1,556 matches
-
doilea război mondial.Poezia acestuia se intersectează cu cea a lui Robert Musil,concetățean austriac,pentru care edenul este o stare de spirit.Tonalitatea poeziei lui Trakl o amintește pe aceea a lui Holderlin,la care edenul se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna,ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră.( Occident
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_p_al_florin_tene_1367552775.html [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
apare pe Pamânt, această floare va înflori datorită marilor sale virtuți și numeroaselor sale binecuvântări.” Semnele divine sunt menite să trezească sufletele oamenilor În limba sanscrită, udumbara înseamnă „floare de bun augur venită din cer”. Delicata floare Udumbara are petale diafane, de culoare alb rozalie și o tijă fină, iar cei care i-au admirat frumusețea au fost fascinați de parfumul suav și îmbietor, surprinzător pentru o floare atât de mică. Cele câteva fotografii - aflate la îndemâna curioșilor care navighează pe internet
Un fenomen SUPRANATURAL. Floarea lui Buddha a înflorit ! by http://uzp.org.ro/un-fenomen-supranatural-floarea-lui-buddha-a-inflorit/ [Corola-blog/BlogPost/92585_a_93877]
-
știrea a fost retrasă la puțin timp după aceea, apărând în schimb tot felul de articole ce susțineau în mod abil că unii oameni superstițioși au confundat ouăle unei insecte neuroptere cu faimoasa Udumbara. Deși există o mare asemănare între diafanele flori Udumbara și ouăle unei anumite specii de Chrysopidae (descoperite uneori pe suprafețe de același gen, cum ar fi plante, statui, chiar și porțiuni de metal sau sticlă), la o cercetare atentă diferențele dintre ele sunt evidente. Ambele având dimensiuni
Un fenomen SUPRANATURAL. Floarea lui Buddha a înflorit ! by http://uzp.org.ro/un-fenomen-supranatural-floarea-lui-buddha-a-inflorit/ [Corola-blog/BlogPost/92585_a_93877]
-
veșnic și frumos, de iubire și dăruire și cel care nu poate fi mântuit tocmai pentru că și-a pierdut definitiv chipul, a apărut, din “condiția apăsătoare de suflet”, semnul: floarea de ceară. Reală și imposibilă în același timp, abisală și diafană floare de ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” Alegeri, 2012... Iarna. Cald în casă și miros de brad incandescent
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/camelia_petcu_1461009481.html [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
în pasărea Phoenix renaște din propria cenușă și se purifică în lacrima ta ... iți cotropește mintea ochii tăi văd lumea magică prin ochii timpului o bucată de gheață pe piele se topește în picături de rouă se prelinge pe trupul diafan al pasiunii învăluit în aburul dulce al dimineților de primăvară scăldat în razele de aur ale soarelui de vara... te răcorește cu stropii de ploaie ai serilor de toamna te duce pe culmile tăcute și tainice din ținuturile zăpezii ... gheață
GHEAŢĂ ŞI FOC.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheata_si_foc_.html [Corola-blog/BlogPost/357997_a_359326]
-
Flori liliachii, flori roșii, Flori arămii, Flori ale sufletului, flori, Înfloresc în grădina din noi. DANSUL FLORILOR Roiesc florile-n livadă Albe, fragede, înmiresmate, Cu glasuri de fructe coapte. În jocul amețitor al vântului Se cerne neaua pământului, Pură, albă, diafană Pentru om și pentru țară. SEMEȚIA FLORILOR Miroase-a flori liliachiu Și argintiu și auriu. Bujorii își aprind obrajii în zori, Lalelele împodobesc grădinile Într-o paletă de culori Alese de un pictor uimitor. Iasomia miroase narcotizant. Trandafirul domnește mândru
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Grupaj_poezii_flori_elena_trifan_1393620309.html [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
Inefabil și diafan, ca un desen transparent, însă de o ironie subtilă, volumul „ Aparent “ al poetei Dacina Dan, premiată la Festivalul Național de Poezie „ George Coșbuc “, ediția a XIII-a, se impune cu naturalețea talentului. Ambivalenta real - imaginar, ideea reflexivității pierdute, imaginea deschisă
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Reflectii/mihaela_gheorghiu_1481520906.html [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
Stelele cerului/ În apele Senei./ Mă întorc/ Cu fața spre plus infinit./ Ce albi și ce frumoși sunteți!”), Sicut candela ardens („Când Oul Universului s a spart,/ Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare”) sau Când voi pleca („În seara diafană, pe când oprit din mers/ M oi spânzura de ramul unui vers!”). Din toate aceste piese, curgând spre elegie, răzbate imaginea unui poet care suferă profund, dar reținut și cu demnitate. Mă întreb, citind acest volum, unde își găsesc locul versurile
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1404847457.html [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]
-
Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc iar cei din parcuri cuvertura albă așează pe coroane dolofane țesând în aer răcoroasă salbă pe creștetul luminii diafane un hohot de culoare azi cuprinde simeza mediocră citadină creează un decor ce se extinde și străzile preschimbă în grădină natura generoasă zămislește scenografia-i splendidă-n toți anii prinosul de frumos mi-l dăruiește când înfloresc pe strada mea
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430197043.html [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]
-
ca pe o dușumea așternută cu macaturi înflorite, aduse din zestrea de acasă, de la Adjud, se înmlădiază cântând, ca o salcie, unduiește, cântând, brațele-i subțiri, firave, albe, într-o gestică de balerină, într-un zbor de libelulă cu elitre diafane! Totu-i levitație sufletească atunci când cântă Angela Gheorghiu! Aplauzele, pentru Angela Gheorghiu sunt voioase și deopotrivă solemne. E o frenezie unde cântă! Într-o atragere alegră, magnetizantă sunt chemate inimile și sunt înrobite de iubire! Angela Gheorghiu inundă cu soare
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420953325.html [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. Lecția de pictură Ți-am vopsit în culori, Zâmbetul diafan Ți-am tușat buzele, Mâinile și ochii, Ți-am definit conturul, Imaginii tale de vis. Și, la final, am văzut, Că toată munca mea, Se transformase într-o icoană, Icoana ta, Pictată la prima lecție de pictură, Într-o zi
MIHAI MIRCEA MATEI by http://confluente.ro/articole/mihai_mircea_matei/canal [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
sale, la care, deci, nu au aflat decât miere curată și sfântă, strălucind autenticitatea adevărului mântuitor. Recunoaștem cu toții adevărul și realitatea că Părintele Profesor Dumitru Stăniloae avea un chip frumos și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_desavarsire_in_viziunea_parintelui_dumitru_staniloae_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
unei corăbii pe apele mării Egee. Flancată la o lungime de braț de șiruri de pescăruși năstrușnic-flămânzi, năbădăioși, obraznici, apucători și gureși cât cuprinde, gata să-ți fure din zbor firimitura. Departe, în zare - creste de munți, într-o ceață diafană, ca faldurile unei rochii de zână. Dincoace, țărmul mării, însemnat de cetăți și fortificații creștine cu nume de basm: Dochiaru, Xenofont, Xeropotamu, Gregoriu, Dionisiu, Sfântul Panteleimon, Pantocrator, Vatopedi, Stavronikita, Iviron, Karakalu, Prodromu ... Iar marea, sub noi, maică iubitoare și amenințătoare
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1398681676.html [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
de ani ai Majestății Sale Regelui s-a încheiat cu un dineu oficial, în onoarea Majestății Sale, la Palatul Casei de Economii și Consemnațiuni. Va rămâne scrisă în cartea de Istorie, sfântă, a țării, această zi! Ea va răsfira unde diafane de iubire și solemnitate, în inimile celor care am trăit-o...! Ziua Regelui Imaginile conducătorilor, suprapuse pe imaginile țărilor sunt adevăruri pe care istoria universală nu le ignoră, deoarece orice realitate a ei se îndreaptă, fie direct, fie în substrat
REGELE MIHAI I. UN REGE ABDICAT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Regele_mihai_i_un_rege_abdica_aurel_v_zgheran_1382465445.html [Corola-blog/BlogPost/352303_a_353632]
-
de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013. COLIND PENTRU NICHITA Lerui ler, lerui ler Cum te-ai dus mai presus Strămutându-te în cer; Și-ai plecat Ca un mândru împărat c-un noian de diafan nelumesc și netrupesc în înaltul pământesc unde cei ce mor - trăiesc, lângă Cinul îngeresc. Inima - un fulg de nea A născut în cer o stea ... Citește mai mult COLIND PENTRU NICHITALerui ler, lerui lerCum te-ai dus mai presusStrămutându-te
CEZARINA ADAMESCU by http://confluente.ro/articole/cezarina_adamescu/canal [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
Atâtea zile luminoase, de dulci și parfumate am petrecut aici! Fiecare colț al grădinii, îmi oferea priveliști încântătoare. Dimineața, ascultam uguitul turturelelor ce-și aveau cuibul în ulmul bătrân din fundul grădinii. La prânz, urmăream foșnetul de mătase al aripilor diafane ale fluturilor ce se odihneau în brațele florilor încărcate de miresme și dulceață aromitoare. Pe seară, sub mărul din grădină, cântecul sublim al unei păsări necunoscute , picura ca argintul viu, dansa deasupra grădinii, apoi se așeza lin peste flori... Alteori
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Gradina_fermecata_floarea_carbune_1355303425.html [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
voiam un colțișor din țara mea, Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul, Însă cuprind cu ochii minții, tot ce este ea, Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Și voi deschide fereastra sufletului meu, Să zboare liber, prin zarea diafană, Prin roua pastelată, a unui curcubeu, Printre stejarii, din pădurea seculară. Eu, vă voi aștepta, micuțe păsări călătoare, În țărișoara mea, să mă întorc cu voi, Iar dorul arzător, să-l sting, cu-al ei izvoare, Să spun oricui, că
