586 matches
-
Frumoasei și la Fântâna lui Măciș, ce este mai jos de iezerul Cerlenul cu toate gârlele ce sunt în dreptul acelor case. Așadar, este vorba de șase sate, cu un iezer și gârlele care sunt în acel loc, cu vama și dijma ce va ieși la acel iezer, Cerlenul. La 17 noiembrie 1502, domnul îi supune pe toți popii din satele mânăstirii Putna să asculte de acea mânăstire, și cu dare, și cu tot venitul. Îi mai dăruie mânăstirii în fiecare an
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un foarte mare număr de boi de pe moșiile sale, și veniturile sale sunt sporite mult de aceste iarmaroace. Vătafii aduc domnului în visterie, pe fiecare an, până la 400.000 bani de aur...” În afara vitelor crescute pe braniștele domnești, domnul percepe dijmă (desetină) de la locuitorii țării. În 1563, Despot trimisese în Polonia 1425 de vite mari pentru achitarea unui împrumut de 165.000 de florini. În numele domnului se percepea desetina (dijma) din oi, numită gorștină, la fel numindu-se zeciuiala din porci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bani de aur...” În afara vitelor crescute pe braniștele domnești, domnul percepe dijmă (desetină) de la locuitorii țării. În 1563, Despot trimisese în Polonia 1425 de vite mari pentru achitarea unui împrumut de 165.000 de florini. În numele domnului se percepea desetina (dijma) din oi, numită gorștină, la fel numindu-se zeciuiala din porci. Exista o dare în vaci și oi numită sulgiu, fiind menționat un sulger, cel care percepea această dare; în 1456. Era vorba de vite pentru curțile domnești și pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Petru Măjarul. Se făcea comerț cu pește proaspăt, dar și cu pește sărat care, în parte, se vindea și în Transilvania. Țara era bogată în vii, fiind lăudată pentru asta de mulți străini care ajung în Moldova. Domnul percepea o dijmă din toate viile, numită vinăriciul. O altă dare importantă era aceea din cereale, numită iliș, percepută de jitniceri. Pe lângă dijma din grâne se cultiva grâu în braniștele domnești, Dimitrie Cantemir amintind de braniștea de la Bohotin. Ocnele de sare aduceau venituri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Transilvania. Țara era bogată în vii, fiind lăudată pentru asta de mulți străini care ajung în Moldova. Domnul percepea o dijmă din toate viile, numită vinăriciul. O altă dare importantă era aceea din cereale, numită iliș, percepută de jitniceri. Pe lângă dijma din grâne se cultiva grâu în braniștele domnești, Dimitrie Cantemir amintind de braniștea de la Bohotin. Ocnele de sare aduceau venituri însemnate domnului. Țările Române au fost și în această privință dăruite de Dumnezeu, sarea fiind necesară atât în gospodăria omului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
agendelor legiuite și ordinare: în urmă valiul poate să raporteze Porții părerea consiliului administrativ. Ameliorarea sistemului dărilor. Adunările provinciale și consiliile cantonale așază dările și le repărțesc, cu escepția vămilor, poștelor și telegrafelor, precum și taxele pe tutun și spirituoase. Arendarea dijmei se desființază cu totul, restanțele de dări nu se mai încasează, bugetul provințiilor se statornicește după măsura veniturilor pe câte cinci ani. O parte din aceste venituri se întrebuințază la plata datoriei publice și pentru acoperirea trebuințelor guvernului central, iar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
celor șapte, adică eu și ceilalți șase revoluționari din echipa de pingpong. Parlamentul se va întruni în uscător, săptămânal, de preferință sâmbăta. Băutura oficială este berea, iar caracterul de permanență a acesteia se va asigura printr-un fond bănesc numit dijma, pe care locatarii o vor plăti lunar. De asemeni, cu ocazia zilei de naștere a unuia dintre conducători, se va lichida fondul de rulment, acesta urmând a fi readunat luna următoare. Relațiile externe vor fi realizate numai cu blocurile care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
lor. La începutul anului 1937, vicepreședintele Cercului de studii al partidului, Constantin Musceleanu, pornind de la rezultatele anchetei din 1935, preciza, într-o conferință ținută la Câmpulung Muscel că, în acea perioadă, nu mai exista arendă maximală în bani sau în dijmă, ci fiecare spolia pe țăran cu cât putea mai mult. „Astăzi - continua el - sunt introduse învoielile uzuare și zilele de clacă, la fel ca în 1907“31. Soluția redresării agriculturii rezida - potrivit opiniei lui Musceleanu - în măsura necesară a exproprierii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Dorohoi, dosar 114, f. 40-45. • Biblioteca Centrală de Stat, fond Al. Saint Georges, pachet CXCIV, dosar 10, f. 12. și asociațiile sindicale și cooperatiste. Se mai solicita, între altele, instituirea tarifelor minimale și a arenzilor maximale în bani și în dijmă, adică repunerea în uz a legii învoielilor agricole din 23 decembrie 1907/5 ianuarie 1908, care căzuse în desuetudine, și asigurări sociale pentru angajații agricoli în caz de invaliditate și de boală 32, mai precis spus, introducerea unor măsuri legislative
