233 matches
-
personajului poate fi interpretat în varii feluri de spectator, scăpând controlului politic. Legată de regula cineticii cu sens este cea a absenței liniștii. În filmele acelor ani nu se face deloc liniște. Dacă nu vorbește nimeni, dacă nu există zgomote diegetice de activitate, atunci ilustrația muzicală, produsă îndeobște de o orchestră laureată cu Premiul de Stat, marchează fiecare deplasare în spațiu, fiecare gest sau grimasă a personajelor. E adevărat, și în cinematograful internațional al anilor ’50 se poate constata că sonorul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în care tot răul e aruncat în spinarea întunecatu lui regim Dej, în vreme ce epoca Ceaușescu e lumina - este momentul în care din televizorul bufetului se aude crainicul sportiv întrebând : „Cine va juca în divizia B în anul 1961 ?”. Acest element diegetic indică actualitatea filmului, retardată cu nouă ani față de prezentul sălii de cinema. Ieri întunericul, de azi lumina... Dar întunericul vine, copleșitor, în finalul Reconstituirii. Cenzura ceaușistă s- a speriat probabil, când a interzis filmul, de imaginile în care George Constantin
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
e cel puțin la fel de inteligent și util ca inginera. Un caz special din punct de vedere propagandistic îl reprezintă Salutări de la Agigea (1984). Pentru a întări îndemnul la muncă patriotică pe șantierul de la Canalul Dunăre - Marea Neagră adresat liceenilor, sunt inserate diegetic, la televizor, secvențe din Răsună valea (1950). Apelul la resursele propagandei filmate din perioada stalinistă acută e semnificativ pentru „arcul peste timp” al propagandei care se închide în ultimii ani ’80. Filmele pe teme sătești au ca principală componentă propagandistică
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
alt fel, dar numai ceea ce un martor extern detașat decide că merită spus - un reporter care este în situația să reflecteze, să reorganizeze, să decidă asupra punctului sau a teleologiei povestirii, înainte de a o nara. Putem deci presupune că narațiunea diegetică va avea mai multe manipulări ale ordinii temporale, ale duratei și frecvenței, și o etajare mai evidentă a prezentării evenimentelor. 5.6. DIL: funcții și efecte În termenii neoplatonici menționați mai devreme (mimesis și diegesis), DIL ajunge la o diegeză
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
rafinată, mai avizată, mai sensibilă, mai perceptivă decât ar putea să fie orice om real. În textul autentic apare naratorul intradiegetic, personaj sau martor, care renunță la rolul său de ordonator, în favoarea viziunilor subiective și fragmentare. Urmărind raportul dintre timpul diegetic și timpul discursului, Jaap Lintvelt distinge între cronologia lineară, specifică romanului tradițional, cronologie simultană și acronie, simptomatice pentru romanul modern. La nivelul textului, se remarcă prezența masivă a intertextualității. Includerea în roman a documentelor, opțiunea pentru scrisoare și jurnal, concretizată
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
trecut recent" PR narativ Prospectiv (COND opt.P) [venir de-IMP + INF] [aller/devoir-IMP + INF] COND PC narativ (PC2) și IMP sînt, împreună cu formele lor de aspect încheiat (MmcP1 și PS), timpurile de bază pornind de la care se marchează continuitatea diegetică. La aceste forme de bază se adaugă forma perifrastică a "trecutului recent" construită cu venir la IMP (Elle venait d'écrire [Tocmai/Abia scrisese]) și cu MmcP2. Ambele marchează o mișcare retrospectivă în timp ce privirea prospectivă este realizabilă cu viitorul apropiat
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fine“ e expresia oftatului de ușurare pe care, dimpreună cu ipochimenii acestei scrieri, îl are autorul însuși, ajuns la grea ananghie narativă, — sau naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Pentru că numai dietetic sau frugal nu poate fi regimul romanesc... (Romanesc, nu românesc, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Și nu poate fi frugal sau dietetic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de ușurare pe care, dimpreună cu ipochimenii acestei scrieri, îl are autorul însuși, ajuns la grea ananghie narativă, — sau naratologică, mă rog. El adaugă, modest, în paranteză, că nu-i domnia sa inventatorul acestor strategii și stratageme diegetice, — cam răsuflate azi... (Diegetice, nu dietetice, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Pentru că numai dietetic sau frugal nu poate fi regimul romanesc... (Romanesc, nu românesc, atenție: corectorii-s rugați să ia aminte!) Și nu poate fi frugal sau dietetic, indiferent de