435 matches
-
pe o muchie de cuțit accepți să te tai în ea și să sângerezi sau, de nu, cobori în brațele morții spirituale și materiale. Dar numai Dumnezeu va judeca cu dreptate pe fiecare din cei ce au trecut prin acest diavolesc cerc de foc, stâlcirea conștințelor. Privind la câștigul celui rău, vedem peste ani o minune mai mare. Nici unul dintre cei care au fost siliți prin schingiuiri să facă rău altora, să schingiuiască pe frații lor, după ce n-au mai avut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
L-a ispitit, încercând să-L prăbușească, cu atât mai mult pe noi. Să fim treji și să ne apărăm cu armura și armele de la Efeseni: „Lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor (diavolești), împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, răspândite în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele dumnezeiești, ca să puteți sta împotrivă, în ziua cea rea (ziua încercării, ispitei n. a.) și toate biruindu-le să rămâneți în picioare. Stați deci tari
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
puterea Sa înaintea celor fără de lege prin răbdarea și nădejdea mea. Prin câte m-a trecut și m-a făcut din slab, tare, din fricos, îndrăzneț în mărturisire, din sărac, bogat în cunoașterea voii Lui, din prost, înțelept în fața vicleniilor diavolești! Ca să fie umiliți cei tari în cerbicie (ca și Faraon), îndrăzneți în blasfemie, bogați în îngâmfare, iar cei ce se socoteau înțelepți, să fie batjocoriți de propria lor nebunie. După o săptămână de izolare au urmat anchetările, repetiție înaintea marii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
evoluției acestuia și a păcatelor care îl însoțesc, ca un lanț de nenorociri. „Căci pe nesimțite, spune el, lumina și bucuria căsniciei pălesc și în cele din urmă se sting... Căminul pare o carceră: Sonenul-întremător dispare...Femeia pierdută, prin practici diavolești, îi încătușează inima, îndepărtându-l de soția sa legitimă. Pe aceasta nu o mai poate suferi, nu-i îngăduie măcar nici un cuvânt mai aspru, iar aceleia îi rabdă toate insolențele și injuriile și îi cade în genunchi.” Sfântul Ioan Hrisostom
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
gura Împricinatului... Iar, dacă acel romancier de pe aiurea ne-ar fi cunoscut istoria, ar fi aflat că adevăratul „drac“ a fost Vlad Dracul, tatăl celui terfelit, deși chiar ăsta era doar cavaler al Ordinului Dragonului, ceva de nivel european, nicidecum diavolesc și nici vampiresc - à propos: vampirul nu e decât un liliac de prin America, care se hrănește la fel ca țânțarul de pe la voi; și, cât de dragon, confundat cu dracul n’ar fi fost, n’a Înfipt pe nimeni În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nasul mare și de regulă Încovoiat, care Împrejurare indică originea [lor] orientală” <endnote id=" (126, p. 7)"/>. Cam de la Începutul secolului al IX-lea (vezi Stuttgart Psalter), iconografia medievală occidentală a excelat În prezentarea cari- caturală a evreului, cu trăsături diavolești <endnote id="(544)"/>. Evident, evreul emblematic era Iuda (mai rar Cain sau Caiafa), al cărui facies con- centra toate clișeele fizionomice identitare : nasul coroiat, buza de jos groasă și răsfrântă, exoftalmie, barba ascuțită, părul roșu etc. „Chipul de Silen” al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 137)"/>. Dar toate acestea nu ar fi decât o primă fixare a „distanței culturale”. Foarte adesea, barba și părul evreului Îi dau acestuia o Înfățișare demonică. Conform unui vechi proverb german, „evreii cinstiți” sunt un fel de ființe fantastice, diavolești, cu semne fiziologice neumane : ei „au păr În palmă” (Die ehrlichen Juden het Haar in der Hand) <endnote id="(3, p. 69)"/>. Chiar În zilele noastre, În 1985, un informator popular din sud-estul Poloniei declara că evreii „arătau ca diavolii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
legendară) este asociat În mod explicit Diavolului, printr-o mulțime de credințe, apelative și zicători populare românești : „Jidu-i sfredelul Dracului” <endnote id="(13, pp. 90 și 323)"/>, „Ovreiul e al Dracului” <endnote id="(3, p. 61)"/>, „Neamul jidovesc,/ Îndrăcit și diavolesc” <endnote id="(16, p. 1462)"/>, iar „piele de drac” este denumirea populară a stofei din care era făcut anteriul negru al evreului <endnote id="(366)"/> ; sau ghicitori : „Joacă dracu’ pe părete,/ Cu jidoavca de ureche” (= umbra ; <endnote id="cf. 38
