612 matches
-
și vocației acestei profesiuni. Întrebările cardinale sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul contemplației cu digresiunea adjectivală, își refuză asceza gândirii iconice, otrăvesc universalitatea revelației lui Dumnezeu în diluția ecumenismelor de circumstanță sau confundă transmiterea predaniei creștine cu psitacizarea vagă a unor formule dogmatice. Transformarea teologiei într-o ideologie nu este decât rezultatul colateral al confuziei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice nerespectarea ritualurilor religioase de către populație prin participarea acestora ca privitori
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
prin înfrângerea celui din urmă. Mult mai coerent decât romanul anterior, cu personaje precum doctorița Fausta, care își transgresează semnificativ condiția profesională, Strălucirea cristalului e departe de a fi construit impecabil. Include, ca mai toate narațiunile ample ale lui Z., digresiuni, ramificații nefuncționale, situații arbitrare. SCRIERI: Nicolae Filimon, București, 1958; Romantismul în literatura română (Contribuții bibliografice), pref. Mircea Tomescu, 1965; Simbolismul în literatura română (Contribuții bibliografice), București, 1967 (în colaborare cu D. Copilu și Constantin Pompilian); Tudor Vianu (Biobibliografie) (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
bazează pe remarcarea unor note personale pe care nu le putem nega. De altminteri, oricât de utile ar putea fi pentru exactitatea unei periodizări sau ierarhizări, dezbaterile în jurul necesității de a folosi o sintagmă sau alta tind să devină simple digresiuni, devieri de la ceea ce ar trebui să fie esențial în orice discurs critic, analiza textului literar. Vom folosi termenul generație și nu promoție, așa cum s-a propus pentru a se desemna scriitorii deceniului al V-lea, și pentru a le evidenția
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în timp a formelor, ci ajunge la succesiunea interioară, ce reflectă geneza poeziilor. Comentariul lui P. din Note și variante este luxuriant, însă erudiția, fără nimic ostentativ, este departe de a fi o aglomerare amorfă de date. Suplu, uneori cu digresiuni captivante, într-o frazare cu inflexiuni melodice, textul se citește ca un veritabil roman al creației eminesciene. La Perpessicius, erudiția urmând linia curbă a frazării, întoarse mai totdeauna asupră-și, pentru a scăpa din nou în mereu alte arcuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
și ale sentimentului. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes<footnote Berthold Altaner, op. cit., p. 334. footnote>. În cuvântările sale, insistă mai cu seamă asupra principiilor moralei creștine, chiar și atunci când trebuia să critice nerespectarea ritualurilor religioase de către populație prin participarea acestora ca privitori
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
folosindu-le drept ghid care să vă ajute în propriile eforturi de cercetare. Faceți un sumar scurt al subiectelor, teoriei și metodelor incluse în proiectele voastre de cercetare, pentru a vă menține pe o direcție clară și pentru a evita digresiunile inutile. Desigur, ne-am putea întreba „de ce să insistăm asupra unor criterii atât de complexe în cercetarea din cadrul științelor sociale?”. În mare parte, ceea ce citim - din partea jurnaliștilor, a istoricilor sau a unor comentatori de evenimente sociale - nu se supune acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
visului, erosul arzător unit cu aspirația spre puritatea platonică -, remarcabil prin fina transcriere a senzațiilor elementare și excelentele descripții marine, dinamizate de jocul savant al luminii și culorii. Din nefericire, metaforismul baroc, limbajul crud (ce i-a șocat pe contemporani), digresiunea filosofică au trecut Thalassa (pe care autorul a dorit-o operă de complexă sinestezie) în uitare. Dar intelectualizarea emoției, lucrătura artistă și analiza de senzații vor face o lungă și rafinată carieră la D. Anghel, Mateiu I. Caragiale, Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de o cuceritoare blândețe. Poetul evită gesticulația patetică, discursul clamoros, exteriorizându-se cu o spontaneitate firească. Lirica sa dovedește o percepție acută a cotidianului, a obișnuitului, din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
politică de stat!” Însă valoarea cărții nu se reduce la atât: ideile Galeriei sunt ele însele încarnate într-o bogată „galerie” caracterologică și expuse sub veșmintele unui discurs ceremonios în care se întâlnesc polifonia, rafinamentul stilistic, voluptatea evocării și a digresiunii în genere, enunțurile sapiențiale și poezia tandră a obiectelor - toate acestea propulsând romanul lui Ț. printre marile realizări postbelice ale genului. Mult mai jos se află Însoțitorul (1981), care, deși cuprinde numeroase scene de efect, resimte consecințele arborescenței epice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
