9,898 matches
-
cu măiestrie, de data asta și mai grotesc, spre râsul tuturor. Apoi urmează o discuție serioasă despre curățenia și paza plajei, despre treierătorile de nisip, puse la dispoziție de primărie, apoi tema discuției alunecă melancolic către răsăriturile de soare pe dig, pe care mama nu le-a mai onorat din studenție. Atunci bruta, anesteziată de băutură și prezența atâtor femei, o invită pe mama la răsărit la modul cel mai serios și mai curtenitor. Cu atâta convingere și solicitudine, încât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care o avea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de p...mânt agricol. Au murit oameni, iar distrugerile materiale sunt de sute de milioane de euro. Rectificarea bugetar... nu a avut cum s... nu țin... cont de acest pr...p...d. Surp...rile de teren, colapsul unor poduri și diguri (dintre care unele date în folosinț... în anii recenți) și amploarea viiturilor prezint... o situație care dep...șește prin semnificație inundațiile cu care eram obișnuiți în fiecare prim...văr.... Aici nu este vorba numai despre r...spunsul autorit...ților publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
fuge dinaintea lor; fiecare cedează în fața violenței lor fără a putea să li se împotrivească undeva. Cu toate că aceste ape sînt astfel precum le-am arătat, atunci cînd vremea este liniștită, oamenii pot să ia măsuri și să construiască zăgazuri și diguri, așa încît, dacă apele vor crește din nou, ele sau se vor scurge printr-un canal, sau furia lor nu va mai fi nici atît de nestăvilită, nici atît de păgubitoare. La fel se întîmplă cu soarta; ea își arată
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se întîmplă cu soarta; ea își arată puterea acolo unde nu există o forță pregătită și dinainte orînduită care să i se împotrivească și de aceea ea își îndreaptă atacul într-acolo unde știe că nu s-au înălțat nici diguri, nici zăgazuri care s-o stăpînească. Iar dacă veți privi Italia, care este astăzi locul schimbărilor de acest fel, și totodată aceea care le-a dat naștere, veți vedea că ea este ca o cîmpie fără stăvilare și fără nici un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principii fac bine că le poartă. Ele sînt, într-adevăr, ofensive, dar nu sînt, pentru aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri este gata să se reverse și amenință să înghită lumea, este prudent să-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori, se apropie furtuna, fulgerele o vestesc. Suveranul pe care acel pericol îl amenință, neputînd face față singur vijeliei, se va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au inimă, sau nici măcar n-au știut vreodată. Putem topi gheața din jur, ca să facem ceața să se destrame și să ne bucurăm de senin, de soare, de frumusețe, de fericire și să ne recunoaștem propriul suflet în lumina Iubirii. Digul " Știați că și pietrele au îngerii lor?" Așa își începu bătrânul povestea. Era o după-amiază senină de vară, soarele luneca spre asfințit și, până departe, apa lacului strălucea vălurind lin, până la poalele muntelui. Lacul fusese dintotdeauna aici îmi spuneam ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să ne dea nouă răcoare vara, apă rece cu parfum de cetină, pește bun și dulce în vacanță. Dar nu fusese așa. Bătrânul spunea că la început, pe când stră-străbunicul lui era copil mic, pe-atunci oamenii din sat făcuseră un dig din pietre pe un braț al râului. Munciseră cu toții și reușiseră ceea ce domnii de la oraș spuneau că-i o minune : pietrele erau îmbinate perfect, ca și cum o mână uriașă le-ar fi șlefuit pe fiecare în parte. Stăteau așa de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa de furios, că nimic nu-i poate sta în cale. Bătrânul se opri, surâse amintirii (se gândi că așa erau și ei, oamenii muntelui, în vremea tinereții lor), iar prichindelul de văru-meu sări cu gura : Atunci, cum de ținea digul ? Și cum au fost tăiați bolovanii ?" Bătrânul îi ciufuli părul blond și-i spuse : "N-ai auzit tu de iarba fiarelor?" Firește că auzisem cu toții: deschidea orice lacăt iar fierul se făcea moale ca mămăliga dacă-l atingeai cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai erau inundații, făcuseră case frumoase, cu înflorituri din lemn la cerdac, cu odăi multe, cocoțate pe temelii înalte, tot din pietre de râu, satul coborâse până lângă dig, apa era bună și rece, pește din belșug... Totul până într-o zi. Mai bine zis, pe-nserat. Era ca acum sau, poate, ceva mai înspre toamnă: era ziua în care tot ce există (animale, case, pământ, ape, pietre, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să aducă numai bucurie celor care stau în ele, animalele au cerut să fie oamenii mulțumiți de ele, vântul a cerut să-i dea Domnul blândețe... și așa a fost. La urmă, au rămas pietrele. Îngerul s-a apropiat de dig, dar pietrele erau mute: era cam greu ce făceau ele, n-aveau timp de vorbe își spuse îngerul și dădu să plece. Deodată, una din pietrele digului glăsui: " Lumea se bucură de dig, admiră cum ne ținem una de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa a fost. La urmă, au rămas pietrele. Îngerul s-a apropiat de dig, dar pietrele erau mute: era cam greu ce făceau ele, n-aveau timp de vorbe își spuse îngerul și dădu să plece. Deodată, una din pietrele digului glăsui: " Lumea se bucură de dig, admiră cum ne ținem una de alta, e frumos și bine, dar uite: tare aș vrea să fiu și eu admirată, măcar o singură dată, numai și numai eu, dintre toate... și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rămas pietrele. Îngerul s-a apropiat de dig, dar pietrele erau mute: era cam greu ce făceau ele, n-aveau timp de vorbe își spuse îngerul și dădu să plece. Deodată, una din pietrele digului glăsui: " Lumea se bucură de dig, admiră cum ne ținem una de alta, e frumos și bine, dar uite: tare aș vrea să fiu și eu admirată, măcar o singură dată, numai și numai eu, dintre toate... și să se ducă vestea de mine peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o țină pentru ei. Dar n-a fost să fie așa. În anul acela, iarna a fost mai grea ca niciodată. Era un ger cum nu se mai văzuse un ger "de crăpau pietrele". Bine strânse una-n alta, pietrele digului rezistau. Împărțeau și binele, și greul, iar gerul trecea din una în alta și se ducea departe, în pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de alta, de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul... După aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul... După aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra apei și oamenii de pe-aici spun că e piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
an, ca să ne bucurăm de liniște și siguranță la adăpostul lui. Din când în când, în nopțile de toamnă târzie, se vede o licărire deasupra apei și oamenii de pe-aici spun că e piatra, care-și caută locul în dig. Iar când apa tresaltă așa, într-un val mai mare, spun că piatra se rostogolește spre mal. Ba unii o și aud glăsuind: "Iertare, drumule, iertare, apă, iertare, animalelor, iertare, oamenilor, iertare, voi, suratelor... N-am să mai spun niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
admirată... Nu să fii admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă înapoi !" Dar acum e prea târziu : locul ei nu mai e în digul de pietre, acel dig nu mai există. Locul ei e în poveste, ca să ne învețe ce trebuie lăudat și admirat, ce durează și ce e cu adevărat important în viața noastră: iubirea fermă și caldă între toți, munca în folosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
admirat e totul, ci să ne facem munca așa cum trebuie... oricât de grea sau de umilă ar fi ea. Am învățat lecția, primiți-mă înapoi !" Dar acum e prea târziu : locul ei nu mai e în digul de pietre, acel dig nu mai există. Locul ei e în poveste, ca să ne învețe ce trebuie lăudat și admirat, ce durează și ce e cu adevărat important în viața noastră: iubirea fermă și caldă între toți, munca în folosul tuturor și solidaritatea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Crucea. De aceea ne luăm în fiecare zi crucea : Ca să fim oglinda perfectă A Lui Dumnezeu. CUPRINS Nu te teme ! 5 De unde vine primăvara 7 Cele șapte lumânări 10 Crucea dintre sălcii 13 Trandafirul Deșertului 17 Amintirea de sine 23 Digul 27 Alb 31 Poveste japoneză 31 Nebunul 36 Vitraliul 39 Urmașii Căii 47 Cel care lipsește 51 Cine sunt eu ? 55 Cei Trimiși 59 Așteptarea 64 Taina 69 Spicul de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de stejar, oțel curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui pașnice de morărit pe care le-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu fața tăiată ca o mască, o privește pe femeia celeilalte Asii, la nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan, Paradis în traducere, s-a revărsat ca un șuvoi în afară, rupând orice diguri, ca un strigăt al materiei voluptuoase care-și găsește împlinirea în chiar exuberanța și foamea cu care devorează viața. Undeva, într-o latură care poate nici nu mai există, stau eu, futaoki, kensui și hishaku uitate în mână; în spate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sursele lui de hrană. Cum credeți că va fi de acord să ne slobozească?... -Atunci nu are decât să ne dea omul hrană, a zis la rându-i Ochiblând. -Nemaipomenit! exclamă tatăl, dar cum să-i spunem? Ca să ne desfacă digul pentru a pleca, cum te-ai gândit să facem, Plimbăreț? Așa să facem și în cazul acesta, le-a propus tatăl. -Rugăm regele nostru să ne ajute, a fost de părere Visător. -Până ajungem la regele nostru, ne mănâncă omul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vegetație, prin firele răzlețe de papură și locul ocupat de stuf. Familia lui Pește-gri, s-a ascuns pe sub malul iazului pe lângă raci, cu care peștii întotdeauna au făcut casă bună. Auzind de necazul peștilor, în timpul nopții, Zeul apelor a eliberat digul iazului, astfel că o parte din apă a fost deversată alături într-un loc cu multă vegetație formând un alt iaz. Cu ajutorul valului lin, familia lui Pește-gri, fără să simtă, a fost și ea dusă la noua locuință. A doua
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care nu se văd se uită. Treaba e că pân’ la urmă a rămas pe-a lor, dar pân’ atunci i-am potcovit noi bine. Întorcându-ne la căpitan, ideea era să se mențină acolo, pe malul râului, sau al digului, sau al cui naiba o fi fost, până când spre dimineață trupele regelui, stăpânul nostru, aveau să lanseze un atac și să se unească cu ei. Pe scurt, ereticii au fost căsăpiți cum scrie la carte, nemaiavând timp nici să crâcnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]