254 matches
-
onorabil al opțiunilor și-al ideilor, aducând totodată cu sine temeri și prejudecăți: DCE se știe pus în fața unui "Scriitorinc retractil și mefient", posesor al unor povești fabuloase, "intelectual strălucit" și showman de excepție, iar DCM vine la primele "runde" dialogale cu imaginea unui DCE "critic în armură pe lângă care zboară săgețile", sau cu cea a "criticului-gospodar". Încă de la început, cel aflat în lumina reflectoarelor caută lungimea de undă și măsura în așa fel încât nici onestitatea, dar nici spectacolul să
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
contribuțiilor evocate se distinge între identitatea individuală și cea socială. Prima categorie sugerează identitatea sinelui, fiind acea structură subiectivă, suficient de stabilă, identitate asumată de persoană ca efect al recunoașterii de sine, în funcție de dispoziții particulare și unice. Identitatea este activă, dialogală cu exigențele contextuale și construită în raport cu o ierarhie valorică. Există însă o identitate prescrisă de instanțele societale, suprapersonale; aceasta se constituie într-o referință cu care sîntem în contact permanent și cu care negociem "ceea ce sîntem" (FerrØol, Jucquois, 2005). Mediul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
1996; Grant, 2000, 2007; Kukla, 2000; Poerksen, 2004; Schmidt, 2007) și psihologiei narative, în cîmpul științei despre personalitatea umană (Berger, Luckman, 1963; Bruner, 1986, 1987; Gergen, 1989; Gergen, Gergen, 1983, 1986; Crossley, 2000). O lectură de acest gen subliniază rolul dialogal al construcției identitare în rețelele sociale, în care semnificația este construită în interacțiunea cu "celălalt", printr-o negociere comună, contextuală a sensului. Virulența și expresivitatea descrierilor narative ad-hoc evocă nevoia de rost și de clarificare identitară conversațională pe care jocul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
științifică, să numească adevăr și realitate. Cu observația că religia viitorului 386 Vezi Cătălin Mosoia,op.cit., p.140. Fides et ratio a fost publicat, la Editura Presa Bună, Iași, 1999. 241 va trebui să ocupe predilect, față de știință, o postură dialogală, nu una tutelară”387. Cu multe decenii În urmă savantul fizician Albert Einstein conchidea Într-o formă lapidară, ce-i caracteriza geniul:„Religia fără știință este oarbă, iar știința fără religie este șchioapă”388. Catedrala a necesitat importante operațiunile de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pentru substantive în sensul că substantivele pe care le înlocuiesc nu pot să apară în anumite poziții ale enunțului sintactic, dar ele rămân substitute de substantive. La nivelul textului, substantivul care mediază dezvoltarea sensului lexical concret poate interveni, în text dialogal, în poziția vocativului, în planul incidenței. În versurile eminesciene: „O, cere-mi Doamne, orice preț,/ Dar dă-mi o altă soarte,/ Căci tu izvor ești de vieți/ Și dătător de moarte.” (M. Eminescu, I, p. 177), pronumele tu, din cuvântul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică + uman caracterizează și pronumele de persoana a III-a, când sensul lor este mediat de substantive din câmpul semantic al umanului. În aceste cazuri, pronumele el și ea, devenind compatibile, prin trecerea de la desfășurarea narativă a comunicării la desfășurarea dialogală, cu pozițiile locutor și interlocutor, se caracterizează prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Astfel, pronumele ea și el din poemul eminescian Luceafărul: „Ea trebui de el în somn/Aminte să-și aducă.” (Ibidem, p. 171) devin tu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume personale, dativul persoanei a III-a se poate exprima și numai prin forma accentuată: Dă-le lui!, dativul persoanei I se exprimă numai prin amândouă formele: Dă-mi-le mie! Forma accentuată se poate întrebuința singură doar în enunțuri dialogale, când forma neaccentuată rămâne subînțeleasă odată cu verbul predicat: - M-ai văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor neaccentuate de dativ și acuzativ este obligatorie și în unele contexte în care complementul, direct sau indirect, se realizează prin substantive sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suprapune cu sensul gramatical de „obiect”. Din coexistența celor două planuri în desfășurarea actului lingvistic: deictic și sintactic, rezultă suprapunerea eu (locutor) = eu (subiect gramatical) = mă (obiect gramatical). Pronumele reflexiv stă pentru un substantiv care nu poate fi, în text dialogal, la persoanele I și a II-a, locutor sau interlocutor și totodată subiect și obiect al acțiunii verbale. La persoana a III-a pronumele reflexiv stă în