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rol important în timpul acestor evenimente l-au avut frații Hurmuzaki. Principalele revendicări ale bucovinenilor erau separarea Bucovinei de Galiția și constituirea ei într-o provincie autonomă, conservarea naționalității române și crearea de școli naționale, dezrobirea țăranilor prin desființarea clăcii și dijmei. Un rol important în timpul revoluției l-au jucat și revoluționarii moldoveni, care în vara anului 1848 s-au aflat în Bucovina. În casa familiei Hurmuzaki din Cernăuți sau la conacul de la Cernauca se aflau atunci cca 50 de refugiați moldoveni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Trei zile a pierdut Dan la târg,la Zalău, ca să vândă cinci găleți de grâu, una de fasole și două oi să strângă bani pentru cens, adică taxa pentru pământ. Îndată ce a încasat banii, împuternicitul a adăugat: Acum plătește și dijma din grâu, ovăz, mei și fasole. Dan a măsurat cu mierța dijma legiuită din fiecare holdă și a oftat, văzând cât de repede scad grămezile de grâne. După ce a plătit și zeciuiala, omul nostru s-a întristat și mai mult
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
găleți de grâu, una de fasole și două oi să strângă bani pentru cens, adică taxa pentru pământ. Îndată ce a încasat banii, împuternicitul a adăugat: Acum plătește și dijma din grâu, ovăz, mei și fasole. Dan a măsurat cu mierța dijma legiuită din fiecare holdă și a oftat, văzând cât de repede scad grămezile de grâne. După ce a plătit și zeciuiala, omul nostru s-a întristat și mai mult. Dane, de ce n-ai semănat mazăre? i-a întrebat împuternicitul de la castel
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
adăpost pentru vite și oameni - n.a.) să aibă a le lua de a zecea din păne și din fân și din tot venitul și să-și strice casele sau odăile de pe hotarul mănăstirii”. Un alt caz de neplată a dijmei este reclamat de Constantin Tăutul domnitorului Mihai Racoviță. Prin documentul din 20 iulie 1720, domnitorul trimite pe Dimitrie Macri ca să cerceteze, să silească pe vecini la plata dijmei și să-i ridice de pe moșie. Tot așa, domnitorul Grigore Ghica scrie
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
sau odăile de pe hotarul mănăstirii”. Un alt caz de neplată a dijmei este reclamat de Constantin Tăutul domnitorului Mihai Racoviță. Prin documentul din 20 iulie 1720, domnitorul trimite pe Dimitrie Macri ca să cerceteze, să silească pe vecini la plata dijmei și să-i ridice de pe moșie. Tot așa, domnitorul Grigore Ghica scrie aceluiași Dimitrie Macri, staroste de Cernăuți, să alunge pe oamenii din Cernăuți care s-au așezat pe moșia Cuciuru Mare a mănăstirii Putna, căci zice cel care a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Antiah Cantemir și s-ar fi crezut că mercheșenii vor stăpâni pe veci „moșia din Sălătrucul Vamei”. Documentul din 6 noiembrie 1699 precizează: „Așa am socotit domnia mea cu tot sfatul să stăpânească acest ce-au cumpărat cu zapis,numai dijma să dea,că este loc mănăstiresc” Precizarea „este loc mă năstiresc” și „numai dijmă să dea” este esențială pentru statutul proprietății și a dreptului absolut al proprietarului de pământ, care percepe dijma, în cazul nostru, două oca de ceară pe
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
din Sălătrucul Vamei”. Documentul din 6 noiembrie 1699 precizează: „Așa am socotit domnia mea cu tot sfatul să stăpânească acest ce-au cumpărat cu zapis,numai dijma să dea,că este loc mănăstiresc” Precizarea „este loc mă năstiresc” și „numai dijmă să dea” este esențială pentru statutul proprietății și a dreptului absolut al proprietarului de pământ, care percepe dijma, în cazul nostru, două oca de ceară pe an, indiferent de statutul social al celui care folosea partea din locul mănăstiresc. Urmașii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
stăpânească acest ce-au cumpărat cu zapis,numai dijma să dea,că este loc mănăstiresc” Precizarea „este loc mă năstiresc” și „numai dijmă să dea” este esențială pentru statutul proprietății și a dreptului absolut al proprietarului de pământ, care percepe dijma, în cazul nostru, două oca de ceară pe an, indiferent de statutul social al celui care folosea partea din locul mănăstiresc. Urmașii lui Mercheș au pierdut „ce-au cumpărat cu zapis” moșul lor, fără să primească banii dați lui Pavel
