253 matches
-
of being motivated by a sense of inner life.” footnote>; (3) ideea dialogului, însă nu în imaginea competiției concertistice, ca în lucrările instrumentale ale Barocului, ci în starea care decurge din însăși „înrudirea” temelor muzicale bazată pe aceeași intonația-sursă. Relația dialogală presupune o relaționare evolutivă complexă, ca alegorie a relației între două sau mai multe personaje ale unui roman, de vreme ce putem considera simfonia și romanul ca două forme esențialmente romantice de inventare și formulare a unor orizonturi deziderative imaginative, psiho-afective și
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare în moarte. Transfer de personalitate și destin, prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător conjuncția, voi fi taxat iute de pedanterie oțioasă. Și totuși, cum s-o spun? E limpede că dinspre lumea literară trebuie să vină disponibilitatea dialogală, dinspre școală trebuie să vină invitația și nesațiul cunoașterii, iar mediul ziaristic trebuie să asigure plasa de siguranță pentru „funambulismul“ celor înscriși în manejul interactiv. Alt minteri vom rămâne ca n snoava cu cei trei surzi. Scriitorii se vor considera
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
câți morcovi îmi înfig ăștia toată ziua, te cred și io că sunt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica lui Adriean Videanu a picat la fix: „Nu morcovii contează, cât aranjamentul frunzulițelor“ - râsete intense -, eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potențial candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
apoi timid într-un lift silențios, către un etaj sadic răsfățat gastronomic. Acolo unde - culmea - alt Mihăilescu, adică gentila Andra, șeful departamentului Private Banking al BCR-Erste, avea să-mi domolească palpitațiile: nu se aștepta dinspre noi, culturalii, la cine știe ce performanță dialogală academo-fi nanciară, ci la un sincer dialog cu presa de specialitate, re vistele Capital și Bursa, specialiști din TVR, Money Channel și alte nișe căftănite. Lipsind Vintilă Mihăilescu, am perorat eu cât doi, însoțit meseriaș cu statistici, referințe sociopsihice, antropo
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o trăsătură fundamentală, specifică numai omului, capacitatea de a dialoga: „Animalele reacționează la semnale, nu răspund la întrebări, pândesc, nu se întreabă, atacă, nu contrazic. Ele comunică între ele, dar nu dialoghează... Omul este însă prin esența sa o ființă dialogală”. La rândul lui, Devitt consideră că limbajul dă speciei umane avantaje enorme asupra celorlalte specii, limbajul fiind o cale rapidă și ușoară de a transmite descoperirile de la o generație la alta. În această multitudine firească de opinii - firească, fiindcă limbajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
al patrulea, M. Agheev, precum toți marii autori ai exilului literar rus, V. Nabokov, E. Zameatin, N. Berberova, îi răspunde printr-o operă de introspecție care își construiește discursul pe infinitezimalele percepției, simțirii și gândirii individului. În acest discurs, recluziunea dialogală cu sine străbate mai multe etape, situate între visarea căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă și delirul lucid al cocainomanului Maslennikov, izolat într-un spațiu necunoscut lui, dar propice marilor întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
greu însă să ne facem naturali, firescul este un lucru foarte greu, toți avem prejudecăți, fiecare are ceva de răzbunat, fiecare are o idee preconcepută. Știți ce ne lipsește nouă? Cred că cel mai mult ne lipsesc oamenii intermediari, naturile dialogale, catalizatoare, care să facă trecerea dinspre o lume către cealaltă. Adică ceea ce numim animator cultural. Cam așa, un entertainer, niște buni mijlocitori, oameni cum sunt Mircea Dinescu, Stelian Tănase. Și Patapievici, în felul lui, a învățat în timp să coboare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Această perspectivă s-a dezvoltat, în Statele Unite, la sfârșitul anilor '70, ca un curent în cadrul etnometodologiei 5, preocupat de studiul schimburilor verbale reale, cotidiene. Discursul este definit ca "tot ceea ce este produs al unei interacțiuni predominant lingvistice, care poate fi dialogal sau monologal, oral sau scris, spontan sau fabricat, în anumite dimensiuni lingvistice, textuale și situaționale"6. Astfel, termenul de discurs este utilizat, în analiza conversațională, într-un sens larg, care depășește concepția standard asupra discursului monologal, prin evidențierea locurilor sociale