cantitatea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Fragmentaritatea afirmă arbitraritatea și contingența, operând atât după modelul palimpsestului, cât și după cel al progresiei matematice. Aceste modele recomandă preocuparea alegoriei pentru proiectarea structurii ca secvență, întruchipând astfel contra-narativitatea prin substituirea unui principiu al disjuncției sintagmatice în favoarea unei combinații diegetice și inducând o lectură paradigmatică. Propunând un raport de reciprocitate între vizualitate și verbalitate, pe baza observației că cuvintele sunt adesea tratate ca pure fenomene vizuale, în timp ce imaginile vizuale pot apărea ca scenarii oferite descifrării, alegoria poate lua înfățișarea unei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
comun. Pentru a atrage atenția telespectatorilor, jurnaliștii apelează la multiple resorturi narative (engl. storytelling) pentru punerea în scenă a informațiilor prezentate. Narațiunea devine forma preferată de prezentare a realității, oferind o cheie de lectură a lumii sociale. În consecință, posibilitățile diegetice ale unui eveniment devin prioritare în alegerea subiectelor tratate. Astfel, "potențialul narativ" al unui fapt este decisiv pentru felul în care este încadrat în știri. Alte două criterii care stau la baza redactării știrilor sunt simplitatea și accesibilitatea. Toți membrii
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
episodice transparența este totală, sunt folosiți designatori puternic motivați (ca în Povești unde transparența este frecvent ludică și simplifică diegeza), iar pentru numele eroinei, motivarea este mai estompată. Autoarea detectează rețele sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează conturul țării ei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sonore care au simultan o funcție poetică și una diegetică (nume ca Père Lastique, Couillard), iar toponime ca Perthuis des Vauds plasează nașterea eroinei sub steaua unui semnificant de natură geografică, semnificant care o plasează sub tutela forțelor naturale (parcursul diegetic va ilustra acest nume, "numele desenează conturul țării ei mentale"74 - tr. m.). În componentele numelor succesive ale eroinei citește un rezumat al programului narativ, combinând decoruri ale acțiunii: strâmtoarea, valea, mlaștina; ele sunt motivate, premonitorii și în armonie cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semnificațiile prime ale numelui propriu (cele imaginate în momentul creării lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor temporare ale personajelor și îi marchează evoluția diegetică. Numele, odată intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii motivării numelui"). Deoarece în momentul de început al cărții, semnificatul textual
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imaginate în momentul creării lui) și semnificațiile secundare, grefate pe cele dintâi. Motivarea onomastică este fondată de către romancier pe caracterele personajelor, iar remotivările contextuale permit integrarea trasăturilor temporare ale personajelor și îi marchează evoluția diegetică. Numele, odată intrat în dinamica diegetică, se supune presiunii sintagmatice; dacă o cere contextul, el se poate elibera de sensul care îl leagă de personaj (în schemă, "problema legăturii motivării numelui"). Deoarece în momentul de început al cărții, semnificatul textual (care motivează semnificantul onomastic) coincide, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oricât de neînsemnate, au nume foarte individuale"135, singurele personaje neindividualizate se numesc Ionescu și Popescu, numele lor potrivindu-se cu rolul lor în piesă, altele ca Pampon și Mazu sunt alese pentru "trebuințele intrigii"136, așadar au o funcție diegetică. G. Ibrăileanu consideră că, în comedii, numele reprezintă o însușire esențială a personajului, în comparație cu alte genuri literare, că la Caragiale numele nu au doar rol de surprindere a caracterului, dar și de caracterizare a clasei sociale, a originii etnice, a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
motivării din literatură, cu aceleași funcții ca și motivarea generală a povestirii (Yves Baudelle); motivarea poate afecta porțiunea aferentă sensului contextual (Louis Hébert). Numele figurează în lanțurile referențiale, își dezvoltă semnificația în desfășurarea acțiunii (Francis Corblin), au funcție poetică și diegetică (Marie-Thérèse Mathet) și pot fi clasificate pornind de la ideea onomasticii ca mijloc de interpretarea a textului (Jean Ntakirutimana). În universul ficțional eliadesc, un univers al non-arbitrarului lingvistic în care numele este model al ființei, onomaturgul fixează numele potrivite adevărului lucrurilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mici, profesoara ne repeta de nu știu cîte ori că Nică nu este Ion Creangă ; iar la facultate, studenții de la Litere învață să facă tot felul de distincții fine : persoană/persona, eu aucto rial / eu narativ, narațiune homodiegetică / narațiune hetero diegetică și alte chestii de-ăstea cu denumiri pom poase. Cu toate acestea, am întîlnit critici literari (Alex. ștefănescu este unul dintre ei) care, comentînd o narațiune la persoana I, se grăbesc să spună că auto rul face și gîndește ceea ce face