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a purtat-o: un stup cu albine. Când au apărut județele pentru prima dată nu se știe exact, dar mărturii documentare spun că ele ființează odată cu țara, cu Domnu', pentru că din nevoile Domnului de a-și strânge veniturile țării prin dijmă, adică a zecea parte din toate produsele pământului, Domnia a rânduit boieri țiitori pe la județe - unde autoritatea era în mâna judelui, a magistratului judecător care făcea dreptatea - boieri care, strângând și plătind cu anticipație partea aferentă a dijmelor, luau în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
țării prin dijmă, adică a zecea parte din toate produsele pământului, Domnia a rânduit boieri țiitori pe la județe - unde autoritatea era în mâna judelui, a magistratului judecător care făcea dreptatea - boieri care, strângând și plătind cu anticipație partea aferentă a dijmelor, luau în stăpânire, de la Domn, însăși administrarea județelor, devenite ulterior ținuturi... Cu timpul, cerința judecătorească a țării și cea fiscală, care a dus și la evoluția împărțirii administrative a țării, a dat viață dezvoltării târgurilor, cărora, tot din nevoi financiare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în stăpânire, de la Domn, însăși administrarea județelor, devenite ulterior ținuturi... Cu timpul, cerința judecătorească a țării și cea fiscală, care a dus și la evoluția împărțirii administrative a țării, a dat viață dezvoltării târgurilor, cărora, tot din nevoi financiare, strângerea dijmei, dar și din considerente economice, întocmirea și permanentizarea drumurilor și dezvoltarea comerțului, li s-au oferit satele care, constituite în ocolul târgurilor, au favorizat dezvoltarea proprietății și însăși a târgurilor care aveau acum hrana asigurată. Vorbind despre regimul fiscal în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ci oamenii care lipseau, care, uneori, părăseau așezările și trebuiau aduși alții ca să lucreze pământul fie chiar și cu scutire de. dare. După 1820, târgurile, înființate prin hrisoave domnești, își sporesc alijverișurile domnești dar și pe cele ale strângătorilor de dijme în localitățile Podu Iloaei, Negrești, Codăești, Pungești, Ștefănești, Săveni etc. Alte târguri decad, precum Hârlăul, Tg. Frumos, Neamțul, Fălciul și se ridică altele - Botoșanii, Hușul. Mereu o întreagă efervescență. În 1816 când Scarlat Alexandru Calimah Vodă a încuviințat hatmanului C.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
care priveau bunurile materiale ale populației și erau fixate, de obicei, la 1/10 din veniturile realizate: pe ovine, porcine, albine, grâne, vin, miere, ceară, fân etc., numite și dări de cotitate, cunoscute prin termeni generici: desetină (deseatină), decimă sau dijmă. Zeciuiala, luată de stăpânul unui hotar de la oamenii care munceau indiferent unde se afla așezat hotarul, rezultă și din hrisoavele: „1667 - Iulie 30. Ilieș Alexandru Vv. volnicește pe jupâneasa răposatului logofăt Neculai Buhuș să ia de a zecea de pe tot
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în aceleași condiții ca la început, îndatorirea lui rămânând de a da a zecea din roade, câteva zile de corvoade, să macine la moara stăpânului, să bea la crâșma lui, dar, pe măsura creșterii drepturilor stăpânului, asistăm și la transformarea dijmei datorate, în sensul că, de unde până atunci săteanul dădea a zecea ca o remunerare a serviciilor ocârmuitorului sătesc, în veacul al XVII-lea, el începe a da a zecea ca cens al ocinilor lui, luată de stăpân indiferent de unde venea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
săteanul dădea a zecea ca o remunerare a serviciilor ocârmuitorului sătesc, în veacul al XVII-lea, el începe a da a zecea ca cens al ocinilor lui, luată de stăpân indiferent de unde venea să lucreze săteanul pe hotarul său. După dijmă îndatorirea sătenilor era aceea de a măcina numai la moara stăpânului. Acest monopol exista în multe țări, iar în Franța se numea banalitățile și acolo mai cuprindea și dreptul de a avea un singur cuptor pentru coptul pâinii, în schimbul unei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a zecea din ceea ce se realiza. Dacă săteanul obținea învoirea să facă eleșteu de pește pe locul acestuia sau al săucă era și un monopol asupra apelor de hotar, datora zeciuială la partea din peștele prins, spune Radu Rosetti (op. cit.). Dijma nu se căra de sătean la hambarul stăpânului, ci pe câmp se hotăra și depozita, la fața locului, iar căratul ei era treaba stăpânului. Dijma din fân era atunci mai importantă decât cea din pâine pentru că „bogăția de căpetenie a
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]