până la începutul secolului al XX-lea, când Alexandru Norșa, descins din Transilvania, se stabilește în portul dunărean. Dacă desfășurarea narativă își pierde cursivitatea prin numeroase inserții (mulțimea de personaje din mediul academic bucureștean, ca și din spațiul provincial alunecă în digresiuni de tot felul), romanul câștigă în profunzime analitică. Naratorul observă și analizează comportamentul celor din jurul său și destinul lor în plan social, politicul insinuându-se doar pe alocuri. Societatea românească a anilor ’60-70’ ai secolului trecut i se înfățișează cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
ÎN MECANISME DE FOCALIZARE LOCALĂ O particularitate a discursului în cultura română este gradul scăzut de focalizare a informației: structurarea laxă a temelor și subtemelor, elaborarea insuficientă a sensului, coerență și coeziune textuală scăzute, circularitate și redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației (vezi Șerbănescu 2007: 49-83). Aceste particularități discursive sunt compensate de existența unor procese (semi)gramaticalizate de focalizare a unor constituenți de la nivel microdiscursiv, din planul propoziției. Existența unor structuri sintactice specifice limbii române (Îmi place salata
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
indirecte decât directe, în special pe baza unor mecanisme ale implicitului decât prin codificarea literală a informației; structurarea laxă a temelor și subtemelor; gradul scăzut de elaborare a semnificației; grad scăzut de coerență și coeziune textuală; redundanță informațională, tendință spre digresiune și tangențializare a semnificației; colectivizarea experienței individuale prin tendința autoincluderii în grup, prin impersonalizare și indeterminare. 1 Cercetarea s-a bazat pe următoarele corpusuri de limbă română vorbită: IVLRA: IV, CORV; pentru simplitatea și unitatea sistemului de transcriere, toate citatele
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
atunci o rezolvare convenabilă tuturor părților, inclusiv pentru rămânerea, timp mai îndelungat, a forțelor străine în Afganistan, fără de care specialiștii în problemă nu văd ieșirea și fără de care țara ar putea să se afunde mai mult în haos. Fac o digresiune, pentru a supune atenției celor care manifestă interes în problema afgană și care au experiență în diversele aspecte ale acestei foarte complicate probleme, de care trebuie recunoscut că depinde în mare măsură găsirea unei soluții pașnice. Este cazul unor descoperiri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
proust-iană”, astăzi fiind atât În arhitectură cât și În psihosociologie un factor influent al activității umane. Lucrarea cuprinde un bogat volum de informații de istorie și biografie literară, (cred că este complet) și culturală. Structura compunerii și modalitatea expunerii, (cu digresiuni anecdotice semnificative) este de specia unei literaturi de calitate; Se simte atmosfera dulce, nostalgic spirituală, a locurilor acestora. Lucrarea poate genera, la fiecare pas și pentru fiecare personalitate inițiativa unor viitoare monografii literare. Stârnește la aceasta. Cartea impune prin Însăși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a aminti despre producțiile mele. Sunt cunoscut ca un regizor shakespearean, dar, desigur, mi-am încercat mâna cu tot felul de piese. Numiți-le, și fiți convinși că le-am făcut. Dar de ajuns cu lauda de sine. Toate aceste digresiuni au fost necesare ca s-o prezint pe Clement Makin. Biata Clement poate însă să mai aștepte, într-adevăr, nu văd ce altceva ar putea face decât să aștepte. Marea încleștare a voințelor a încetat pentru totdeauna. Zac aici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
consta în a-i găsi o formă și, într-un fel, istoria, istoria vieții mele și-a găsit forma care mi se potrivește. Pe măsură ce voi înainta în scris voi avea destul timp să reflectez și să-mi amintesc, să fac digresiuni și să filozofez, să mă retrag în trecutul îndepărtat sau să zugrăvesc prezentul abia conturat; așa încât romanul meu poate fi în același timp un soi de memorialistică și un fel de jurnal, în fond, trecutul și prezentul sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