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
o secvențialitate emițător-receptor a schimburilor verbale. Prin contrast, relația emițător receptor este considerată că fiind una de determinare reciprocă, în care fazele de emitere și receptare sunt simultane și determinate reciproc. Concepția analizei conversaționale asupra comunicării dă prioritate studiului formelor dialogale ale producției discursive, în care însuși monologul este un caz particular al dialogului. Se extinde domeniul de analiză a discursului și spre componentele non-lingvistice și strategice ale comunicării (reluări, punctări, deschidere, închidere, marcatori, modalizatori etc.). Astfel, analiza conversațională studiază interacțiunile
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
divine. Acestă comuniune, co-părtășie, marchează destinul creștinismului care nu este niciodată singur, ci este în comuniune cu Dumnezeu, cu semenii săi și cu sinele său. Mihail Bahtin, analizând cuvântul în opera lui Dostoievski, observa că acesta are o structură preponderent dialogală. La nivelul intrapersonal, dialogul este constituit dintr-o Dar conștiința dialogizată a eroului dostoievskian se adresează nu doar sieși, ci și altuia, lumii exterioare și, de fapt, trăiește prin această stare de permanent dialog. Omul devine un „tu”, un „subiect
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
desemnează o serie de elemente sonore (apte a fi supuse procesului de transmutare) ce apar aici ca elemente ale formei conținutului (murmurul vocilor confuze, dialogul presupus al Elei). Din fragmentul analizat lipsesc dialogurile concrete ca elemente audibile animate. Adoptarea elementelor dialogale în structura limbajului cinematografic nu schimbă datele esențiale ale acestui statut, transmutarea fiind reductibila la reformulare. c. Manifestări kinesice și proxemice că forme ale conținutului semnului limbajului literar. Opoziția animatinanimat pune în evidență anumite domenii de manifestare a semnificațiilor caracteristice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
semantice amintite este accentuată și de faptul esențial că prin ecranizare autorul filmului nu-și propune să explice textul literar ci să dea o nouă interpretare lumii prin intermediul remodelării realității. g. Fluxul fonetico-lexical, forma a expresiei semnului literar. Exceptând elementele dialogale a caror transmutare este reductibila la reformulare, restul formei expresiei slujește doar ca punct de pornire pentru procesul general de transmutare cinesemiotică. “Filmul a luat toate basmele de la capăt și le-a repovestit pe înțelesul unui public imens” 5. Concluzii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă despre scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae în modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci un „maestru al adevărului”, al cărui mesaj teologic și existențial nu și-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
substanța fluidă, anamorfică și insidios cromatizată a unui timp înțepenit (parcă) primordial între eschatologii și soteriologii vicariante și orbiculare, George Vulturescu are tăria de a face din vocabulă un monstru cu două chipuri, într-o durată lăuntrică a rostirii narante, dialogale și reflexive, știe să-și înzestreze definițiile lirice suculente, figurările imaginative și arsenalul acribiei perceptive cu armătură alegorico-parabolică ce merită a fi menționată, apelează fără intermitențe contraproductive la fulgurațiile expresivității și valențele de precisă circumscriere a anticalofiliei limitate, iar asintaxismul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și "victima" pazei lui labirintizând dialogal pe tema sinuciderii ca libertate sau ca temniță, ca anulare sau realizare prin eșec a călătoriei revelatoare în moarte. Transfer de personalitate și destin, prizonierul petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
