564 matches
-
tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind, sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc imponderabil, aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor și aud de undeva din urmă, închizându-se două mase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se , mă izbesc de pereți umezi, lipicioși, un infern de sunete și șuierături amplificându-și ecoul, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asurzitor și sacadat, ciocniri ca de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
și dorul de alții ca noi, strâns legați prin ligamente nevăzute... Mă regăseam și eu, când și când, după rătăciri suspect de nostalgice, mă desfătam și eu, redescoperindu-mă prin ceilalți, eram și eu un punct din cercul viu și diform al unor oameni de o clipă. Eram cu spatele la lac și cu fața spre grup, îmi consumam propria lacrimă, îmi eliberasem mânjii conștiinței lăsându-i fugari în celelalte vieți pe care le voi fi trăit în ultimele mii de ani, copil
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
labil și reversibil. Traversa aleea și curtea în semiîntunericul serii. Câinii adulmecându-l... Ploaia încetase, vântul amuțise... -Am lăsat deschis holul de la intrare, poftim cheile!... -Mda, bună-seara, domnule doctor.... Pașii bărbatului înalt, exagerat de înalt, se voalează în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind, sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc imponderabil, aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor și aud de undeva din urmă, închizându-se două mase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se , mă izbesc de pereți umezi, lipicioși, un infern de sunete și șuierături amplificându-și ecoul, înainte,prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asurzitor și sacadat, ciocniri ca de
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
lumină din zorii care seamănă speranță: “zori de zi: cineva sechestrează întunericul / într-un zâmbet / îi pune pe gheare cătușe de rouă / astupă gura flamândă cu pletele azurii / pulbere de aur picură / în abisala retină / cu larma trezirii sparge / timpanul diform / orb și surd / cerberul capitulează”. Floriana Turculeanu găsește în vers, exact sintagma care dă elementul surpriză și face din poezie o bijuterie. Toate acestea sintetizate magistral în doar 8-10 versuri, ceea ce e admirabil. Cristian Țîrlea - maestru-n metaforă, hiperbolă, personificare
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
apropiase de noi cu mâinile întinse și degetele răsfirate. Îmi simțisem brațul puternic solicitat de femeia pe care o susțineam, încercată, se pare, de o altă, mai pronunțată, criză de slăbiciune. Nu, rostise cu glas șuierat bătrâna, agitându-și degetele diforme înspre ochii noștri, nu aveți ce căuta aici! Sub privirile mele mirate, strania ființă care încerca, dintr-un inexplicabil motiv, să ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
mână ciutele / Din ochi mari ca tăul rece.” Poezia soarelui și a zorilor și-a pus amprenta pe creația lui Teo Cabel. Și zorii sunt personificați în fel și chip. „Zorii pășeau tiptil printre picioarele tale”; în timp ce „Ziua...trecută” este „Diformă și lălâie” (Regăsire). Ne aflăm, de asemenea, în universul domestic al scriitorului, cu tabieturi și hobby-uri legate de familie: cafeluța de dimineață, știrile de la televizor, capotul vaporos al nevestei, cu sânii ca niște padele miraculoase și alte mici delicii
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
o cunoaștem.” MIHAI DINU De multe ori, lumea ce ne înconjoară pare a înfățișa cel mai bine chipul unui abracadabrant carnaval al șoaptelor stinse, o realitate de tip insular (dacă ar fi să îl cităm pe Edgar Papu), în care diforma întruchipare a „artisticității” oculte contemporane se străduiește din răsputeri să elimine frumosul ca esență din complexitatea dubletului său structural (gândindu-ne, desigur, pe de o parte, la constructul geometric final creat, iar pe de alta la punctul lui primar de
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
