376 matches
-
așezat pe marginea Eleșteului. Din mijlocul apei izbucni o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână de năpârcă. Dihania se azvârli apoi În adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub cireșul amar de pe fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am ști de hârca putredă, de care va fi să ne izbim, de parcă am mai fi în stare să ținem strâns ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina voastră! Suferința jubilează mai simplu și mai complicat decât în tratatele voastre terapeutice, decât în sufletul dumitale vaccinat, frater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie și să miorlăi ca să conving dihania să coboare. Alergam din baie în sufragerie, urmărit de ochii fioroși al lui Vlad Tepeș. Mă temeam să nu pice Cristina și să-și găsească odorul suspendat între etaje. Rezolvarea situației devenise o chestie de viață și de moarte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și pe loc un cor de miorlăieli dezaprobatoare. Mă, Castravete, n-ai venit, dracului, odată, mă...?! îl ceartă el pe Avocat, care răsare, gâfâind, din beci și îi întinde sticla și cămașa. Dănuț smulge dopul cu un bobârnac
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul. În Numele cel Prea Curat al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss, salvându-l în ultima clipă pe scundac, de la o rușinoasă prăbușire și se și execută, conștiincios! Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ciocnească cu diverse care și căruțe. Și asta se cheamă, pentru Nadina, plăcere. De vină însă e numai Grigore, fiindcă i-a permis să-și cumpere automobil când în toată țara de-abia sunt două-trei duzini de descreierați cu asemenea dihănii periculoase. Nu e păcat să cheltuiești o avere ca să plătești întîi mașina și pe urmă o leafă de profesor universitar unui pârlit de neamț, care să o conducă, în loc să mergi binișor cu trenul ca toată lumea cu scaun la cap? ― Mais
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vedere a! creaturii, se-nțelege. Parker strângea în mâini arma. Și brusc, furios, o izbi cu toată puterea de zid. Datorită șoculului, tubul se îndoi și căzu cu zgomot. Urmară câteva pârâituri, apoi ― liniștea. ― Eu zic că trebuie să ardem dihania asta cu laserul, să terminăm odată! Dacă o ținem așa, nu mai avem nici o șansă. ― Te-nțeleg foarte bine, Parker, zise Dallas compătimitor. Noi îl iubeam pe Brett.. Dar nu trebuie să ne pierdem capul. Dacă creatura este acum atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unii se suise pe case, ieșise mahalaua și se mira de ce vedea, ce să știe ei că ăla căra bombe și făcea moarte de om ? Ei au ieșit toți, care cu lumâ nare în mână, care cu lămpi, să vază dihania. Las’ că era și frumos ! O lumină și-o lume ca de Paști adunată, și pe cer, uite-așa, șirele de lumină. Vezi că și-ai noștri îl căuta pe țipilig, să-l prinză cu tunurile și să-l împuște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din Piața Universității nu și-a atins scopul. Dar asta nu-l oprește, se pare că oamenii mai sînt acolo, protestează În continuare. [Ce război, bă? Ce dracu’ e de spus despre război? Vorbim despre el de parcă ar fi o dihanie ce bîntuia lumea de capul ei, Împotriva voinței omului, care, cică, e bun la inimă. Păi dacă e așa de bun, cum se face că războiul ăsta e cea mai veche și mai veșnică Îndeletnicire? Ă? Știi tu să se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cică, e bun la inimă. Păi dacă e așa de bun, cum se face că războiul ăsta e cea mai veche și mai veșnică Îndeletnicire? Ă? Știi tu să se fi oprit vreo clipă? Mă, o clipă, o zi fără dihanie pe fața pămîntului... Păi și atunci cum să vorbim despre război, așa, supărați? Masacre, gropi comune, orașe bombardate la grămadă, fără discernămînt, distrugere? CÎnd nu s-au Întîmplat ele? Eu cred că de fapt capacitatea omului de a produce mizerie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a reținut și pe acestea. Hotărât, eram pe drumul cel bun. ― Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. ― Mă prepar pentru primul doctorat. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie, apoi mi-a aruncat o privire de milă. L-am întrebat: ― De ce, Charlot? Crezi că e mai bine să citesc în ajunul examenului, pe apucate? M-a privit încă o dată, apoi, cu un gest larg de actor, a rostit ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
clipă să-mi rup gâtul. Am bătut puternic în ușă, gâfâind, cu sufletul la gură. ― Cine e? răsună o voce. ― Eu, deschide! O femeie înaltă și voinică (un adevărat Goliat) se ivi în prag și mă cercetă ca pe o dihanie. ― Ce, vrei să spargi ușa? Mai încet nu știi să bați? ― Scuzați, n-am știut că... ― Pe cine cauți dumneata? ― Nu stă aici domnișoara... domnișoara... cum îi spune?! Buimăcit de surpriza că nimerisem în altă parte, cât și de săpuneala
