a formulelor recurente ce caracterizează exegeza eminesciană în diacronia ei. Abordarea și valorificarea publicisticii prin filtrul epistemologic al fiecărei generații a condus la confirmarea sau reevaluarea judecăților anterioare, dar identificarea unor constante la nivel de receptare este posibilă prin articularea opiniilor în cadrul integrator pe care-l operează lectura. Demersul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]