772 matches
-
mai are niciun fel de complexe în fața acestei specii dificile, oferind o scriitură limpidă, alertă, adesea captivantă, ne referim de data asta la cel mai recent roman Cei calzi și cei reci (C. R., 2008, 485 p.) conturând personaje memorabile, fie dialogic, fie descriptiv, fie monologic-autoscopic, dinamitându-și curgerea epică aproape clasică prin situații-limită, metafore și parabole explozive, amalgamând tablouri, episoade și scene de strictă actualitate românească și internațională cu figuri eroice ale rezistenței anticomuniste ce au cunoscut calvarul crucificării și închisorilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
intuiția adevărului, slăbirea participării și regăsirea întregului. O conștiință istorică se edifică într-un regim oceanografic. Suntem mereu prinși - mai exact, surprinși - de alteritatea masivă a trecutului și de agonia identitară a unui prezent friabil. Tradiția apare, astfel, ca orizont dialogic devenit scut pentru orice înțelegere. Retrospectiv, tradiția fuzionează memoria unei opere culturale cu întrebările unei neliniști contemporane. Nu există trecut care, odată amintit, să nu împuternicească prezentul printr-un testament; la fel, nu există viitor posibil care să nu oblige
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nesfârșit (textul face trimitere la poetica simbolistă, refuzată însă: "De-atuncea nici/ fantome mari să trecă nu vor/ ținând de mâini fantomele mai mici.") și singura modalitate de recuperare a lor este, în manieră postmodernă, introducerea acestora într-un text dialogic, ironic și parodic. Tratarea ironică se regăsește la Constant Tonegaru aproape de fiecare dată când se abordează una din temele considerate multă vreme serioase, așa se procedează cu spleenul, cu motivul dublului, în fond cu poezia de introspecție: "Eram noi doi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de negociere, un câmp de confruntări (vezi CULTURE WARS) și de acțiune ideologică (da, cultura nu mai este, precum credea victorianul Matthew Arnold, a disinterested pursuit of perfection). Dacă este să riscăm o serie de generalizări, cultura americană contemporană este dialogică, caleidoscopică, afectată puternic de politici multiculturale care promovează metaforele bolului de salată, a pizzei (conținând mai mult de quattro stagione), a plapumei pestrițe (American patchwork quilt), replici actuale ale mitului creuzetului (the melting pot), susținut masiv la începutul secolului al
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
imaginar. Sintaxa, spațiile tipografice ce sugerează ruptura, precum și ingambamentul combinat cu pauzele de sfârșit de vers și de strofă, aluzii și cuvinte arhaice constituie o textură fragmentată ce sugerează distanța și discontinuitatea între cele două secole și persoane, dar structura dialogică, succesiunea vocilor și impresia de comunicare directă dintre cei doi poeți au efectul contrar, de legătură, chiar de contopire a viziunilor. Este un exercițiu strălucit reușit de Berryman, poetul dovedindu-și măiestria într-o poezie mai greu de definit în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
exteriorului, blocând relația de comunicare a personajelor. Fereastra face posibilă, în accepția autoarei, un dinamism punctual, un efect aspectual al intruziunii exteriorului în interior, o logică a lui dintr-o dată care face ca o scenă narativă survenită să atace spațiul dialogic, anulându-l. Cu pasajul analitic intitulat Rapprocher le lointain, Beyaert pune în relație fereastra cu dispozitivul proxemic al tabloului. Încrustarea scenei de grădină în spațiul interior, înțeleasă ca intruziune, este văzută ca suprapunere a îndepărtării peste distanța intimă. În termeni
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
rămână acel ceva care a fost la început, să rămână identitate independentă de orice vine după ea. O anume prezență a lui Greimas alunecă, aproape absentă, printre analizele care nu-l amintesc, dar aproape-că-materializează, la modul spectral, acea: „gândire puternic dialogică”acel: „chip al lui Greimas”care, în descendențele lui, încărcate de așteptări și promisiuni, e mai-mult-decât-unul. O anume prezență aproape-absentă poartă cu ea urmele gândiriilui Greimas, poartă acel interrationalisme, acel dialog savant perpetuu, poartă intervențiile tranșante, arcanele teoretice, actualitatea lui
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
plasează undeva între percepția picturii și înțelegerea ei categorială, într-un spațiu mijlocitor în care funcționează imaginația activă, lăsată nu numai poeților, așa cum spune Corbin, ci și celor care transformă pictura prin spunere. Lucrarea continuă construcția realității multiple din structura dialogică lansată de Rudrum și Ryan. Lucrarea adaugă setului complex de relații stabilite deja, în câmpul dialogic edificat de Rudrum și Ryan, alte seturi de relații. Ea atașează, prin aceste secvențe, un supplement de relații complexe. Atașează, prin aceste secvențe, ceva
