2,549 matches
-
cântece de viață nouă”... Câmpul e după cum plouă! Numai că nici natura nu ne dă totul de-a gata! Ce nu ne dă, noi să îi smulgem, tovarăși, s-o schimbăm și s-o punem în slujba noastră! Asta-i dialectica! Dialectica a intervenit și în viața tovarășului Căpuștean. Microbist înrăit, a schimbat doar microbul: sportul cu scrisul. La facultate auzise că și Eminescu, bolnav la Neamț, încercase să ridice haltera unui student. Macedonski a făcut ciclism, Sadoveanu - pescuit și vânătoare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de viață nouă”... Câmpul e după cum plouă! Numai că nici natura nu ne dă totul de-a gata! Ce nu ne dă, noi să îi smulgem, tovarăși, s-o schimbăm și s-o punem în slujba noastră! Asta-i dialectica! Dialectica a intervenit și în viața tovarășului Căpuștean. Microbist înrăit, a schimbat doar microbul: sportul cu scrisul. La facultate auzise că și Eminescu, bolnav la Neamț, încercase să ridice haltera unui student. Macedonski a făcut ciclism, Sadoveanu - pescuit și vânătoare plus
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
funcționează prin ceea ce se întîmplă, de la mijlocul deceniului trecut, la Colegiul Noua Europă." O remarcă specială se cuvinte episodului al doilea din studiul "Camuflarea sacrului la Mircea Eliade" de Moshe Idel: "Grupajele de termeni în cadrul cărora misterul însoțește camuflajul și dialectica se asociază misterului, în care este descrisă prezența sacrului în profan, în care se pune accentul pe "dialectica hierofaniei" și în care conceptul de camuflare este utilizat într-un mod paradoxal rămîn oarecum ambigue și nu păcătuiesc printr-un exces
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
episodului al doilea din studiul "Camuflarea sacrului la Mircea Eliade" de Moshe Idel: "Grupajele de termeni în cadrul cărora misterul însoțește camuflajul și dialectica se asociază misterului, în care este descrisă prezența sacrului în profan, în care se pune accentul pe "dialectica hierofaniei" și în care conceptul de camuflare este utilizat într-un mod paradoxal rămîn oarecum ambigue și nu păcătuiesc printr-un exces de claritate. Adesea Eliade vorbește de ambivalență, ambiguitate și paradox în contextul abordării sacrului. Ar fi greu de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
în teatru, dar se poate generaliza) a fost în genere greșit înțeleasă ca acțiune și nu ca act, recte, ca act de conștiință, din care poate, bineînțeles, să decurgă un gest, o acțiune, violentă sau nu, dar esențial dramatică e dialectica actului de conștiință" (pp. 177-178). Trăgând linie și adunând, autorul are mai degrabă preferințe decât idiosincrazii, terenul pe care se mișcă, al eseului, favorizând expunerea și marcarea celor dintâi. Dacă un cronicar are a se confrunta și cu rebuturi textuale
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
și, practic, după cum argumentează Derrida în mai multe locuri, infinit. Așa-zisa lui "finalitate" coincide, la Stevenson, cu sucombarea ultimului "avatar" (Hyde). Moartea aparent inexplicabilă a lui Hyde capătă, la nivel semiotic, o anumită credibilitate. Lăsat să se manifeste în dialectica sa ad infinitum, orice "joc al substituțiilor" ar însemna, pînă la urmă, conturarea unei utopii: un perpetuum mobile funcțional! Nici măcar compusul chimic al lui Jekyll nu poate schimba, se pare, legile fizicii. Hermeneutica romanului lui Stevenson trebuie oricum, de aceea
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
mor din pricina modei mîna dumneavoastră / le depune în cripta din podul casei și vine / îngerul un porumbel care veghează deasupra". În cazul lor poate interveni o resurecție adecvată: "spre deosebire de oameni obiectele uneori reînvie / cînd bunica îndrăgește cuvîntul majolică să zicem"(Dialectică ). Absurdul apare abordat cu un aer de badinerie ce-l introduce în circuitul experiențelor acceptabile : "Aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curînd și factorul poștal / vom descifra împreună adresele
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
sufletesc. Și nici idilizarea compensativă a perioadei interbelice nu mi se pare o mostră de coerență. Între pasiunea declarată a criticului pentru generația '27 și creditul total acordat de el epocii în care aceasta s-a format, se naște o dialectică inconfortabilă. Dacă totul era atât de bine întocmit, așezat în interbelic, într-o firească aristocrație a valorilor perene și cu oamenii din fundul Văii rămași în fundul Văii, fără comunism plebeu și o massă sovietizată mintal, de ce mai toată generația '27
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