probleme estetice și literare. Pentru el polemica însemna o confruntare pe terenul ideilor, uneori foarte tăioasă, care nu excludea, însă, respectul pentru persoana adversarului; dimpotrivă, preopinentul trebuia convins, convertit. Tonul e volubil, degajat și ironic, expunerea, adesea prolixă, plină de digresiuni, pilde și analogii. Pasiunea ideilor, vioiciunea argumentării, verva incitantă a polemistului dau articolelor efervescență intelectuală. Cele dintâi articole de critică literară propriu-zisă publicate de D.-G. au caracter polemic, respingând producții literare fără valoare, imagini falsificate ale realității, ca, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
n-am vrut cu niciun chip să spunem, deși nu pot zice că nu ne-a fost frică. Ne-am gândit, însă, că acei oameni n-ar fi meritat, sub nicio formă, să sufere din cauza bunătății lor. Recunosc că această digresiune este cam lungă, dar n-am putut s-o evit, pentru că a fost prea mare contrastul între "ceea ce știam" despre ruși și rușii reali. Sigur că nu eram, totuși, un naiv venit direct din satul meu la Moscova citisem cam
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
jumătate de ministru în guvernele antidictatoriale. Adevărat liberal - sau adevărat arivist, cum voiți să-i spuneți, căci pentru mine, în afară de burghezia bancară, în chip firesc încadrată în acest partid, cei mai mulți intelectuali din partidul liberal au fost prin definiție ariviști. Dar, digresiunea e prea mare, și de aceea mă opresc, întorcândumă la anul 1922. Încă din vara anului 1921 - înainte de intrarea mea la Universitate - studențimea română dezbătuse problema evreiască în Congresul de la Cluj. Părerile fuseseră împărțite: delegații Iașilor și Cernăuților ceruseră „numerus
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
categorii de receptori cu grade de cultură, motivații și expectanțe diferite. Pastorala scrisă și prezentată de un ierarh este o altă ipostază a discursivității religioase care va „afecta” alte niveluri psihocomportamentale sau straturi ale receptivității credincioșilor. Comentariile, luările de poziție, digresiunile purtate pe marginea fenomenelor de credință În ziare, la radio și televiziune, postate pe site-uri mai mult sau mai puțin specializate sunt alte prezențe ale acestei discursivități. Cărțile și tratatele de teologie sau care au În vedere religiile din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
prea multe despre această. Dac) liderii israelieni doresc s) abordeze În mod rațional aceast) problem) și s) o rezolve, vor trebui s) afle cine sunt arabii și pe ce trebuie s) se bazeze pacea. Harkabi vorbește repede și f)r) digresiuni. Sioniștii nu au venit În Palestina cu un plan de alungare a arabilor. Sionismul a sperat s) creeze un stat evreu, Ins), atunci când Herzl nu a reușit s) obțin) o recunoaștere internațional) a unui asemenea stat, sioniștii s-au limitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001, 285 p. (Eminesciana. Serie nouă; 3) * HUSAR, Al. Pro Eminescu. Iași: Junimea, 2001, 296 p. (Eminesciana. Serie nouă; 4) * LIVESCU, Cristian. Întâiul Eminescu: studiu critic. Copiii lui Saturn: digresiuni despre geniu. Iași: Junimea, 2002, 245 p. (Eminesciana. Serie nouă; 5) * Detractorii lui Eminescu: vol. 1. Ediție îngrijită și prefață de Alexandru Dobrescu. Iași: Junimea, 2002, XLIV, 337 p. (Eminesciana. Serie nouă; 6) * LATEȘ, George. Gradul zero al receptării eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
contextual, în funcție de relațiile dintre participanți; accentul cade nu asupra informației, ci asupra relației dintre participanții la actul de comunicare; se corelează cu preferința pentru generalități, informație globală prezentată sintetic, superficialitate în dezvoltarea temei, coduri puțin elaborate, devieri de la subiect și digresiuni, intervenții lungi, nu întotdeauna direct relevante pentru tema abordată. Sintetizând, textul focalizat este strict orientat spre temă, în timp ce textul nonfocalizat deviază de la temă, orientându-se spre relația autor-cititor/ascultător. 2.4.1.4. Narativizarea Gestionarea temei privește în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sfârșitul replicii interlocutorului. Stilul implicat-expresiv se caracterizează printr-o expresivitate de tip emoțional, bazată pe strategii ale politeții pozitive, dezbaterea și argumentarea sunt agreabile și contextualizate, apar suprapuneri frecvente care marchează colaborarea dintre interlocutori, informația este puțin focalizată, sunt tolerate digresiunile. Stilul elaborat-dramatic este expresia valorizării în culturile respective a relațiilor armonioase de grup, a unei activități de imagine orientate spre fața pozitivă a interlocutorului. De aceea sunt preferate luările de cuvânt relativ lungi, se acordă atenție deosebită formei, în defavoarea conținutului
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]