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dar, În unele privințe, Paulescu l-a Întrecut pe A.C. Cuza, ba chiar l-a premers. În 1923, el reducea totul la termenii unui dualism religios. Lumea era sfâșiată de un uriaș conflict de tip maniheist : „creștinismul dumnezeiesc” versus „jidănismul diavolesc”. Pentru rezolvarea „chestiunii evreiești”, N.C. Paulescu propunea Încă din 1913 o soluție „radicală”, „simplă și comodă”, fără să se sfiască să vorbească chiar de „exterminare”. Dacă „jidanii” sunt „hoți și asasini”, precum și „paraziți rău- făcători”, nu există decât soluția finală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
declanșarea sau oprirea vânturilor și a ploilor. Conform credințelor și legendelor populare românești, solomonarii „nu sunt oameni curați, ci blestemați de Dumnezeu, care și-au vândut sufletul Necuratului, ca să aibă putere asupra văzdu hului”. Ei sunt inițiați Într-o „școală diavolească” - aflată „sub pământ, Într-o țară foarte depărtată de la Răsărit” -, În care „dascăl este Diavolul Însuși”. „Ei Învață acolo 3 ani, după alții 7 ani, din niște cărți pe care alți oameni nu le pricep și nu le știu citi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întinde În palate,/ Jidanii ne despoaie de comori” (67, p. 187). „Vipere cu cap de jidovi - Îi descria C.Z. Codreanu pe evrei -, fețe Însângerate și pocite, rânjesc ca lupii hămesiți cu dinți de fiară, În ochii râzători purtând o diavolească perfidie” (622). La rândul său, Emil Cioran vorbea În 1936 despre „vampirismul și agresivitatea” evreilor (512, p. 130). 67. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” În România anilor ’30, Editura Humanitas, București, 1995. 68. Vezi revista Baricada din 14
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în șir de obscurantism și superstiție, de-a lungul cărora asupra evreilor au fost aruncate cele mai grave acuzații: ucigași ai lui Iisus, necredincioși, vrăjitori, aliați ai lui Satan, răpitori de copii creștini al căror sânge era folosit în ritualuri diavolești, perfizi etc. etc. Consecințele, în plan social, au fost teribile. Periodic, în orașele cu evrei aveau loc pogromuri, în spatele cărora se aflau, deseori, chiar autoritățile, iar cruciații, în drumul lor spre Țara Sfântă, își făceau mâna omorând evrei, indiferent de
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
special a Învierii. Virgil Maxim povestește cum la Jilava, după o Săptămână Mare petrecută în rugăciune și cântarea în Vinerea Mare a versetelor din Prohod, în noaptea Învierii „Bătăile, schingiuirile, lanțurile, neagra și chiar uciderile erau gândite ca să dea o strălucire diavolească momentelor omagiale cum era Învierea. Am început să cântăm Hristos a Înviat! din ce în ce mai tare, simțind nevoia să apărăm viețile noastre cu strigătul Învierii. Pe măsură ce noi cântam, loviturile, icnetele și vaietele scădeau în intensitate. Mai târziu am înțeles că Dumnezeu oprise
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
motiv devenit celebru sub numele de „lupta de la Armaghedon”. Văzându‑se alungați, balaurul, fiara marină și profetul mincinos dau semnalul luptei în tot pământul. Ioan vede ieșind din gura lor „trei duhuri necurate, ca niște broaște; fiindcă ele sunt duhuri diavolești” (16,13‑14), care adună „împărații lumii întregi” (16,14) pentru confruntarea decisivă a „zilei celei mari a lui Dumnezeu” în locul numit Armaghedon. Lupta este descrisă în capitolul 19,19‑21, după episodul, deosebit de important pentru lucrarea noastră, al judecării
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apostazie” (26, 2). Prima reacție a oricărui condamnat la moarte este de a nega legitimitatea judecătorului care îl condamnă. Tot astfel diavolul și instrumentele sale, ereticii, neagă legitimitatea Demiurgului, anulând implicit însăși ideea unei Judecăți universale: „Cei plini de duh diavolesc îl acoperă de învinuiri pe Creatorul nostru, Cel care ne‑a dăruit Duhul vieții și ne‑a hărăzit o Lege potrivită tuturor, nevrând să admită că judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dracii ne atacă atât în mod direct, cât și folosindu-se de unii oameni și de lumea aceasta cu lucrurile ei, căutând astfel să ne sustragă de la pregătirea noastră pentru viața veșnică. Avem, de asemenea, o altă descriere a ispitelor diavolești la Sfântul Ioan Scărarul, care arată că, în toate lucrările noastre, dracii ne sapă trei gropi. Întâi luptă ca să ne împiedice să nu facem binele. Dacă nu ne-au înfrânt acum, luptă mai departe împiedicând ca să nu săvârșim binele pentru