a aruncat, fără temei rațional însă, pe el și pe mulți alții în matca neagră a nefastului anonimat specific lumii postmoderne, a fost, pe de o parte, poziționarea incorectă a centrului de greutate axiologic contemporan, iar pe de alta, percepția diformă a modelului societar actual în raport cu semantica pe care o implică clasicul tipar profesional-uman autentic privit în ansamblul său, o percepție pe care perimetrul globalizant al prezentului a transfigurat-o într-un sens negativ mai mult decât evident, dacă ne raportăm
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
strigă. Ce albă e banchiza așteptării... Un râu de vorbe parcă nerostite Când cuvintele curg prin venele visării Ce meandrează timpul în catrene triste. Din colaps se învolburează umeri Frânturi de stele, adânc de pulberi Dintr-a eternității coasta, Descompuși,diformi și parcă moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți și goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag în umbră unui bocet; o explozie de viață într-o masă diforma de suferință. De toate zbaterile durerii neputincioase, de moartea cuvintelor și de deznădejdea gesturilor; de dureri fără nume care pot zgudui fără limite un pumn nevolnic de oase. De blocajul paralizant în limita dintre a nu fi în întregime viu
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
crime sunt Cain și sora lui, Calomena. De la Adam, Eva zămislește pe Abel, care este omorât de Cain. Ca să-l pedepsească pe Samael & Satanael, Dumnezeu îi luă particula - el, lipsindu-l astfel de puterea lui creatoare: Satan deveni o ființă diformă și întunecată, pe care Dumnezeu în bunătatea să îl lasă totuși să domnească peste lucrurile create de el. Următorul episod din istoria umanității este relatat astfel: îngerii se unesc cu fiicele oamenilor și fii lor, uriașii, se ridică împotriva Arhontelui
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (2) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360387_a_361716]
-
unei uși scunde, cu modele circulare gravate în lemnul înnegrit: - Aici e! Ar fi trebuit să o întrebe de unde știe de ușă sau dacă era sigură că în bezna aceea erau oglinzi, dar nu se mai deranjă. Încercă clanța curbată, diformă și prea masivă pentru mâna ei fină și elegantă, iar pentru că ușa nu se deschise, o lovi nerăbdătoare cu piciorul încălțat în pantoful lucios, nou, cu toc înalt. Ușa alunecă fără nici un zgomot la perete și ea se repezi în
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
fost o dată, a zis el iar; tocmai se negocia prețul sufletelor ... nu pe cîntar, nu cu măsura umană, ci cu intensitatea visurilor ... De pe pod se auzea aria calomniei, muzica sferelor dispăruse în vuietul valurilor sub care peștii, speriați de umbrele diforme ale lumii de deasupra, cea înecată în sunete și sufocată de aer, fugeau să se ascundă muți de uimire ... Uite că nu trebuie să căutăm lumi paralele dincolo de lumea noastră, trăim într-o lume care se reflectă în alta, lichidă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT de Liviu Florian Jianu A fost odată o floare urâtă. Nu avea culoare, nu avea petale, nu avea miros, era spălăcită și diformă, și toate florile, și toți trecătorii care o priveau , își ziceau: uite ce floare urâtă! Floarea ar fi vrut să aibă și ea ceva de oferit soarelui, florilor, și oamenilor. Dar nu avea nimic, nimic, de dat. Până într-o
Editorial: POVESTEA CELEI MAI URÂTE FLORI DE PE PĂMÂNT () [Corola-blog/BlogPost/339554_a_340883]
-
de ce iernile se termină-n primăveri de ce oamenii nu pot fi cei de ieri de ce anii vechi se termină-n ierni de ce mările sunt făcute-n tăceri de ce soarele asfințeste în seri de ce luna și ea se transformă când e diformă, când uniformă Universul revine la formă de ce sunt păsări gregare cocorii de ce visele se sfârșesc cu zorii de ce totul trebuie să moară să învieze din nou pe corzi de vioară e bine și totuși încă mă doare de ce? de ce? de ce
DE CE? de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341037_a_342366]
-