locul unui substantiv, care nu poate să realizeze concomitent două ipostaze sintactice, de subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiect gramatical:...laudă pe Ion ® Ion laudă pe Ion ® Ion se laudă. Spre deosebire de pronumele personal neutru, care se caracterizează numai la persoanele I și a II-a prin imposibilitatea prezenței unor substantive corespunzătoare (al căror sens îl reprezintă) în textul dialogal, pronumele reflexiv nu poate fi înlocuit nici la persoana a III-a de un substantiv: Ea cântă ® Mona cântă, dar nu și Mona se piaptănă ® Mona piaptănă (pe) Mona. Pronumele reflexiv se caracterizează prin trăsătura semantică ‘reflexivitate’. Prin aceasta, el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Firește...” (I.L.Caragiale, II, 182). Cum, ca adverbe de confirmare, fac parte din clasa adverbelor pronominale (substitutive), planul semantic global al propoziției (frazei) pe care o realizează își are originea în propoziția (fraza) anterioară la care se raportează, în structura dialogală a textului. Adverbele modalizante nu pot realiza funcția de predicat întrucât nu pot participa la nucleul predicațional al unei propoziții cu niciuna din cele două componente ale predicației - lexicală și gramaticală; pe de o parte, aceste adverbe sunt lipsite de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă) sau spre destinatar din lumea exterioară sferei umanului: „Ptru! aici!...sai binișor pe ici, pe crucea căruței. Ho...pa! Ia acum să te văd și eu că ești voinică.” (I. Creangă) Dacă termenii afectivi și volitivi aparțin stilului dialogal, termenii onomatopeici caracterizează cu preponderență stilul narativ; locutorul „descrie”, prin imitație lingvistică, manifestări sonore ale lumii despre care comunică: „Pupăza, sbârr! pe-o dugheană.” (I. Creangă) „Și cum îmi spuneau ei îngrijiți, numai ce și auzim cântând în tei: -Pu-pu-pup
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o inspirație infernală; a! simte pe cine-l iubește...vrea să ne-mprietenim?...Bravo!” (I.L. Caragiale) În varianta scrisă a limbii, termenii afectivi intră cu această întrebuințare de semne lingvistice caracterizate printr-un raport specific natural - convențional și în componenta dialogală, și în componenta narativă, ambele componente fiind acum de gradul II și funcțional (o desfășurare locuțională din real $autentic sau ficțional$$ trece într-o lume de gradul II) și din punctul de vedere al sistemului; semne originare - orale sunt interpretate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Antropologia, alteritatea și gândirea dialogală " El gândea în alte capete și în capul său alte capete gândeau...". (Brecht) 1. Marc Augé și JeanPaul Colleyn. Aspecte biobibliografice Primul dintre autorii Antropologiei, Marc Augé, s-a născut în 1935 la Poitiers, Franța. Actualmente este unul dintre cei
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
toți participă. Este un fel de coregrafie a satului întreg"6. Prin ea se rezolvă, într-o anumită măsură, o bună parte din tensiunile sociale. Înțelegerea corectă și profundă a acestei coregrafii pune în jocul antropologiei prezența Celuilalt și gândirea dialogală. Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
satului întreg"6. Prin ea se rezolvă, într-o anumită măsură, o bună parte din tensiunile sociale. Înțelegerea corectă și profundă a acestei coregrafii pune în jocul antropologiei prezența Celuilalt și gândirea dialogală. Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a întâlnirii a două sau mai multe culturi diferite
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
într-o anumită măsură, o bună parte din tensiunile sociale. Înțelegerea corectă și profundă a acestei coregrafii pune în jocul antropologiei prezența Celuilalt și gândirea dialogală. Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a întâlnirii a două sau mai multe culturi diferite de cea europeană. Acest fapt îi îmbogățește
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
a acestei coregrafii pune în jocul antropologiei prezența Celuilalt și gândirea dialogală. Este realmente excelentă pledoaria autorilor pentru gândirea dialogală și acceptarea Celuilalt. Ce este gândirea dialogală? Este actul rațional care ,,a trecut prin proba Celuilalt"7. Antropologul care gândește dialogal și-a asumat deja în propria-i conștiință bogăția spirituală a întâlnirii a două sau mai multe culturi diferite de cea europeană. Acest fapt îi îmbogățește Sinele (Mircea Eliade). Relevarea de sine a Sinelui se numește ,,experiență antropologică" și are
Prefață. In: Antropologia () [Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
