697 matches
-
stare a spiritului. Nu a ales întâmplător această muzică în care exultă însăși esența spiritualității franceze, între ludic și imaginativ, între culoare și farmec melodic. Este un tablou de mare atracțiozitate în care poți întâlni - dacă le găsești, dacă le dibui - frânturi melodice din opere franceze și italiene, scăpărari ale clasicismului vienez; este un puzzle imaginat de un francez care are nostalgia frumuseților pierdute, pe care încearcă a și le aminti. Valentin și Roxana Gheorghiu o fac cu entuziasm, o fac
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
și în lume? Poezia a fost în permanentă luptă pentru supraviețiure în alternanță cu perioade de sănătate bună (deseori legate de momente de criză istorică), dar a trăit mereu ca origine a creaței artistice. Nu cred că trebuie să îi dibuim căi de supraviețuire, ci doar să îi demonstrăm, împotriva majorității, necesitatea. Munca noastră este să creăm necestiatea de poezie, așa cum spune Jean-Pierre Siméon. Mai degrabă decât despre căi, aș vorbi despre acțiuni: de pildă, cele din Primăvara poeților pe care
Întâlniri sub semnul poeziei: interviu cu Jacques Fournier, directorul Casei Poeziei din Guyancourt by Roxana Sicoe-Tirea () [Corola-journal/Journalistic/5704_a_7029]
-
bucuria și timpul nu pot coexista. // unde nu e gînd, nefiind / nici timp, nu-i așa?" (bucuria și timpul). Din cele trei componente ale timpului, trecutul și viitorul sunt convenționale. Contează doar prezentul, conținut prezumat al eternității pe care o dibuim cu imperfectele noastre antene biologice: „însă, cum peștele înoată căutînd apa / căutăm și noi, ce de mult / a și venit și este" (bucuria și timpul). Paradoxul este dat de iluzia înaintării, efect al statutului nostru mundan: „cum să ajungi ceva
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
care să-mi stârnească și mai mult interesul. Așa cum o fi. Hal a încuviințat din cap, deși n-am putut să-mi dau seama după expresia de pe chipul lui pe jumătate înghețat dacă era de acord sau dacă deja mă dibuise. - Am cumpărat avionul acum zece ani, spuse Hal. Imediat după ce-a fost omorât fiul meu Donnie. Donnie urma să înceapă Medicina la Universitatea din Boston. Șase ani de studiu. Ai auzit de chestia asta? - Cred că odrasla unuia dintre
Chang-rae Lee - Zbor peste Long Island by Carmen Pațac () [Corola-journal/Journalistic/6427_a_7752]
-
Ce mia rămas pot să arunc. Cincizeci de milioane duse pe gârlă și sunt infirm. Parcă o aud pe T: „Bună treabă, soțul meu!” Deci, caut. Caut și renunț. Corina, nu. Dă-l încolo, îi spun. Ea, nu. Și-l dibuie într-o baltă. Iar sunt valid. Nu mi se întâmplă numai mie. Nu rezist să nu povestesc. Telefon de la Mircea Martin: „- Felicitări! - Mulțumesc, da’ pentru ce? - Pentru premiu. - Ce drac de premiu? - Premiul special. - De unde? - De la Uniune. - De unde ai scos
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4972_a_6297]
-
nu sunt prieten cu nimeni. Ne despart multe lucruri, inclusiv credințele politico-filosofice. Așa cum am arătat la conferința de presă, nu pot decît să salut inițiativa sa de a invita la TVR, să facă emisiuni, personalități ale gazetăriei postdecembriste. Ca analist, dibui gîndul care a stat la temelia acestei inițiative: Cel de a atrage atenția că la TVR se întîmplă ceva. Neîndoielnic, la TVR sunt mulți ziariști de excepție. Pe unii - Moise Guran, Mihai Rădulescu- i-am semnalat cînd au produs lucruri
Cristoiu îi răspunde lui Petrișor: Crede că TVR este a angajaților. De aceea e în faliment () [Corola-journal/Journalistic/43886_a_45211]
-
ființei lăuntrice în favoarea unor prestații uscate, mașinale? De o depreciere a valorilor „înalte”, ducînd la un egotism cinic? Greu să mă opresc la una singură din asemenea cauze, la urma urmei verosimile, ori la altele ce s-ar mai putea dibui. Prefer a socoti că e o criză de creștere pe care, ce e drept, noi am străbătut-o cu totul altfel, dar care s-ar putea încheia într-un chip culturalicește rezonabil. Pînă una-alta mă bucur de cîte ori
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
ca o consecință a unui dezechilibru spiritual care se oprește la paleative. Căci noul actual, disperat, nu e un remediu al golului ivit în conștiința colectivă tot mai despiritualizată, ci un frison, un spasm al unei spaime subliminale care, neconștientizîndu-se, dibuie soluții întîmplătoare. Firește că viitorul culturii nu se poate dispensa de trecutul său. Numai că acest trecut lucrează uneori în obscuritate, oferindu-ne rezultate imprevizibile. Așa se explică faptul că posteritatea descoperă o serie de mari artiști subestimați ori de-
