355 matches
-
general, prezentat oficial ca o suită neîntreruptă de succese și împliniri "mărețe", singura speranță a populației constă în "freaticul nostru război", într-o rezistență pasivă, ŕ la Gandhi, în așteptarea imploziei regimului. S-ar putea trage de aici concluzia că diaristul a căpătat prudențe pe care fostul combatant pe atâtea fronturi nu le încerca. Nimic mai neadevărat. Curajul lui Ion D. Sîrbu se înfățișează în toată splendoarea lui tragică în aceste pagini de jurnal și corespondență, puse parcă sub deviza " Am
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
al jurnalului și corespondenței - e un fel de a spune, căci resursele expresive ale lui Sîrbu fac literatură și din aceste pagini -, râsul catartic lasă loc geamătului de disperare și protestului strigat, iar și iar, în caietele de noapte ale diaristului. Fostul "cerchist" își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
parcurgă. Nu întemeierea acestor judecăți e în discuție aici, dar unghiul de raportare specific scriitorului mai vârstnic și mai pățit. Tot ceea ce înseamnă modernism extrem și postmodernism jucăuș, Nou Roman textualist și opere - cu termenul lui Sîrbu - hermetic-hermeneutice îi stârnește diaristului, ca și epistolierului, o sinceră și explicabilă aversiune: "Francezii - cu noul lor roman, cu teoriile privind textualismul, scriitura și antiliteratura - au omologat de fapt plictisul ca materie, scop și stil în proza modernă. Apar cu grămada, și la noi, scriitori
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
imaginației? Valentin Petculescu este fascinat de modulațiile cromatice ori enarmonice, mai puțin riguroase ori tranșante, dar infinit mai subtile și provocatoare. Discursul, eminamente expozitiv, comportă un travaliu în tonalitate impresionistă, ce recurge la tehnici repetitive sau improvizatorice. Rând pe rând diarist, grefier, martor, avocat, judecător, ucenic sau maestru, Valentin Petculescu ia act, se miră, se confesează, operează și, ceea ce este poate cel mai important, pune degetul pe rană, în așa fel încât entuziasmul ușor exasperat și exasperarea puțintel entuziastă sunt ca
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
viața sentimentală a poetei în anii '50, cel al Verei Călin pune în discuție, cu precădere, marile evenimente și dezbateri ale prezentului, este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele au un caracter rezumativ, cvasi-memorialistic, evocînd întîmplări petrecute pe durata mai multor zile sau chiar săptămîni) urmăresc obsesiv cîteva teme: viața în București înainte de plecarea
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
educativ al acesteia. De prisos să spun că Jurnalul politic al lui Ioan Hudiță răstoarnă cu ușurință toate mistificațiile comuniste cu privire la perioada dintre 1944 și 1948, începând chiar cu sensul luptei pe care o dau politicienii democrați. Practic, după cum subliniază diaristul - și, odată cu el, și ceilalți lideri țărăniști și liberali -, României i s-a făcut, după 23 august, o imensă nedreptate. 23 august a fost în întregime opera unor politicieni democrați (țărăniști, liberali și social-democrați), împreună cu suveranul, iar răsturnarea dictaturii antonesciene
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
emisari ai Aliaților occidentali, spre a pleda cauza României. Nu doar pe cea a democrației interne, ci și cauza, considerată de mulți pierdută, a Basarabiei și Bucovinei! Două aspecte ale acestei bătălii impresionează înainte de toate. Primul este luciditatea cu care diaristul se analizează și analizează situația curentă. Hudiță și Maniu sunt lucizii PNȚ, spre deosebire de Mihalache, de dr. Lupu sau de grupul ardelenilor (Aurel Leucuția, Emil Ghilezan, Ghiță și Ionel Pop). Jurnalul consemnează implacabil, cu o răceală emoționantă, dezmembrarea treptată a castelului
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
Hudiță: Sadoveanu, Ralea, Rosetti, Iorgu Iordan, Stoilov). Însă „nucleul dur” al politicii și vieții culturale românești nu s-a predat cu arme și bagaje ocupantului, nici chiar când a avut convingerea că bătălia e pierdută. A făcut asta, cum scrie diaristul, pentru a da o șansă viitorului de a cunoaște adevărul. Ediția este impecabil realizată, cu o serie de note ale editorului care explicitează lista de personalități ce apar în jurnal, și cu un foarte util indice de nume, ce ușurează
Tragicul jurnal al lui Ioan Hudiță by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3715_a_5040]
-
