318 matches
-
înțelegerea părților sau prin violență. Personajele sale au dorințe intense, indiferent de zona lor socială. Brutalitatea culminează cu Răscoala, unde Nadina e violată, ucisă și violată iar după moarte de "niște țărani". Un caz interesant e cel în care intelectualul dilematic Bologa se îndrăgostește de țăranca Ilona și are cu ea vii raporturi carnale. Erotica personajelor lui Rebreanu e adesea febrilă, delirantă. În Jar o fată părăsită se împușcă așezînd revolverul în locul obișnuit al gurii iubitului. La Camil Petrescu, personajele au
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
imun la orice posibile argumente contrare, viziunea sa pare de neclintit. Dacă cei doi ar putea fi transformați în personaje de western (pentru că tot este Cristian Tudor Popescu specialist în filme), ca psihologie, l-aș vedea pe Emil Hurezeanu în dilematicul șerif interpretat de Gary Cooper în High Noon, iar pe Cristian Tudor Popescu în ipostaza vitalului și foarte umanului răufăcător întruchipat de Anthony Quinn în Last Train from Gun Hill. Am mai spus-o și cu alt prilej, Cristian Tudor
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
lupta fățiș împotriva acestei mediocrități majoritară ascunsă în toate formele de existență, nu vom putea să ne mântuim de neam. Aceasta înseamnă atitudine și nu diversiune. Ierarhizarea valorii și nu democratizarea ei. Un fond de certitudine și nu un fond dilematic. În cultură, instrucția înseamnă credință în ceea ce susținem, nu ceea ce ni se spune sau se dorește să fim. Întoarcerea către vocația fundamentală a neamului românesc seamănă cu îndemnul mistic al lui Iisus către Simon pescarul de a arunca plasa mai
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
care trece frumos de la simbolism la tradiționalism, iar apoi la un clasicism senin și nobil. După cum P. P. Negulescu extrem de solid gînditor, aproape complet trecut cu vederea în ziua de azi, dar care reprezintă și el o excepție printre veșnicii dilematici interbelici. Dar, pînă la urmă, cine caută răspunsuri convingătoare la dilemele românești ale secolului nu le va găsi între cele două războaie, nici simbolic, nici teoretic. închid paranteza. Pe locul doi, și strîns legat de prima observație: debarasarea de naționalismul
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
cu leandri" (ibidem). Sau: "tac. (doar cu tăcerea pot să-l ajut.) tăcerea/ e o lavă ce acoperă totul" (Poemul tatălui, al fiului său și al fiului fiului său; poemul tatălui). }ipătului ostentativ îi ia locul cel mult "un cuvînt dilematic/ sugrumat de un secol prezumțios" (A nouăsprezecea serenadă). Ostentației i se substituie discreția fără o reducție a patetismului. Adesea gesticulația actantului e a unui retractil, a unui solitar: "pe coridoarele labirintice igrasioase ale insomniei/ (nu-mi explic cum, dar în
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
scrierile în proză. Piesa Oameni feluriți, jucată în stagiunea 1929-1930 la Teatrul Național din București (în epoca directoratului asigurat de L. Rebreanu), oferă "felii din existența unor personaje problematice" și are meritul de a contura profilul lui Sandu, viitorul erou dilematic din romanele scriitorului. Autorul studiului apreciază mai bine cea de-a doua piesă a lui A. Holban, Rătăciri (1935), care pare să confirme vocația teatrală a scriitorului (în ciuda insuccesului său de la premiera Oamenilor feluriți) și, mai mult decât atât, își
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Le reia din mereu alte unghiuri, le redimensionează, le raportează la mereu alte contexte și procese umane. În Ziua și noaptea, așadar, reapar amintitele motive tematice, cu un special accent pus pe relația maestru-discipol. Elementul de noutate constă în situația dilematică a unuia dintre personajele din planul principal, prințul Calimachi, adus să opteze, ca discipol, între două modele aflate la antipozi. Unul, profesorul Martinetti, omul de lume și de succes, elegant, afabil, monden, primitor și îndatoritor, reprezintă diurnul. Iar celălalt, Jiquidi
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
se poate exprima limpede și că exactitatea nu-i e cîtuși de puțin străină. Dl Văcăroiu trecuse în opoziție! Mai complicat e cazul dlui Victor Ciorbea care și atunci cînd face eforturi vădite de a fi exact în exprimare rămîne dilematic. De unde impresia că una vrea să spună și altceva rostește. Mai simplu par a fi stat lucrurile cu dl Radu Vasile. Caracterizabil prin fugă de idei, economist cu înclinații artistice, premierul negocierilor de la Cozia cu Miron Cozma nu cred că
Stilurile premierului Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15162_a_16487]
-
de vedere al semnatarilor memoriului. Cinci milioane de dileme vechi Este, cu siguranță, celebru numărul din 1998 al revistei Dilema, dedicat mitului eminescian. Este, iarăși, aproape celebră reacția sinceră, entuziastă și inteligentă a unui - pe atunci - elev de liceu, trimisă dilematicei redacții. Numele lui: Marius Chivu. Nu e vorba de nici o omonimie, ci de actualul editor-coordonator al publicației DILEMATECA. În numărul 9, din februarie 2007 al Dilematecii, așa cum era de așteptat și de dorit, tânărul critic literar coordonează un dosar pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