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care se plimbă pe cer! Iată, acum închipuie o inimă uriașă care se pare că e chiar Inima lui Dumnezeu. Dar, care copil nu a visat cu ochii pe cer, la prefacerea rapidă a norilor în fel de fel de dihănii și vrăjitoare?! Costeluș vede acum pe cer, din nori, un îngeraș cu aripile strânse, apoi o claie de vată de zahăr. După multe înfățișări, norii s-au ascuns și înserarea a pus stăpânire pe pământ. Băiețelul și-a dorit să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
important în lume. Nu vezi toată ziua-bună ziua lucruri frumoase pe străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques, pentru care poveștile comisionarului, de cele mai multe ori înflorite și exagerate, erau apă vie. Venirea lui Nicu îl sculase din pat. Cum adică, dihănii, nu-nțeleg, explică-mi! Și Jacques își îndreptă spatele în fotoliul adânc, în care se pierdea cu totul. — Să vezi, răspunse Nicu, pierdut în fotoliul de alături și răsucindu-se cu capul peste brațul de catifea: să vezi și să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Asta nu însemna că nu-i pedepsea grav pe cei vinovați. Mahmud, ca toți ceilalți „comercianți“ din Irak, își aducea aminte de soarta celor unsprezece oameni găsiți vinovați de a fi tăiat cu fierăstrăul capul unui splendid taur mesopotamian înaripat: dihania întreagă era prea greu de transportat. Saddam a avut grijă să se afle că el însuși a semnat condamnarea la moarte pentru acea crimă. Și cu flerul lui caracteristic Saddam a fost cel care a hotărât că hoții trebuie supuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi întâmplat toate astea, de la sine. La fel e cu Hezbollahul și cu iranienii care o iau razna. I-ranienii. — Ăsta e adevărul, draga mea. Te afli față în față cu o boală care e pe cale să se răspândească, omori prima dihanie care se îmbolnăvește. Altfel o să dea gata toată turma. Acesta era discursul de acasă al băiatului de fermier, pe care Miller îl folosea atât de bine la talk-show-urile de duminică dimineața din Washington. Îi intimida întotdeauna pe cei din presă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ucigaș. Locul lui era în spatele gratiilor, într-o grădină zoologică... Luminile roșii trecură peste capota mașinii. Sirenele se opriră. Billy auzi o portavoce. — Aici poliția. Ieși din mașină imediat. Foarte încet și cu mâinile la vedere. Nu pot! strigă el. Dihania e afară! — Ieși din mașină imediat! bubui vocea. Cu mâinile sus. Billy așteptă puțin, apoi ieși, ținând mâinile sus, clipind în reflectoarele puternice ale mașinilor de poliție. Un polițist se apropie și îl împinse la pământ. Îi puse rapid cătușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o iluzie optică, o fluorescență a vreunuia dintre ecranele lui puse vraiște, dar era de-ajuns să mă mișc puțin din loc, că ecranele Își schimbau formatul, luna nu mai era, se dusese să se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune. Tesseract. Cub tetradimensional. Acum vedeam printr-o arcadă o lumină mișcătoare, chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine știe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori. Cânta fetița cântece numai de ea înțelese, alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aia s-o fi apucat și ea apoi de-a ciuruit toate pavajele și spinarea străduțelor... - ...Bre, păi atunci pe lângă ce halește ea, ce șmenuiesc eu de prin gunoaie e curată mâncare de restaurant!... Cum să-și pună ea, bre, dihania, bunătate de gingie, pe unsoarea de la bicicletă?!... Nu ți-am parlit că e candrie?!... Dar dacă nu-i nici prea defunctă - tropăi lunganul, mergând în echilibru pe cantul unor fișete metalice, verzui, răsturnate și întinzîndu-și, ca pe o rufă, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
provocase târa jumătate din case din sat direct în Bulgaria, că altă împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
producție, cu târnăcoapele belite, să mătrășească și Teatrul Național... Au terminat Teatrul, au trecut la Grădina Botanică. Au culcat Opereta la pământ și i-a arvunit cheresteaua la niște tâmplari. Între timp, niște betoniști vâna ca-n Pampas și împărțise dihăniile de la Circ, prin ogrăzile de la niște cooperatori, care, îmboldiți de foame și de proasta educație, tăiase deja și belise pe niște crocodili și vârâse spaima în inimile la mai multe șopârle. Și-și împinsese hărnicia până într-acolo că garase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gândi el, și inima se cutremură în el, este Maria! Da, odorul! ea era. Vorbea singură... fetele vorbesc adesea singure... El simți aerul îndulcindu-se sub șoptirile ei. - Am fugit de - acasă deghizată... tot mă amânau, ba azi, ba mâni... dihania de doctor zicea c-ar fi periculos pentru el... auzi periculos? Eu nu sunt periculoasă! zise ea răstită! - Dar dacă s-ar trezi... atunci, o, atunci... Dormi! dormi! șopti ea aplecîndu-și gura pe fruntea lui... El simți o rouă umedă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]