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Marie Redonnet. Reprezentanții acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sunt calificați de Jérôme Lindon, regretatul editor, de “impasibili”. Cel mai apropiat gen proxim al acestei literaturi ar fi desenul animat, unul adresat adulților. În primul rînd În modalitatea de abordare diegetică: evenimentele “serioase”, grave, sînt prezentate În registrul derizoriului (Redonnet, de exemplu, alături de majoritatea “minimaliștilor”), iar non-evenimente capătă proporții cosmice (În acest caz secund cititorul suportă greu lectura, și asta dintr-un fel de furie rece a descoperirii a unui pai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau Eugen Ionescu (procedeu cu rădăcini și efecte suprarealiste), se numește materializare simbolică (și, În cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este o scroafă (personificată, desigur). Pe de altă parte, desigur, prin acest salt ficțional, autorul sugerează cititorului - pe baza unei experiențe pragmatice comune - că ceea ce citește de-acum este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care, desigur, trebuie să Însemne ceva. Putem spune că literatura lui Anne Garréta are două teme esențiale: identitatea și dorința, tratate din perspectiva omului occidental de astăzi. Urmează precizările: Abordarea identității nu este, desigur, o maieutică În orizontul căreia lucrează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pentru a celebra un deznodământ care rămâne Înscris În piatră imortalizând câte un moment care frânge, definitiv uneori, traseul unei vieți. Propozițiile scurte, alerte, Încadrate de aforisme edificatoare sau glosate de cugetări revelatoare bine plasate, Înlănțuite cu un desăvârșit simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare franceză
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
occidentalului mediocru mereu Înfometat de bani și atît de nefericit În fond - personajul negativ prin excelență al satirei franceze contemporane; un funcționar Într-o mare companie comercială. De partea cealaltă, Textot Texel, așadar, acest avatar mult mai eficace În plan diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor meserii dintotdeauna (olarul, judecătorul, etc.) și apostolii (desemnați, scurt, „les apotres”). Un aer funest Însoțește fragmentele volmului, iar ordinea lor, după cum sugerează paginile nenumerotate, este aleatorie. Important este, pentru Marie Redonnet, ca succesiunea terțetelor să nu creeze o continuitate diegetică, dar, pe de altă parte, să mențină o constanță topică și, mai ales, o trasparență referențială prin intermediul cărora cititorul să fie convins că a ieșit din zodia autoreferențialității, fără să fi reintrat În cea a literaturii veriste. Ceea ce face așadar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
schițe Întinse pe cîteva pagini, unde cupluri de personaje - tată-fiu, soț-soție, frate-soră, etc. - duc vieți rapide, monotone, dependente de o serie de meserii transistorice, În locuri transistorice, vieți care de cele mai multe ori sfîrșesc tragic. Tragicul apare Însă atenuat de mecanismul diegetic, acționat artificial, care funcționează dintr-o formidabilă inerție: personajele fiecărei schițe au numele monosilabice și paronime (de pildă: Lam, Lem, Leg), ca și cum n-ar fi decît infime declinări ale aceluiași din unica necesitate a individuării și a producerii limbajului - conform
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
minimal, dar suficient, la Marie Redonnet obiectele aproape nu există, tocmai pentru a Înlătura orice efect de perspectivă, orice anamorfoză, orice sugestie a manifestării unei voințe de putere a literaturii. Psihologia, blamată acolo, revine aici, dar ritmul accelerat și ambiguitatea diegetică Înlătură „efectele de real” denunțate În exercițiul literaturii „burgheze”. Dacă vorbim de influența tehnicilor de reprezentare ale artelor mecanice, literatura Mariei Redonnet aduce cu gagul anglo-saxon, nu cu neorealismul italian și nu cu acele plaje de spațiu infrareal hiperbolizat proprii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]