descrierii, numită pantonim, cu exemple ca grădina, camera etc. Specialistă recunoscută în stilistică, Mihaela Mancaș dă o lecție autorităților înseși în materie de descriere, care n-au cunoscut sau au uitat această disciplină. Se tratează altfel descrierea figurativă, cu frumoasa dialectică a metonimiei, paralela, formele de discurs, inserarea descrierii în narațiune. încheierea autoarei este semnificativă pentru întregul demers: "proza secolului al XIX-lea înregistrează, în stil, o mare parte din procedeele universale ce țin de realizarea descrierii" (p. 143). în mod
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
Zarifopol depășea rolul unui vameș sever, intrând totdeauna în zonele superioare ale înțelegerii de artă. (...) Nimeni nu a pus mai multă subtilitate, mai variate posibilități de a lumina o idee, mai iscoditoare întrebări și mai limpezi distincții în această nobilă dialectică a criticii, pe care el o definea frumos: Ťjocul de a ne controla, noi între noi, arabescurile reflecțiilor și impresiile terminaleť". O pledoarie, mai mult sau mai puțin explicită, pentru responsabilitatea scrisului, pentru "acoperirea intelectuală", pentru adevăr, sinceritate și, nu
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
deși mentalitatea dominantă ne învață că zădărniciile, prăbușirile și dușmăniile sunt inavuabile sub unghi propagandistic, ele rămîn substanța vieții noastre zilnice. Să luăm, de pildă, o carte atipică pentru Schopenhauer, și anume Arta de a avea întotdeauna dreptate. Subtitlul cărții, Dialectica eristică, deși sună arid și aparent obscur, spune într-o formă tehnică ceea ce titlul spusese deja într-o formă lesnicioasă: că avem de-a face cu o carte în care cititorului nu numai că i se pun la îndemînă armele
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
cu orice preț, chiar și atunci cînd, în sinea ta, știi prea bine că adevărul e de partea celuilalt. Conținutul de adevăr al unui enunț și valabilitatea acestuia în ochii părților implicate, ca și în ochii auditoriului, sunt lucruri diferite. Dialectica se ocupă de cea din urmă. De unde vine aceasta? Din ticăloșia înnăscută a speciei umane. Dacă lucrurile n-ar sta așa, atunci am fi fundamentali sinceri și în orice dispută nu am căuta decît să aflăm adevărul și doar adevărul
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
unei polemici directe, nelăsîndu-se prins pe picior greșit și nepierzîndu-și cumpătul în momentele delicate, poate citi cartea lui Schopenahuer. În ea va găsi rețete logice prin care își poate destabiliza psihologic preopinentul. Și încă o dată merită s-o spun: scopul dialecticii nu este aflarea vreunui adevăr, ci debusolarea adversarului. Cînd e vorba de altercații și certuri umane, adevărul este simplu pretext, gogoașă înfoiată bună de închis gura naivilor, praf simandicos aruncat cu grație teoretică în ochii credulilor. Și de aceea, e
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
cea mai temeinică vorbă care s-a rostit în ultimele secole pe meleaguri europene. Și dacă omul e fiară, atunci de ce să nu-l tratezi ca atare? Singura deosebire ține de uneltele de care faci uz, căci aici, în tărîmul dialecticii, armele de atac sunt altele decît cele de pe cîmpul de luptă. În al treilea rînd, chiar dacă armele sunt altele, sursa problemei rămîne aceeași. Sursa inteligenței umane stă în agresivitate. Omul nu e inteligent fiindcă, atins de grația celestă, a primit
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
forma comportamentului filantropic, ci omul este inteligent că să supraviețuiască. Pentru asta trebuie să-l înfrîngă pe adversar atunci cînd viața o cere. Iar cea mai puternică armă pe care omul o are la îndemînă în acest scop este inteligența. Dialectica eristică (eris în greacă înseamnă ceartă, dispută) nu surprinde decît latura de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a acestei inteligențe. E ca și cum ai avea o panoplie de arme psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și grenade
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
unei lumi, inclusiv prin degradarea simbolurilor sale, imaginile copilăriei nu puteau decît să se consolideze și să se transforme în date constitutive. în atmosfera multiculturală și multiconfesională a Banatului, în care artele aveau simultan un caracter privat și unul comunitar, dialectica individ/grup și privat/public lua o înfățișare cu totul particulară. în această lume în care individul era respectat în mod natural, iar colectivitatea era însuși garantul bunei funcționări a mecanismului social și administrativ, s-a născut în timp un
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
și multifațetată, cu o mobilitate speculativă remarcabilă, scriitorul evită sistematic "captivitatea" într-un anumit punct de vedere. Firul e despicat în patru, lucrurile sunt întoarse pe toate părțile, clișeele sunt numite ca atare. O curiozitate parcă niciodată satisfăcută și o dialectică pe măsură imprimă fiecărei pagini un ritm intelectual greu de găsit (sau, în orice caz, de păstrat) în cărțile altor autori autohtoni. Epoca actuală, a "neobarbarilor" îmbrăcați la patru ace, nu i-a fost pe plac lui Octavian Paler, și