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
mormântul Căpitanului. Pluteau în aerul Jilavei amintirile triste ale nedreptăților și crimelor fără de număr, săvârșite contra legionarilor, ca niște nori negri, din care s-a pornit fulgerul dreptății în 1940, lovindu-i pe făptași. După aceea, acest fort al stăpânirii diavolești și-a deschis din nou porțile, pentru cei care erau arestați în noua prigoană a lui Antonescu, continuată zeci și zeci de ani în timpul stăpânirii comuniste. Pagini multe din istoria mișcării legionare s-au scris, cu sânge și multă suferință
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și conduse din umbră de „iluminați” și francmasoni. Cultura de masă a fost „îmbogățită” și cu o abundentă literatură anticreștină. Capodoperele lui Umberto Eco Numele trandafirului și Pendulul lui Foucault dezvăluie atât „tainele satanice” ale catolicilor, cât și pe cele „diavolești” ale templierilor, francmasonilor, iluminaților și iacobinilor. Cărțile lui Dan Brown se mulțumesc cu dezvăluiri senzaționale despre viața de familist a lui Iisus Hristos. În fine, noua cultură de masă se adresează nu numai așa-numitului middle man, ci și persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe lângă ea. Imediat este înconjurată de camere video, cum să pierzi accesele de furie ale unei „demonizate”, înconjurată de jandarmi și preoți ? Mai târziu, în jurnalul de seară al unei televiziuni comerciale, am văzut imagini cu biata femeie. „Ciudat sau diavolesc ? Cutremurător !”, scria pe ecranul televizorului cu litere mari, galben-fosforescente, pe fond negru. În cele din urmă, tot acest vârtej de oameni și sfinți iese pe ușile larg deschise, pierzându- se pe străzile din împrejurimi, în sunet de clopote și toacă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ca într-un cazan. Malurile se surpau și acolo, în cazanul ăla, se amestecau ca în iad, tot felul de mizerii pe care oamenii, pe care i-am botezat nesimțiți, nu cei ca noi, le aruncau tot timpul acolo. Amestecul diavolesc de hoituri, gunoaie, frigidere, baterii, găleți, butoaie, comprese, seringi, olițe de noapte și altele, fierbea acolo și creau o zeamă groasă, aproape ca o cremă mai fluidă. Closetul unui alt dobitoc, situat pe buza bulboanei, își aducea contribuția la spurcatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Revin cu picioarele pe pămînt și-mi pare rău că am asemuit starea mea cu o culme a nefericirii. Mă pun în locul lui Baiazid și simt frisoane în tot corpul. După lux, palate, victorii militare, haremuri, a urmat cușca aceea diavolească. Lumea îl privea ca pe un maimuțoi. Îmi închipui comentariile și jalnica sa viață între resturile proprii și hrana aruncată în batjocură. Umilința fără margini pe care a îndurat-o este un chin mai îngrozitor decît tortura. Încep să simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru vultur - „vulturul mort nu cade niciodată din cuib” - ar trebui să fie adevărat și pentru cuc. Cât privește ceasul lui Stratan, între două strofe ale acestui pictor nu mai naiv decât Rousseau Vameșul și trăgând cu ochiul la suprarealitatea diavolească a lui Dali („Ceasul nu mai bate/ Oară’i douăsprăzăș fix./ Doamne, ce înseamnă/ Oare semnul X?” și „Mai cântă o dată./ Fix la douăsprăzăș fix./ Cred că oricum ceva înseamnă/ Semnul ista X.”), uluitor rămâne că, pentru basarabeni, al doisprezecelea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Paul Georgescu, târzia lui carieră impunătoare de prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut sufletesc și social cu inconfundabile trăsături proprii, evocat cu extraordinară plasticitate, dar și cu diavolească ironie, în reprezentări care conjugă insolit realismul cu fantasticul. Iar dacă este să numesc și o carență a prozei lui Paul Georgescu, aceasta ar sta în viziune, niciodată în elementele compunătoare, ci în viziune, adică în criticismul său total, imuabil
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]