586 matches
-
model“, ci de maternitate; precum Soarele de Lumină. Prodigioasă, sensibilitatea se extinde asupra a tot ceea ce asprul bărbat caută să distrugă ca neconform cu pragmatismul lui: defavorizarea. Azvârlit din Olimp, În buna tradiție spartană - păstrez, pisicește, discreția asupra identității „catapultei“ - diformul fiu al lui Zeus - și’n lumea zeilor există malformație! - a fost salvat de Thetis - marea -; ajuns mai târziu Înapoi, și „criță“ pe deasupra, șchiopul Hefaistos avea să inventeze crița și să patroneze tehnologia, progresul adică. Însurându-se cu Însăși zeița
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu un altul, de fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât evreicele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în ziua aceea a manifestației de dragoste a unui tineret entuziast, că peste zece ani Iorga va forma un guvern tocmai cu ciocoiul cinic și semi degenerat care-l amenințase, fără principii și fără pudoare, cu figură hidoasă și corp diform! Mai apoi am început să mă duc și la unele ședințe ale Camerei - mai ales când vorbea Iorga sau când mă înștiința tata că va fi o ședință agitată. În anul acela, de altfel, n-am mai publicat în „Neamul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
să ne conturăm ființa așa cum este ea: cu nimic În plus ori În minus. A exclude din curriculumul școlar o ipostază definitorie a spiritualității cum este religia Înseamnă să țintim spre o persoană incompletă, cu minte, trup, dar difuză sau diformă În privința conștiinței. Credința constituie „inima” conștiinței, coloana vertebrală modului de a gândi sau de a face. Avem nevoie de „linii” valorice, de repere autentice și stabile, de ocazii pentru edificare și iluminare. Umanitatea din noi Își dovedește insuficiența atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să facă haz pe seama unuia din negri. Negrului i se spunea „CÎrlig” din cauză că avea o mînă diformă. - Maimuța ți se cam cațără-n spinare, eh? a-ntrebat tipul cu pipa. - Nu știu despre ce vorbiți, a zis CÎrlig. Era un enunț pe un ton neutru, fără vreo urmă de insolență. CÎrlig nu era dependent de droguri și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mîncate de o boală. Boala s-a extins, dizolvînd chipul Într-o masă cu aspect de amibă În care pluteau ochii, ochi reci de crustaceu. Încet, un chip nou a luat formă În jurul ochilor. O serie de chipuri, de hieroglife diforme, ducînd spre punctul În care calea omenească se sfîrșește, În care forma omenească nu mai poate asimila oroarea crustacee care a dospit Înăuntrul ei. Urmăream toate astea curios. „M-a apucat tremuriciul, m-am gîndit detașat. M-am sculat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sunt, bineînțeles, cum vă spun toți laureații acestui titlu, foarte mișcat și onorat că l-am primit. Sunt impresionat mai ales de această vestimentație, pentru că eu nu-mi găsesc niciodată haine pe măsură. Trebuie întotdeauna să caut la magazinele pentru diformi pantaloni și haine care să mi se potrivească, și faptul că fără să mi se ia măsuri, s-a nimerit exact dimensiunea mea, mai ales la togă, deoarece cu acoperământul sunt unele nuanțe de rectificat, mă impresionează și arată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
tencuiala căzută pe ici pe colo, acolo unde trei cucoane în halate albe trăgeau cu poftă din țigările ajunse aproape de filtrul roșu îmbâcsit de ruj. Nu erau nici urâte și nici frumoase femeile, nu îmi mai amintesc bine acele corpuri diforme ori informe, multiforme, care sporovăiau ceva imperceptibil auzului meu, bruiat de urletul vântului de afară. Vântul suflă cu putere, cerul continuă să plângă la vederea morbidului peisaj. În fața ușii ,,din stânga'' exagerat de înaltă, un tip solid, la prima vedere simpatic
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
așa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut; nu mai regăsim în el ființa care se poartă totdeauna după principii sigure și neschimbate, nu mai găsim cereasca și maiestuoasa simplicitate pe care i-a imprimat-o creatorul lui, ci doar contrastul diform dintre pasiunea care își închipuie că raționează și intelectul delirant”. Textul trimite fără dubiu (deși neexplicit) la un pasaj din Republica lui Platon (611c-d). Referindu-se la condiția denaturată și impurificată a sufletului aflat în societatea trupului, Platon observă că