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
prin absență. Cronicarul se adresează și el breslei sale, apreciind că un pas mai departe pe calea normalității s-ar face dacă presa n-ar mai vâna cu tot dinadinsul senzaționalismul (pe care la această ediție a trebuit să-l dibuiască prin mari eforturi) și dacă ar acorda mai puțină atenție emanațiilor lui Pavel Coruț pe tema homosexualității și manifestărilor de la Marșul Normalității în general.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5494_a_6819]
-
degrabă spre Isus decât spre Tito și învață- turile lui. Ajuns la vârsta serviciului militar, tânărul și-a pierdut cu totul vechile convingeri. Iar experiența pe care o traversează nu e de natură să i le redea. Căpitanul l-a dibuit în el pe omul care citește, pe intelectual, îl vede membru al unui „grupuleț de luptători reacționari care sabotează revoluția mondială” și îl tratează ca atare. Acum tânărul află ce înseamnă să pari diferit, cum nu știuse când, împreună cu amicii
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
doar se ceruseră întăriri. După cunoștințele mele, orașul dispune de un singur aparat de acest tip, păstrat pentru situații de urgență. Incendii, avalanșe și alte calamități. Cînd am coborît privirea, era prea tîrziu: evadatul dispăruse. Am încremenit, încercînd să-l dibuiesc prin preajmă. Nu-mi place să fiu flancat din spate, oricît de mare ar fi ajuns între timp apropierea dintre noi. Oricît de stinsă i-ar fi acum setea probabilă de sînge. Mă ținuse, minute întregi, cu spatele lipit de
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
un fragment care dizolvă ideea cum că ar exista un discurs asupra morții superior altora: „Am intersectat cărțile serioase despre moarte cu literatura ficțională, fiindcă față în față cu moartea textele omului sunt ficțiuni, indiferent că pornesc de la datele furnizate, dibuind, de știință ori de la cele extrase din trăirea pură și simplă secondată de talentul scriitoricesc”. Al treilea palier este al literaturii ca atare și este unul plural, format din tot atâtea straturi câte opere literare sunt chemate la analiză. În
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
lei. În concluzie, în materie de folclor, cred că am realizat ceva. Sunt în posesia a peste 1300 de piese înregistrate pe bandă de magnetofon și tot cam atâtea piese neînregistrate pe bandă de magnetofon. În materie de baladă am dibuit câteva tipuri noi, printre care și Cântecu lu Angealâu, baladă neatestată de nici o colecție folclorică și pe care n-o posedă nici Institutul de Folclor. Balada aceasta, consider eu, că e neîntrecută în folclorul românesc în privința conținutului social, glăsuind despre
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
putem pescui balene în Lacul Morii ori în Săbărel - dacă tot veni vorba de pești mari. Ceva roșioară - și încă! Dormim, deci, cu conștiința împăcată. Mai credem că dacă, prin cine știe ce miracol, un mare corupt de adevărat ar fi fost dibuit, judecat, condamnat și în celulă împins atunci același Consiliu al Europei cine știe ce altă prestație cu neputință de îndeplinit ne-ar fi pretins. Momentul este greu, dar, cum spune antica înțelepciune, unde este o necesitate este și o posibilitate. Să materializăm
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
roman politic), o facem pe baza unor speculații ce nu-și au suficientă motivație. Incertitudinea lecturii (despre care vorbea N. Manolescu) derivă din însăși incertitudinea unei lumi în schimbare, o lume al cărei sens nu se întrevede, poate fi numai dibuit în obscuritatea istoriei complet debusolate. Structura narativă e surprinzătoare prin noutate și derutantă prin disparitatea nucleelor epice ce plutesc într-o suspensie de particule, un amestec de realitate și fabulos, de autentic și incredibil, particule ce se ciocnesc într-o
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
Cu ele trec apa rîului forțele necuratului dinspre Turcia la noi. Fiindcă forțele necuratului nu pot sta pe apă. Și atunci sunt purtate pe coji de nucă. Ieri, cineva l-a visat pe ăla din odaia verde și l-a dibuit. Se zice că ar avea o turnătorie de clopote la Zemun. - Pih, ce mai corăbioare cu vrăjitoare sunt cojile astea de nucă, și mai vreți să-l opriți pe vrăjitor. Geaba atîta trudă! D^ăștia ca el trec apa și
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
semnul deconstrucției derridiene: sub fatumul unui hazard copleșitor, provenit din lipsa iubirii și a comprehensiunii, ea o apucă ireversibil doar pe unul din drumurile posibile, pierzându-și din mers bogăția, savoarea, latențele: "de fapt, viața era chiar/ bulevardul părăsit. calea dibuită din greșeală. la dreapta și la stânga ei, copacii erau mereu retezați de o mână de grădinar ce cocheta cu chirurgia" (p. 74). Impresionează, prin dramatismul și haloul lor, numeroasele poeme "de familie" din primul ciclu (cel mai dens) al volumului