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
de drama umană a (imposibilității) cunoașterii, forând obstinat în materialul verbal și cultural pentru a potența funcțiile epistemologice proprii actului poetic. O problematică gnoseologică "modelează tot mersul înainte al poeziei lui Doinaș". Creatorul, într-a-devăr, conștientizează, recuperează și înscenează liric o dialectică a gnoseologicului. Iar criticul o explică. Într-o primă sinteză, privirea Eului are o putere fixatoare și unificatoare. "Eternul chip/ al lucrurilor trecătoare" se impregnează în versul tânărului poet, care optează - între Platon al durabilității Ideilor și Heraclit al fluviului
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
lui îi împiedică să intre în biserici. Această atitudine garantează sănătatea acefală a sufletului, vindecă artroza seninătății (care nu se mai dezvăluie decât sub auspiciile decrepitudinii turistice: absolutul debilitat nu se regenerează decât prin vacanțe). Avem nevoie de o nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru omul material, aberațiile și inepțiile spectaculoase fac deliciul posterității. Probleme ireale, de pildă dacă „Dumnezeu poate reda fecioria unei femei care a păcătuit trupește
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
laxității, a mobilității, gradele de echivoc semantic întinzându-se pe o scală de la un minim spre un maxim, aceste grade fiind în totalitatea lor probabile și relative. Dezordinea, informalul, indeterminarea gestului componistic (toate cu caracter aproximativ și, uneori, comensurabil), precum și dialectica dintre formă și deschidere, ce îmbracă multiple aspecte, au devenit frecvent scopuri explicite, manifeste în creația muzicală contemporană. Conceptul de deschidere are aici același înțeles ca la Umberto Eco: fără relief axiologic, el se referă la incapacitatea denominativă și denotativă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
posibilă și necesară a operei deschise. Dezordinea este o clauză posibilă, dar nu și necesară. Umberto Eco propune identificarea operei deschise cu un model abstract, cu aplicabilitate de o pronunțată generalitate, un model capabil să pună în lumină o anumită dialectică între structura operei, ca sistem fix de relații, și răspunsul receptorului, ca înserare liberă și refacere activă a acelui sistem. Cu cât gradul de ambiguitate al mesajului unei opere muzicale este mai mare, cu atât opera respectivă este mai deschisă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
gîndul - conchide autorul - era "mărturia pentru zeu și venea de la zeu." De pe această poziție, Paul Sterian își spunea, mai departe, cuvîntul în polemica tocmai atunci deschisă între "mistici" și "intelectualiști", mai exact, refuza să se angajeze "în cearta culturală", refuza "dialectica", "silogismele înșiruite ca niște covrigi apetisanți" și "batalioanele de citate din cei mai iluștri cugetători ai secolului prezent". Refuz împotriva căruia însă a pledat cu tărie, printr-o "scrisoare deschisă", tot în paginile "Cuvîntului", nu un "intelectualist", ci un prieten
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
de reciclare în 1975 mă fac că ascult serios în sala speriată, dar ascult numai cu o ureche, cu carnetul pe genunchi, cu cealaltă atent la vocea mea interioară. Pe vorbitor îl cunosc. E Pipoton, nervosul, ideologul nărăvaș PIPOTON, fala dialecticii pe o parte că, pe de alta că... El face mai întâi elogiul agriculturii sovietice, că importa din America porumb, lăsându-i pe ceilalți să muncească, slăbiciunea lui Hrușciov, porumb adică, tocmai ce nu suporta Stalin, pentru că... pentru că porumbul ăsta
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
meritele", "coronițele de premianți", "suferințele seculare", în spatele cărora și-au dosit interese extrem de telurice. - Vă rog să comparați conflictul dintre generațiile literare basarabene, declanșat în anii '90, cu cel iscat - în aceeași perioadă - în breasla scriitorilor din România. - Există o dialectică a literaturii, o înnoire a formelor artistice, care naște inevitabil coliziuni între generații. Ele sunt firești și benefice pentru sănătatea unei culturi. În România, optzeciștii au putut să intre în prim-plan, în deplină măsură, abia după 1989. Acum, ei
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
extrem de încîntat de această formulare). Flaubert, Baudelaire și Renan sînt împotriva sufragiului universal, convinși că "nu domesticești sufragiul univeral prin el însuși" (Renan) - să nu uităm că societatea franceză a secolului al XIX-lea era pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre în Considérations sur la France: "Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată începută mișcarea revoluționară, Franța și Monarhia nu puteau fi salvate decît de către iacobinism", ceea ce-l face pe Compagnon
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]