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
imaginația activă, lăsată nu numai poeților, așa cum spune Corbin, ci și celor care transformă pictura prin spunere. Lucrarea continuă construcția realității multiple din structura dialogică lansată de Rudrum și Ryan. Lucrarea adaugă setului complex de relații stabilite deja, în câmpul dialogic edificat de Rudrum și Ryan, alte seturi de relații. Ea atașează, prin aceste secvențe, un supplement de relații complexe. Atașează, prin aceste secvențe, ceva care este un adaos oarecum necesar, care încarcă o lipsă, care poate fi considerat - deși nu
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
deși nu pare să fie parte a întregului. Atașează, prin aceste secvențe, ceva care poate fi adăugat la ceva deja complet în felul lui și care nu pare să aibă nevoie de adaos opțional. Lucrarea continuă, în acest fel, structura dialogică deja inițiată de Rudrum și Ryan, pentru că nu poate răspunde nici ea, la întrebarea Ce este o narațiune picturală?, într-un singur fel sau într-un fel stabil. Lucrarea continuă să înțeleagă obiectul narativ vizual/pictural ca pe o realitate
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de alte noi realități și de alte noi ontologii, sub o altă privire, care vede lucrurile diferit și reprezintă ceea ce vede într-un mod diferit, într-o cercetare care promovează abilități, preocupări și conduite particulare diferite și într-o structură dialogică aproape condamnată să continue fără oprire. În acest fel, sunt construite versiuni ale picturii narative care arată că ea nu este numai o realitate multiplă, ci și un obiect: „fracționar, adică mai mult decât unul și mai puțin decât mai
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
ca Foucault, Deleuze sau Derrida care, folosind metafora fluxului, arată că lumea nu poate fi prinsă în întregime în țesătura interogației științifice și vorbesc despre discurs, epistemă sau amânare pentru a atrage atenția asupra limitelor cunoașterii. Există aici un câmp dialogic al concurenței de idei susținut de Marie-Laure Ryan și David Rudrum în paginile revistei Narrative. Aceste puncte disparate de plecare permit compararea unor răspunsuri cu răspunsuri alternative, plasează cercetarea într-un proces de continuitate a dezbaterii critice, selectează răspunsuri la
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
Precise sau imprecise sunt, așa cum ar spune Bernard Russell, reprezentările noastre despre pictura narativă, care nu este mai mult sau mai puțin ceea ce este și nu are mai mult sau mai puțin proprietățile pe care le are. În acest câmp dialogic al încrucișării, contradicțiilor și concurenței de idei, Rudrumși Ryan construiesc descrieri particulare diferite ale aceluiași obiect. Rudrum consideră, pe de o parte, că unele succesiuni de imagini se comportă diferit în relație cu secvențialitatea, că reprezentarea unei secvențe de evenimente
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
se vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
è stato adoperato în primis îl concetto di "assimilazione", che nel vecchio continente, invece, è stato tradotto în termini d'integrazione, vale a dire che și è voluto usare un concetto più flessibile caratterizzato da una sua natură processuale e dialogica.30 Anche se i fatti con i quali ci confrontiamo ci dicono che îl rapporto dialogico è stato condotto verso una vera e propria dialettica conflittuale. La minaccia e le azioni terroristiche stanno alimentando più che integrazione una vera e
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
tradotto în termini d'integrazione, vale a dire che și è voluto usare un concetto più flessibile caratterizzato da una sua natură processuale e dialogica.30 Anche se i fatti con i quali ci confrontiamo ci dicono che îl rapporto dialogico è stato condotto verso una vera e propria dialettica conflittuale. La minaccia e le azioni terroristiche stanno alimentando più che integrazione una vera e propria diffidenza sociale e generalizzata verso "la categoria" degli immigrati. Purtroppo quando c'erano le condizioni
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
cărui studiu consacrat "discursului în roman" constituie o veritabilă schiță pentru o (socio)stilistică a discursului repetat. Reproșându-i stilisticii tradiționale preocuparea obsesivă față de unitatea discursului, teoreticianul afirmă că, în raport cu poezia, "specificul stilistic al genului romanesc" constă în aspectele sale "dialogice" și "plurilingve": "stilul romanului este o îmbinare de stiluri; limbajul romanului este un sistem de "limbi""141. Remarcabile, mai ales în contextul epocii, sunt tentativa stilisticianului de a sistematiza această pluralitate de "limbi", care este aproximată într-o manieră apropiată