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
presupuneri, în lumea liberă de acasă, că regimul ceaușist nu mai are mult, și unul și celălalt rămîn niște securiști care au renunțat la slujba din țară. Pacepa dinadins, Liviu Turcu, mai mult sau mai puțin surprins că a fost dibuit că face joc dublu. Democratul și antisecuristul Pacepa n-a avut nici o jenă să ceară despăgubiri pentru agoniseala care i-a fost confiscată după ce a plecat din țară. Prin ce minuni a adunat însă Mihai Pacepa tablouri și alte "bunuri
Securistul in care avem incredere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10147_a_11472]
-
Miracol și Catastrofă, rezultat dintr-un schimb de e-mailuri cu Robert Lazu. "Ce-ar mai fi de spus ?", ne-am putea întreba. Pragmatic, însă, un asemenea dialog se arată a fi o încântare. Andrei Codrescu are talentul de a dibui, aproape de la sine, întrebări. Ceea ce spune el e de obicei o formă de a replica unei interogații pe care o aude sau doar o simte plutind în aer și care nu e numaidecât însoțită de semne de punctuație. Aflat la
Exquisite Corpse cu Andrei Codrescu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10231_a_11556]
-
dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde a suprima vidul solitudinii, altminteri decît cultura artificiului, cu însăși efervescența unei materii care, admisă în starea unei ,magice" fluidități, își dibuie noi, mirabile configurări: ,Eu am vopsit interiorul cămășii de forță în albastru cu stele/ am rătăcit mult timp prin pădure pînă mi-am eliberat creierul de forme umane/ am privit ploaia care a supt trei orașe cu mînăstiri cu tot
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
cu alura și curiozitatea dilematicului. Invită cititorul să deosebească semne, infiltrează în scenarii caleidoscopice tainele și poezia celor ce știu să privească. Să înțeleagă. Toate povestirile au în comun un timp al actualității postcomuniste, îndeajuns de derutant pentru a nu dibui, prin puzderia de reziduuri etice, valorizări uitate. La Judecata de Apoi a statuilor e mai degrabă un text de deschidere, familiarizând cititorul cu soluția realismului magic. O statuie dispare din curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
pune capăt și se întoarce de unde a plecat. Este tiparul ce se repetă pe parcursul romanului, încât se transformă în stereotipie melvilliană. Partea povestitorului Călătoriile i-au dăruit lui H.M. tot: subiecte din belșug, modele de povestași, exercițiul excepțional de a dibui forța unei povești prin reacțiile ascultătorilor, răgaz pentru meditație, tipuri umane și spații exotice. H.M. descoperă că o corabie este un creuzet al ficțiunii și profită din plin. Intuiește schemele narative și arhetipurile, pe vase diferite regăsește lucruri familiare: „Trebuia
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
leșină de indignare atunci când aud așa ceva. Lupta se ascute pe zi ce trece, iar în unele case a atins deja culmile rafinamentului. Am prieteni care au devenit experți în pititul șosetelor purtate și neveste de prieteni care sunt capabile să dibuiască și cea mai deșteaptă ascunzătoare. Ei le ascund, ca să nu le fie confiscate și duse la spălat, ele le găsesc și le execută cu cruzime. De ce toată lupta asta, începută odată cu șoseta primordială, nu a cunoscut nici până-n ziua de
SONDAJ: De ce iubesc bărbații șosetele? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18630_a_19955]
-
imaginea unui Creangă nu doar «corosiv», ci și iconoclast, într-o «lume în care valorile tradiționale sînt degradate cu voioșie», unde «nimic nu mai e sfînt» și «minunea cade în bufonerie»”. Cît privește ludicului, relativizantului, „bășcăliosului” Caragiale, acestuia i se dibuie o funcție gravă, de reper al reacției optzeciștilor la dictatura comunistă. Tinerii poeți ar efectua, cu ajutorul lui, o revenire la rațiune într-o atmosferă irațională. Peste tot sînt apreciate formulele de echilibru. Viziunea lui Blaga „dă semne tot mai numeroase
Un iubitor al cumpănirii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2834_a_4159]
-
asta-i cel mai important amu. Când intră în odaia unde era cald, iar lampa fumega deasupra patului, lăuza dormea lângă gâgâlicea de om abia apărută pe lume. Amândouă erau liniștite după chinurile prin care trecuseră. Gligor se aplecă să dibuie mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]