VOI PĂSĂRI CĂLĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1480751821.html [Corola-blog/BlogPost/382431_a_383760]
-
naturii nouă-nfățișare, Rod bogat în cramă, ca-n trecute timpuri, Livezii, pădurii, fruct în maturare, Dulce miere-n ramă, între două cicluri, Ai adus tu gurii, să auzi chemare: Vino, mare doamnă, printre anotimpuri! Sărutul iernii Îți simt sărutul diafan pe pleoape, Iar pe obrajii rumeni de plăcere Îl urmăresc în lina sa cădere, Cercând pe buze să îl gust de-aproape. Cu palme-ntinse îndrăznesc a-ți cere Să ningă des, iubirea să-mi adape, În alba-ți haină
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1402643390.html [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
personajele și cititorii. Pășim în carte ca într-o căsuță de hârtie, cu grijă și pietate. Prințesa Iarna, acest personaj de poveste se prezintă singură și totodată le spune copiilor cu ce se îndeletnicește: “Am rochița numai stele, albă, fină, diafană. / Eu pun florile pe geamuri și zăpada peste tot, / Spun povești în noaptea e lungă, peste ape eu fac pod. Toți copiii mă iubesc și sunt plini de bucurie / Când îi chem să ne jucăm sus în deal, pe lânga
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_dar_de_la_craciunite_carticica_mea_de_craciun_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
ca Solon, ca Numa, ca Empedocle, el a rostit, în cadențele sale, faptele eponime ale poporului său, oracolul destinelor sale. El este acela a cărui carte chivernisește relațiile dintre noi și strălume, dintre români și energiile care zac în corpul diafan al patriei.” (Dan Botta, Theogonia Eminesciană în Limite și Alte Eseuri. Ed. Crater, București-1996, p. 185) Prin marii poeți creștini: V. Alecsandri, G. Coșbuc, M. Eminescu, O. Goga, N. Crainic, A. Cotruș, A. Ciurunga, V. Mateiaș, V. Maxim, Ioan Alexandru
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
lui, parcă ar fi vrut să mai discute și altceva. De fiecare dată când mergea în acea unitate, Măndița (că acesta îi era prenumele) era impecabil îmbrăcată. Ținuta ei, costume taior din stofe fine și rochii din mătase sau stambe diafane, suficient de decoltate pentru a-i fi admirat șiragul de perle, purtate corespunzător vremii de afară, lucru ce demonstra că are o garderobă bogată. Tenul brunet împodobit cu ochii verzi. Fața ovală, încadrată de un păr negru tăciune, îl purta
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1493979779.html [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
taina suferinței și a jertfei cuprinsă în Hrisovul zamolxian al Legilor Belangine și în Testamnetul Evangheliei lui Iisus Hristos. Duhul divin îi exultă inspirația mistică într-un spațiu existențial al Elitelor Martiric-Mărturisitoare ce se înalță spre sferele albe ale bucuriei diafane, a morții nupțiale, în transcendentul purtător de har, de lumină, de înviere, de înălțare, de îndumnezeire. Cultul, cultura și moralitatea sa ortodoxă s-au întrupat din thracica idee religioasă a logodnei morții cu viața întru viața veșnică-cea mai divină eflorescență
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1426587570.html [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
să fii cu mine și ochii tăi să-i simt în ochii mei. Îți alintam tăcut cu degete de gânduri al tău contur de amforă romană și îți scriam pe trupul tău săruturi rânduri, poemele-mi pictate pe-o pânză diafană. Dar n-ai venit, frumoaso, lângă mine, nici nu mai știu în care colț de lume ești, eu te visez dar chipul nu ți-l știu prea bine și-n jurul tău eu țes o lume de povești. M-a
VISARE de LEONID IACOB în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Visare.html [Corola-blog/BlogPost/342519_a_343848]
-
lanț al evoluției pentru că a așezat înainte de toate interesul său. Un interes care devorează războaie, molime și tot felul de dureri care distrug și sunt greu de îndurat. Apoi a început să curgă o apă prin această vale imperturbabilă și diafană pentru că nu era tulburată de priviri. Au început să crească pomi, iarbă... și pentru toate astea încă nu era un interes ca să poarte un nume. Din cănd în cănd, trecea un vânt care căuta pădurea... doar ca să se pieptene. Ce
PRIMARUL, EP.1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1484913394.html [Corola-blog/BlogPost/359439_a_360768]
-
întuneca simțurile, „dar care simțuri?”, se întrebă în sinea ei nedumerită. „Cele care sunt ancorate în odaia mea? Cele prin care simt căldura așternutului și mirosul de ceară veche?” În acel moment, o pătrunse o senzație fasciantă de înălțare, șimțea diafanul goliciunii trupești cum o învăluie în suflul unui zbor apoteotic. Încerca din răsputeri să-și controleze teama de necunoscut, mai ales că o parte din ea îi confirma că experimenta tocmai cunoscutul. Odată cu frica ce îi poseda interiorul își simțea
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1440655465.html [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]