proprie și deci în relație de dependență-independență cu ansamblul mai larg din care face parte (textul). Spre deosebire de perioadele simple, macro-propozițiile care intră în compoziția unei secvențe țin de ordonările preformatate de propoziții. Aceste diferite ordonări sînt numite "narative", "argumentative", "explicative", "dialogale" și "descriptive". Scopul cărții mele din 1992 (Les textes: types et prototypes) a fost să dezvolte ipoteza diferitelor ordonări preformatate de secvențe în opoziție cu tipologia textelor. Cele cinci tipuri de bază pe care le-am reținut corespund cu cinci
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de discurs la secvența dialogică Diferențele dintre condițiile enunțiative orale reale și condițiile enunțiative scrise explică distanța mare care există între o conversație orală și un dialog teatral, cinematografic, romanesc sau de bandă desenată. Mimarea conversției orale sfîrșește în forme dialogale scrise pe care nu le-am putea confunda cu oralul autentic. E. Goffman consideră formele artistice teatrale și romanești ca pe o "transmutare a conversației" și vorbește cu destulă justețe despre un "joc spumos în care poziția fiecărui jucător se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Numai asta mi-ar mai trebui! [Eval.-A2] Ai dreptate, s-ar prăpădi cu toții de rîs văzînd-o pe Coșeriță la bal. (Trad. de Teodora Popa, Ed. Pentru Literatură, București, 1968, p.133) În jurul acestui nucleu tranzacțional de bază, un text dialogal este încadrat de secvențele fatice de deschidere și de închidere. Cum secvențele tranzacționale constituie corpul interacțiunii, un text conversațional elementar ar putea avea forma următoare: P.dial 0 Secvențe fatice P.dialΩ Schimb Secvență tranzacțională Schimb de uvertură Întrebare >>>>> Răspuns
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
anterior al acestui interlocutor (Mă întrebați de ce sînt așa de frumoasă? De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri?), fie o întrebare pe care locutorul și-o pune sie însuși (mă întreb de ce p?). În ambele cazuri, textul nu este dialogal, ci dialogic. Din punctul de vedere al actului de discurs, analiza lui Bally pare corectă: întrebarea retorică are ca scop să îndeplinească un act de aserțiune: să afirme aici, în mod intensiv, extraordinara frumusețe a lui "eu" și proprietatea ideală
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Margaretă? Q2 = R1 (Trad. Ion Pillat) Versurile 2 și 3 par să reproducă un schimb în discurs direct (ghilimele care încadrează întrebarea și linioara de dialog în inițiala răspunsului, care semnalează schimbarea locutorului). Alternanța lui EU și TU garantează articularea dialogală minimă a celor două intervenții, chiar dacă versul 2 este de fapt o rostire tăcută, atribuită ochilor celei care se pare că se numește Margareta. Actul de "răspuns" ia aici nu forma aserțiunii obișnuite, ci pe cea a unui ordin (act
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ca pe adevăratul răspuns la Q1: ceea ce mă-mbată la tine este, ca și la mine, amurgul autumnal... Din cele cinci (proto)tipuri de bază care au fost distinse, am văzut că descrierea prezintă particularități proprii, însă modul de compunere dialogal pare să aibă și el un statut aparte. Putem oare așeza acest mod compozițional pluri-gestionat pe același plan cu modurile mono-gestionate? Așa cum am spus mai sus, trebuie distinse două tipuri de situații și deci două tipuri de practici discursive: una
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
secvențelor descriptive este supusă unor reguli comparabile și aceasta duce, cel mai adesea, la o dialogizare a procedurii descriptive (T67). Insertarea secvenței explicative și argumentative pare mai suplă, comportamentele argumentative și explicative fiind integrate mai ușor în co-construirea unui text dialogal. Pluri-gestionarea conversației are totuși consecințe asupra întinderii în general limitată a secvențelor-replici monologale. În discursurile scrise, în schimb, cele cinci tipuri de bază se află la egalitate chiar dacă, desigur, genurile discursive pot fixa tipul dominant, așa cum vom vedea în capitolul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
discursul lui Giscard d'Estaing) și a fragmentului 128 de la Bruyère (amestec de descriere și argumentație). În plus, totul a fost deja dezvoltat în Adam 1992 (în special în ultimul capitol, consacrat modalităților de inserție a secvențelor narative în contextul dialogal al teatrului), Adam 1994 (cap. 9) și Adam și Petitjean 1989. Ne vom mulțumi aici cu analiza unui scurt pasaj dintr-un roman al scriitorului cilian Luis Sepúlveda: T83 [...] [e0] Fratele tău Nushiño îți va spune că [e1] Shuarii nu
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]