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
diafazic (cercetătorul rus vorbește despre o "stratificare" determinată de "genuri", despre una "profesională" și despre una "socială"142), precum și demersul de tipologizare a "procedeelor creării imaginii limbajului în roman", pe care Bahtin le clasifică în trei categorii principale: "hibridizarea", "corelația dialogică a limbajelor" (subcategorizată, la rândul ei, în "stilizare", "variație" și "parodie") și "dialogurile pure"143. Desigur, din perspectivă actuală i s-ar putea reproșa stilisticianului asimetria artificială pe care o stabilește între poezie și roman (monolingvism vs. plurilingvism), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe baza presupozițiilor textului": "adresare, indicație, îndemn, informație, a transmite ceva cuiva, ordin, rectificare, rugăminte, obiecție, explicație, lămurire, salut, provocare, trimitere, avertisment, precizare, protest, sfat, promisiune, dorință"). Apoi, Coșeriu a avansat ca "principiu fundamental al subdivizării" distincția între funcțiile textuale dialogice (precum întrebare - răspuns) și cele non-dialogice (constatare). În sfârșit, funcțiile de rang "inferior" (precum negare, respingere, refuz) se pot grupa în jurul unor funcții cu un grad mai ridicat de generalitate (non-concordanță), după criterii care rămân a fi determinate. 6. Poetica
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
doară, într-o mioritică resemnare și capitulare în fața filosofiei lucrului bine făcut și la timp săvârșit. Proiectele eșuate de modernizare a societății noastre, frustrările acumulate în urma unor repetate ratări ale timpului ales, favorizant, kairotic cu alte cuvinte, absența unui spațiu dialogic autentic, a unei societăți civile vocale și eficiente, a unor instituții stabile, așezate pe baze constituționale solide, se adaugă tabloului societății românești post-socialiste. În ceea ce ne privește, absența celui de al doilea val feminist - fundamentul cel mai favorizant pentru dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
un punct, cu norma literară însăși, are caracter static, rezultat din actualizarea monologică a unor locuții în texte (de obicei, scrise), cu grad ridicat de planificare; dimpotrivă, sistemul limbii vorbite, spontane, puțin planificate, are caracter dinamic, deoarece rezultă prin actualizarea dialogică a unor ilocuții ancorate contextual. Diferențele care apar între prescripțiile normative și discurs rezultă din mecanismele pragmatice subiacente proceselor de semnificare în cadrul interacțiunii verbale și sunt posibile doar în limitele particularităților tipologice ale unei limbi date. Îndepărtarea uzului de formele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și Bachelard: "Călătorule, nu există drum, drumul se construiește mergând". Ipoteza fenomenologică, în complexitatea sa, permite să se țină cont de trei caracteristici principale ale experienței (realului), pe care epistemologiile pozitiviste și realiste nu le acceptă: a) ireversibilitatea cogniției; b) dialogica; c) recursivitatea cogniției. a) Ireversibilitatea cogniției este direct legată de relația între acțiune și temporalitate, aceasta din urmă fiind percepută a fi ireversibilă. În acest sens, ipoteza clasică heraclitiană a ireversibilității timpului "panta rei" (totul curge) are valabilitate universală. De
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
ireversibilă. În acest sens, ipoteza clasică heraclitiană a ireversibilității timpului "panta rei" (totul curge) are valabilitate universală. De aceea, ipoteza fenomenologică permite un anumit grad de exprimare în procesul de cunoaștere, evidențiind caracterul interacționist între obiect și subiectul cunoscător. b) Dialogica presupune existența a două forme contrare ale cogniției, potrivit formulei lui Pascal: "toate lucrurile sunt cauze și cauzante, completate și completante, mediate și imediate". Această caracterizare dialogică a realului cognoscibil trebuie să fie postulată fenomenologic prin interacțiunile sincronice și diacronice
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
în procesul de cunoaștere, evidențiind caracterul interacționist între obiect și subiectul cunoscător. b) Dialogica presupune existența a două forme contrare ale cogniției, potrivit formulei lui Pascal: "toate lucrurile sunt cauze și cauzante, completate și completante, mediate și imediate". Această caracterizare dialogică a realului cognoscibil trebuie să fie postulată fenomenologic prin interacțiunile sincronice și diacronice, organizate și organizante, trăsături de bază care duc la modelarea realității și la acțiuni care exprimă cunoașterea fenomenelor. c) Caracterul recursiv al cunoașterii fenomenelor ține cont de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]