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Întreaga familie, ba uneori chiar și animalele de pe lângă casă. Bisericile de lemn din munți atrag și ele atenția lui Jókai, prin arta lor naivă și ciudată În ochii scriitorului maghiar. Acesta descrie, vizibil impresionat, pereții pictați cu imaginea unor „sfinți diformi”, pe care „fantezia monstruoasă a unor artiști țărani i-a Îmbrăcat În mantii roșii și În cizme cu pinteni”. Din aceeași imagistică terifiantă reține alegoria Morții, purtând În mâinile sale un rege, un cerșetor și un preot, sau sfinții printre
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cuprins cu vederea. Imaginați-vă un concert care durează nouă ore. Există limite antropologice care nu trebuie depășite, limitele memoriei, de exemplu. La sfârșitul lecturii, trebuie să fiți în măsură să vă amintiți cum a început aceasta. Altfel romanul devine diform, "claritatea sa arhitectonică", trece într-un con de umbră." (1986: 94). Structura povestirii garantează controlul asupra diversității elementelor: asigurând coeziunea, aceasta permite atât memorarea, cât și lizibilitatea enunțurilor. Să luăm exemplul unei povestiri foarte scurte: (2) Trebuie să faceți semn
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ca și sublimul, reprezintă dezechilibrul. Dar, în timp ce sublimul este un dezechilibru pozitiv, tinzând spre valorile majore, urâtul se caracterizează printr-un dezechilibru negativ.Trăsăturile urâtului pot fi definite prin antiteză cu cele ale frumosului. Astfel, notele carcteristice ale urâtului sunt: diformul, caracterul amorf, lipsa de unitate în varietate prin domimarea varietățiiși a particularului, exagerarea tinzând spre caricatură. Urâtul se mai caracterizează prin: dezacordul dintre formă și conținut, lipsă de armonie. Receptarea urâtului determină un sentiment de neplăcere. Încă din antichitate, Aristotel
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul își consideră schițele niște „monștri”, niște „caraghioși”, chipuri „diforme”, „caricaturale”, „invenții copilărești”. Lor li se alăturăși-acel „copac al răului” (desenul de la pagina 22). Schițări ale ludicului, dar de o subtilă sinceritate. și-n acest context, parcă am fredona un cântec: „Peste apă, peste lut, / Cine oare l-a văzut
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
este că în a doua jumătate a secolului al XX-lea deconstrucția a putut determina de una singură ca textul să fie o reflecție distorsionată a lumii înconjurătoare, iar acele texte sunt într-o anumită măsură mereu de senzație sau diforme. Astfel, există mereu un grad de ficțiune sau chiar fabulație într-un text, chiar și în cel mai obiectiv jurnalism. Jurnalistul de senzație poate fi mai aproape de adevăr decât i-ar plăcea să recunoască în fața jurnalistului "obiectiv". Acestea fiind spuse
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
succint această „fenomenalitate în progresie, înscrisă poate în codul genetic cultural”, C. constată că există „un tip de sensibilitate ce trăiește din mediere, și nu din frustețe și inocență, dintr-o cultură a senzației, și nu din senzația pură și diformă”. Având ca specific un dezechilibru al funcțiilor creative, „poezia livrescă se ivește în umbra celei clasice, reflexive și vizionare, destructurând nucleul ei funcțional”. După modul în care receptează „convenționalizarea poemului” și după reacția la „presiunea ideologiei literare”, poeții livrești se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
rămâneau formale. Abia la sfârșitul aceluiași secol au fost descoperite numeroasele „curricula extrașcolare”, „curricula informale”, „curricula ascunse”, „curricula subliminale” etc. Știința prescriptivă a curriculumului modern s-a pomenit în fața unor tipuri de curricula care nu se supuneau regulilor, care erau „diforme”, „nonformale”, „monstruoase” chiar, pe care le-a descris de regulă în termeni negativi. Informatizarea societății din ultimele decenii ale secolului XX și gândirea postmodernă a aruncat însă asupra lor o altă lumină. Curriculumul modern a fost supus unor contestații virulente
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
birou”, prin ordine și decizii ministeriale. Efectele negative, previzibile, nu au întârziat să apară. Astfel încât putem conchide, cu regret, că în ciuda intenției de a se realiza un curriculum educațional preuniversitar modern, în România nu s-a alcătuit decât o structură diformă, aproape o caricatură pedagogică, incoerentă, disfuncțională și cu consecințe previzibil maligne. De aceea, pentru a-i ajuta pe primii afectați de această gravă eroare pedagogică și managerială - educatorii-, adăugăm câteva elemente semnificative și utile de teoria modernă a curriculumului. 12