realizând excelente versiuni românești ale romanelor Agonie fără moarte de N. J. Herescu și Ochiurile rețelei de Sorana Gurian. Citind jurnalul lui Alice Voinescu, autoarea Traiectoriilor ține să remarce libertatea interioară, tonul pregnant confesiv, marea capacitate de a iubi a diaristei și pulsația epică a textului. Elementul biografic, în primul rând, o va interesa și atunci când va comenta unele romane românești și mai ales franceze. Un spațiu larg acordă acum Cornelia Ștefănescu jurnalului inedit al lui Ion Călugăru, de care se
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
relevantă decît prin literatură. Dar există o literatură care sacrifică sinceritatea de dragul efectului la public și o alta, capabilă să dea rezonanță celor relatate, fără să le modifice substanța. O prefer, desigur, pe cea din urmă, considerînd că unui bun diarist trebuie să-i cerem și autenticitate, și carismă. Că un jurnal reușit poate întruni ambele calități o dovedește Sebastian. Că acest lucru e posibil și în zilele noastre o arată, printre alții, Gabriel Liiceanu și, în felul său particular, Livius
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
limbaj cifrat etc.). Cititorului i se oferă un vertij de dezvăluiri și de ascunderi. Jurnalul este oricum opac. Doar privirea paranoică (eventual a securistului) putea găsi în jurnal o imagine anume - el denunța în fond practica ascunderii, atît de intimă diaristului în orice condiții. Cea de-a doua fantasmă despre care vorbește Eugen Simion nu este decât un reflex indus de seria de fantasme produse de polifonia năucitoare a unui astfel de text. Există un unic Maiorescu în notele cotidiene? Sau
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
lumii totalitare îl întîmpină în împrejurări în care, teoretic, i se pare neverosimilă, fiind vorba de neaplicarea unor principii elementare ale democrației de care se face mare paradă. Un interviu expediat în iulie 1997 ziarului Ziua e publicat... parțial. Siderat, diaristul notează următoarele, adăugînd că unul din motivele pentru care și-a părăsit țara a fost cenzura: Se mai poate și azi ca o tînără jurnalistă să taie dintr-un articol după bunul plac. I-am telefonat. M-a întrebat dacă
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
Dl. Iliescu pe care-l știu de mult timp și care în momentul apariției unei cărți mi-a fost aproape. Am avut chiar tangențe de biografie social-politică și cu dînsul, am contestat dictatura lui Ceaușescu, la un anumit nivel, bineînțelesť". Diaristul nu se poate abține de la un comentariu sarcastic: "I-a fost apropiat cînd a publicat o carte. Care este criteriul de apreciere al unui om politic? Interesul personal în apariția unui volum. Strașnic mod de judecată și analiză! Nimic din
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
va vedea, în acord cu tonul și cu anecdotica volumului), introducând cititorul într-o teorie a reticențelor față de jurnal: Goethe, Kafka, Deleuze, Barthes, Genette - sunt doar câteva nume dintre cele care nu creditează prea mult - ori chiar condamnă - calitatea de diarist. Evident, în cazul unui Sigmund Freud perspectiva lui Le Rider este cea a "terapiei prin scriitură" și a "igienei uitării". Comparațiile se fac între jurnal, autobiografie, autoanaliză și terapia psihanalitică, iar raportul semnificativ este - cu atât mai mult aici - cel
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
jurnalului care umflă activitatea vitală și gesticulația zilnică, insinuând o deplasare de pe plan fizic pe plan metafizic" (p. 256). În toate cazurile triumfă în cele din urmă un convenționalism steril, neproductiv în planul semnificațiilor, triumfă minciuna de a declara că diaristul scrie doar pentru sine când se vede bine că scrie pentru un public scontat. Orice încercare de autoanaliză arată că "evenimentele intime importante sunt indescriptibile și că cei care țin jurnale pun pe hârtie fapte exterioare fără însemnătate" (p. 255
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
peste care nu a trecut, de fapt, niciodată. Volumul de față, dincolo de ineditul său, are și o nuanță în plus. Anume, Monica Lovinescu nu a reușit să-l corecteze, așa cum procedase în celelalte șase cazuri. Totuși, ne încuviințează Astrid Cambose, diarista avea în lucru editarea celui din urmă caiet, al șaptelea. De asemenea, se pare că Monica Lovinescu s-a autocenzurat, tăind „aproape o zecime din text”, din pricini intime sau neconcludente ca fapte de viață. Cert e că Monica Lovinescu
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
aceleași argumente ca sub comunism”. O indignare stăruitoare, anulată, din fericire, când și când, de oamenii prețuiți indiferent de împrejurări: G. Liiceanu, N. Manolescu și G. Omăt. Patapievici, Bădiliță, Jelea și ceilalți apropiați nu reușesc, totuși, să păstreze, în notațiile diaristei, tonul înalt. Poate pentru că memoria ei, „capricioasă” și „ciuruită”, este asaltată de ritmuri sociale față de care nu mai poate mima dezinvoltura. Și mai ales singurătatea. Una refuzată, ascunsă, fardată permanent, de o ființă ce se încăpățânează să nu accepte degradarea