petrecut în torționar, păzitorul petrecut în hoț de conștiință, coborâre în infern, revelație a Dublului, două chipuri, două jumătăți ce compun (conform etimologiei verbului sym-balein) rotundul uman înghițit de cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cuvânt care dialoghează, în relație de dialog cu el însuși fiind, este cuvântul care gândește, care se gândește: este cuvântul subiect, nu un obiect. Aforismul din aceste cărți se folosește de cuvintele ce au, ce sunt experiența vieții, a metabolismului dialogal, acea confruntare a subiectului uman cu lumea și cu sine până la identificarea cu sine. Cuvintele piesei de teatru, cioplite prin dialog până la aforism, sunt cuvinte ale vieții. Gânditorul Vasile Fetescu oficiază cu har în această instituție numită „școala vieții”, un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
discursului care nu se sfiește să nu rămână însă îndatorat unui mesaj semnificativ unitar, emblematic, așa cum se întâmplă în cazul unor nume consacrate, dar criticabile prin prisma manierismului înnăscut al scrierilor lor, din generația sa. Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei lumi cvasi-închise, în orice caz condamnate la semiobscuritate, dar o semiobscuritate a memoriei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
onorabil al opțiunilor și-al ideilor, aducând totodată cu sine temeri și prejudecăți: DCE se știe pus în fața unui "Scriitorinc retractil și mefient", posesor al unor povești fabuloase, "intelectual strălucit" și showman de excepție, iar DCM vine la primele "runde" dialogale cu imaginea unui DCE "critic în armură pe lângă care zboară săgețile", sau cu cea a "criticului-gospodar". Încă de la început, cel aflat în lumina reflectoarelor caută lungimea de undă și măsura în așa fel încât nici onestitatea, dar nici spectacolul să
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
siguranță, un alt rol al criticii este acela de a media dialogul autor-cititor, ajutându-l pe cel din urmă să descopere sensurile criptate ale mesajului poetic, mai ales că, "în secolul XX (deci în modernitate, n. n.) alteritatea nu este nici dialogală, nici reflexivă, proiecție metaforică a subiectului (...), iar interioritatea trebuie ghicită, ea pierzându-și transparența, drapată în falduri grele de fum, ea nu poate fi de fapt captată. Ce a rămas din experiența romantică a căutării comuniunii absolute este doar faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și coruptă adesea de compromisul etic"108. În spiritul acestui principiu și cercetându-i spiritul civic, Alex Ștefănescu o numește pe Ana Blandiana o Jeanne d'Arc a poeziei românești, vizându-i tocmai acest rol principal, de rezolvare a rupturii dialogale, în condițiile în care "poezia, în general, e un monolog, care are eventual ecou în conștiința publicului, dar nu primește replici propriu-zise. Ce se întâmplă, însă, când poetul cade în lume și acordă un interviu? Intrerupt din rostirea în transă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
București, 2006. 13Ă Morin Ed., L’homme et la mort, Ed. du Seuil, Paris, 1970. 14Ă Rădulescu-Motru C., Timp și destin, Ed. Fund. Lit. Artă, București, 1940. 15Ă Vlăduțescu Gh., Cei doi Socrate, Paideia, București, 1996. 16Ă Tonoiu V., Omul dialogal, Ed. Fund. Cult. Rom., București, 1995. 17Ă Morar V., Moralități elementare, Paideia, București, 2001. INDEX TEMATIC Aspectul tragic al vieții, Ajutorul În Psihologia morală, Acțiunea psihologică, Conștiința, morală, pervertită, Cetatea, ideală, Constrângere, Conflicte interumane, Cuplul (vezi; dubletulă, Dublul persoanei, dificultățile
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
imposibil, ușor ceea ce este dificil”. Rugăciunea este expresia vieții Duhului în noi, este „respirația Duhului, barometrul vieții spirituale. întreaga Biserică respiră prin intermediul rugăciunii.” Aceste afirmații ale Sf. Teofan Zăvorâtul relevă „viziunea comunitară” asupra rugăciunii în comparație cu cea exclusiv dialogală. Iată de ce, rugăciunea aceasta, înțeleasă ca lucrare trinitară globală, are o dimensiune liturgică, fiind inclusă „în acea lucrare a lui Dumnezeu prin care Tatăl trimite Duhul Său, răspunzând rugăciunii pe care i-o adresează Iisus Hristos”. în timpul rugăciunii, sufletul este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]