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se risipească în detalii nesemnificative și fărâme peideutice fără rost. O îngrijorare stezică și un dinamism debordant alimentează însă cercetările curriculare postmoderne, întreținând credința noastră în principiul suprem al educației - optimismul. Imperiul stăpânit actualmente de gândirea curriculară postmodernă este vast, diform și în continuă expansiune; generat în anii ’80 în inima civilizației euroatlantice, pare să-și fi uitat originile și granițele, scrutând spre zări care se confundă cu limitele „satului global”. Spațiul și timpul gândirii postmoderne s-au relativizat, pierzând certitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculară postmodernă a escaladat cutezător și fără scrupule aceste granițe fantomatice ale spiritului, creând premisele unei noi concepții despre formarea personalității umane și predestinarea omului prin educație și cultură. S-a creat, astfel, un imperiu pedagogic vast care, deocamdată, pare diform și fără orizonturi clar conturate. Dar este un proces aflat într-o expansiune accelerată. Abandonarea metodelor rigide ale curriculumului modern și adoptarea metodelor hermeneutice promit progrese și avantaje mai mari decât se anticipa în anii ’60-’70. Noile explorări nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
spectacol al interpretării destinului nu a început. El poate începe însă din clipă în clipă, căci dirijorul se află probabil în mulțimea de cercetători sagaci pe care îi vom numi în paginile ce urmează. Sunt posibile totuși unele delimitări în diformul imperiu edificat de gândirea curriculară postmodernă în ultimele trei decenii? Urmând îndeaproape sugestiile lui Pinar, Reynolds, Slattery și Taubman (2001), putem distinge cel puțin zece „colonii” ale panoramei curriculare postmoderne: a) pedagogia critică și interpretarea politică a curriculumului; b) pedagogia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a capelei Sixtine comportă o muncă egală cu aceea a douăzeci de pictori la un loc. El însă lucrase singur timp de patru ani, îndoit pe schele, cu capul dat pe spate pentru a vedea mai bine, ie‑ șind aproape diform din această muncă. În propria lui viață, n‑a avut acel parcurs sigur pe care l‑am presupune. Era neliniștit, uneori frenetic, alteori torturat de crunte descurajări; se consuma anxios, cu sufletul arzând în flăcă‑ rile unor aspirații nesfârșite. Michelangelo
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
acestor două categorii de piese vestimentare, trebuie să menționăm faptul că prezența lor în necropola I de la Săbăoani este foarte redusă. În timp ce cataramele lipsesc cu desăvârșire, fibulele sunt extrem de rare și se prezintă doar fragmentar. O bucățică din fier, oarecum diformă, descoperită la M. 60 ar fi putut să aparțină unei catarame. La mormântul nr. 32 s-a descoperit un ac de fibulă, din fier, puternic atacat de rugină, nu se poate cunoaște cărui tip de fibulă provine. Mormântul nr. 83
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
semnificația acestei situații, menționăm că ofrandele de animale sunt semnalate și în alte necropole ale dacilor liberi, cum sunt în necropola de la Văleni sau Obreja din Transilvania. c8 - Pietre În cuprinsul unor morminte au fost descoperite mai multe pietre, unele diforme, altele prelucrate. Așa, de pildă, la mormintele de incinerație în urnă nr. 17 și de înhumație nr. 77 s-a descoperit câte un percutor de piatră, bine șlefuit, care ar putea proveni din așezarea eneolitică din zonă. Alte morminte, de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
aplatizată. D = 4,2 cm; Î = 2,7 cm (Pl.121/3-5; 122/1-8; 179/1-5; 180/1-7; 181/1-5). Mormântul nr. 29. Reînhumat. Doar o parte din oase au rămas în poziție anatomică, restul împrăștiate într-o groapă ovală, diformă. Oasele se aflau la adâncimea de 1,80 m. Porțiunea din schelet rămasă în poziție anatomică ne-a dat posibilitatea să determinăm orientarea scheletului, care era NNV 63-SSE 31. Nu a avut inventar (Pl.123/1; 182/1,2). Mormântul
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
relațiile cu membrii familiei sale și cu intimii săi. Toate aceste inovații se justifică prin valoarea religioasă pe care Akhenaton o acorda "adevărului" (ma'af), deci la tot ce era "natural", conform cu ritmurile vieții. Pentru că acest faraon bolnăvicios și aproape diform, care urma să moară foarte tânăr, descoperise semnificația religioasa a "bucuriei de a trăi", beatitudinea de a primi creația inepuizabilă a lui Aton, în primul rând lumina divină. Pentru a-și impune "reforma", Akhenaton 1-a înlăturat pe Amon și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]