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
determinat și modul excentric de viață, precum și legătura ciudată, obsesiva cu părăsita logodnică Regine (teoreticienii contemporani sunt însă de părere că el a fost părăsit tânără "normală", viitoare soție a lui Schlegel) a determinat intertextualismul românului. Faima kierkegaardiana de mare diarist a contribuit și ea la alegerea acestei paralele (Tubby își redactează o bună parte a povestirii sub formă de jurnal - scrisul fiind de asemenea o "recomandată" terapie). Comicul rezultă din absurditatea presupunerii că un scenarist autodidact ar citi și s-
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
n-au rămas numai hotărîri. Nu sunt pentru asta mai puțin un leneș. N-am trăit cu o trepidantă voioșie sau cu o măcinătoare tristețe ca, de pildă, acest veșnic îndurerat, torturat prieten, Eugen". Singurătatea sub semnul căreia se percepe diaristul se inseriază în singurătățile analoage: "Și, cu toate acestea, nu sunt singur. Mai bine zis, singurătatea mea nu e singură. Fiecare și-o are pe a lui". Astfel, printr-o asemenea însumare a solitudinilor, se obține imaginea unui rău al
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
și o latură sceptică. Nu e vorba aici de beatitudinea credinței, ci de testarea ei prin dubiu, de tangență kierkegaardiană. Nu ne întîmpină extazul, ci o înclinație analitică, nevoia unei limpeziri prin rațiune. Aidoma unui Toma Necredinciosul pe tărîm speculativ, diaristul pipăie limitele existenței lăuntrice, o sondează pînă la stratul absurdului: "Ce-ar fi să fac anume gesturi ireparabile? Simplu, m-aș obișnui cu ireparabilul". Sau: " Prin faptul că totul este, nimic nu se poate explica temeinic, în absolut". Sau cu
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
refuzat. Ar trebui să ne mulțumim cu ce avem dar nevoia de paradă, dorința de originalitate, trufia, conștiința imperfecției și nădejdea în mai bine nu ne dau pace, ne îmboldesc fără zăbavă, prostindu-ne în ochii noștri". Făcînd o afirmație, diaristul se grăbește a-i opune reversul ei, ca și cum s-ar teme de orice fixare, de orice certitudine. Dacă "există o plăcere de a crea forme, de a acționa, de-a te exterioriza, altfel zis "o voluptate să zburzi printre propriile
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
Ce mă-ndreptățește să mă consider mai mult decît un fleac?!ť". În ultimă instanță avem a face cu o incompatibilitate a ființei de un anume tip, dominate de viața interioară, cu lumea. Biografemul, cum ar fi spus Barthes, al diaristului în discuție conține două trăsături distincte. La capătul negativ al acestui fenomen de inadaptare funciară se găsește, după cum am văzut, desconsiderarea de sine, profundă, dureroasă, față întoarsă a înverșunatei adversități, chiar dacă nemărturisite pe de-a-ntregul, față de lumea ce-l refuză
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
publicistică a jurnalului. Camil Petrescu scrie jurnal fără să aibă încredere în acest gen de scriere. Confesiunea e un procedeu literar pentru personajele sale, dar pentru el însuși, ca autor, e absurd și fără sens. Sunt chiar cuvintele acuzatoare ale diaristului intrigat: "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima zi a jurnalului, p. 17); "acest jurnal e o absurditate. (...) prezintă o imagine falsă și incompletă, în orice
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
eliberatori" și preconizează o revanșă cruntă împotriva Germaniei ("Numai exterminarea totală a Germaniei ar putea răscumpăra pe o balanță ideală a Justiției - tot sau măcar o parte din ce s-a întîmplat"). E, negreșit, un punct vulnerabil al judecății sale. Diaristul face un efort lăuntric pentru a-și armoniza cît de cît satisfacția resimțită la înlăturarea cîrmuirii antonesciene cu realitatea crud decepționantă a noilor invadatori care cer ceasurile și portofelele trecătorilor, pun mîna pe mașini, jefuiesc magazinele și locuințele. Iată o
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
care tînărul ofițer se vizitează, se întîlnește în oraș, la un pahar, sau alături de care participă la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan Popescu... Pe primul îl vedem (chiar așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea, "la un vin", în oraș: "Și la vin să-l vezi: vervă inepuizabilă, voie bună fără de sfârșit, elasticitate acrobatică care singură, fără acrobație de idei, prin toate colțurile se zbânțuie. - Limba românească? Din ea însăși o să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]