întârziere. M-am ferit cât am putut de vicisitudini, dar când am ieșit pe peron, în bătaia vântului, fiecare pală îmi desfăcea câte o buclă. Vântul s-a întețit răutăcios, astfel încât după zece minunte minunăția de la coafor devenise o claie diformă. Nu mi-am găsit coafeza mea a doua zi dimineața, ci o acritură din tura inversă: - Așa-ți trebuie dacă te măriți iarna!!! Nu pot să mai fac nimic... Du-te și te spală. Îți fac o freză cu fenul
CU BUCLELE-N VÂNT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342023_a_343352]
-
extraordinare, părul îl avea deschis, un pic roșcat și cârlionțat; revenit la Kambridge, grație regimului sever și sportului, arăta ca o minunată vază de alabastru iluminată dinăuntru. Rupt din soare la față, dar și infirm! Avea un picior mai lung, diform, și șchiopăta. Aceasta îl făcea să sufere. Ceea ce va urma în continuare, e un text ce nu-mi aparține, e adaptarea, pentru care subsemnez, după Andrè Maurois, Byron. Dar pe care v-o propun spre lectură. Un bun prieten de-
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
rude uneori ce intră pe la noi prin casă Cu lacrima, să spele dorul pentru cel plecat. Iarna mistuie tăcerea și umbra aburoasă A unui râu irezistibil și nebotezat. Și victime și martori vom fi acestei albe stări, Și vom picura diformi neputincioși prin spațiu; Ne vom hrăni cu aceleași anodine întrebări, Puse în refrene zdrențuite, cu nesațiu. 04/ 10/11 Referință Bibliografică: ACELAȘI EXERCIȚIU / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 896, Anul III, 14 iunie 2013. Drepturi de Autor
ACELAŞI EXERCIŢIU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342160_a_343489]
-
este Războiul Împăcării, este extrema vehemență pentru a ajunge al Chinul suprem al Armoniei. Cf. N. Berdiaev (Adevăr și revelație, Ed. de Vest, Timișoara, 1993), care spune că trebuie subordonate, toate chinurile - Eros-ului Esențial. Esseninii excludeau de la banchetele-comuniuni pe diformii psihici și spirituali. Vestirea venirii împărăției (parousia) este tocmai vindecarea. Deci, în Scrisoarea III, parousia se vestește și realizează prin venirea Focului-Țepeș, care tămăduiește monștrii (fizici și psihici) reconstruind Logos-ul (degradarea-bâlbâirea va fi deplasată spre revelația Focului, transgresând în
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
suflet din nou ăă reapară, Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume - eternă ce trecătoare pare, Gonit în timp și spații, trecând din formă în formă, Eternă fulgerare cu inimă diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Și-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast’ dată încă. Ș-ast’ dată? Cine-mi spune că-i
EMINESCU ÎN ETERNITATE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342345_a_343674]
-
hrubă, ale cărei bolți răsună Goros de pașii și de glasurile noastre, și de ai cărei pereți întunecoși par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stâncile năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse-n întuneric, animale diforme, monștri ce te privesc amenințători din firidele lor negre, chipuri omenești învăluite-n zăbranice de piatră . Aici zeul Zamolxis, fost preot și profet, și-a ales ca locaș această peșteră. Era locul ideal să dispară și unde nu putea fi
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
legende noi și mituri, Cu soarele stăpân, pe veșnicie. MODUS Am căutat, mereu, o manieră Prin care frumuseții să-i dăm formă. Atunci ni s-a părut a fi enormă Distanța de la cerc până la sferă. Chiar marmura ni se părea diformă Și nu știam ce stiluri noi preferă, Dar am văzut că dragostea-i conferă Din strălucirea ei și o transformă. Esențele-s, întotdeauna, fine, Iar frumusețea se ascunde-n cod; Dar este sigur că, numai de tine, Ușor de dezlegat
EST MODUS IN REBUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378513_a_379842]
-
i-a frânt-o sufletul i l-a călcat, l-a întinat.. Chip el nu mai are. Duse sunt zâmbetele copilăriei. Dusă e căldură din vorbe și priviri. Cel ce-a fost nu mai este. Suflet detracat, minte tulburata, imagine diforma. Pe el a pus stăpânire însuși Satana sau poate- întruchiparea ce lângă el trăiește?. Citește mai mult FIU NU MAI AREFiu nu mai are.El nu mai există.Crunt a rănit-o,inima i-a frânt-osufletul i l-a călcat
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]