nu este un text facil. El are toate însemnele comicului de situație: parafrazînd l-am putea numi "farmecul indiscret al căsătoriei mic burgheze". Or, tocmai aceste caracteristici i-au provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul are o accelerație treptată, atinge apoi vîrtejul amețitor de carusel, laolaltă cu un crescendo al comicului foarte bine
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
ceilalți, care intră la început în scenă, sfârșesc, printr-un proces de absorbție lirică, într-o simbolistică greu de descifrat. Danemarca devine „regatul meu vesel”, iar Hamlet devine, pur și simplu, Prințul, care nu e altul decât poetul însuși, natură dilematică și anxioasă. Dar poetul e, totodată, Ioan fără țară și bufon, Falstaff țopăind ca un măscărici, bătrânul visător plimbându-se prin castelul Elsinore cu o carte în mână. Fiecare din ei și toți la un loc. Călărind pe un iepure
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
dubitativă, chiar dacă unele dintre afirmații ar trebui să comporte, cu siguranță, discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El prezintă rezultatul finit al gândirii sale, propriile-i concluzii în legătură cu respectivele chestiuni - unele cât se poate de dilematice - pe care cititorul este nevoit să le ia tel quel. Rezultatul este un soi de autoportret interior, companion obligatoriu la scrierea unei eventuale lucrări de doctorat despre opera lui Gheorghe Crăciun, dar de o utilitate cu totul incertă pentru cineva
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
secol distanță, aceeași cu a pașoptiștilor români. Să ne amintim de suferințele personajului lui Bolintineanu, Conrad, exilat pentru că a dorit libertatea patriei sale. în fond, revolta Marianei Marin are rădăcini romantice. Ea îmbracă în "Peștișorul de aur" un aparent caracter dilematic." Ironie, inventivitate, precizie. Sînt instrumente care pot depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica poeziei". în capitolul dedicat lui Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul. Comentariul se întinde pe pagini bune avînd ambiția să decripteze și
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
unei îmbălsămări/ cînd știi că totul este zadarnic" (Copilăria nu mă afectează). Sau: "Mi-e scîrbă de neputință" (ibidem). Trăirea se arată paradoxal incongruentă cu simțirea ei: "de ce nu-i de trăit exact cum simți" (ibidem). Însăși libertatea se videază - dilematic însă - de un conținut ce n-ar putea fi decît repulsiv: "nu am nevoie de o libertate fără de conținut/ de mere fără viermi" (ibidem). Prin refluxul spiritului purtător de semnificații, suport al valorilor, existența se desemnifică, se devalorizează. Ca urmare
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
uneori, ci, aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea vieții omenești, susceptibilă și ea de lecturi plurale și discordante, dovadă a naturii dilematice a Decameronului, a caracterului său constitutiv problematic. În acest sens este foarte probabil ca școala de drept frecventată în junețe, cu tehnica denumită ponere casum, care le cere învățăceilor să inventeze mici întîmplări în măsură să prilejuiască dezbaterea unor chestiuni
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
Dar atunci când se întâmplă să fie, e limpede că s-a ajuns la o limită dincolo de care nu mai e nimic de făcut. De regulă, inteligența sa speculativă se manifestă în câmpul unor nesfârșite, deconcertante, inepuizabile "serbări galante" a minții. Dilematic prin program și natură, Andrei Pleșu nu este însă un personaj neimplicat. E adevărat, uneori se retrage lungi perioade din viața publică. Dar asta nu înseamnă că nu are un cuvânt de spus chiar și atunci. Rubrica din "Dilema" este
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
surd, uscat și fără dinți. „...cu cât e mai multă conștiință, cu atât e și voință!” N-o să mă tai în săbii filozofice cu Kierkegaard, dar nu cred ce spune. Cu cât ai mai multă conștiință, cu atât ești mai dilematic, mai hamletian și, în ultimă instanță, mai inert. Oamenii ar vrea să nu fie uitați. Când se mai vorbește despre ei la ani după ce au dispărut, adesea e din cine știe ce motiv mărunt. Așa, noi, astăzi, ne-am amintit-o pe
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
triumfat pînă și asupra comunismului, altfel spus asupra celei mai bine structurate dintre ideologiile moderne. I-aș aminti că Xenopol al nostru prevăzuse acest lucru, la începutul veacului, atunci cînd socotea că factorul contracarant al seriei socialismului este cel național. Dilematice și delicate cu totul sînt noile puncte de vedere (unele realizate faptic sau în curs de înfăptuire) privind națiunea și statul național, de vreme ce în Apus se și practică soluția postnațională, în vreme ce Răsăritul se străduie să demonstreze vitalitatea acestui concept de
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
cei care i-au protejat în articolele publicate în Polemici (Opere complete, vol. 7). Există scriitori care au avut relații bune cu Dumitru Popescu Dumnezeu, Vasile Nicolescu, Gogu Rădulescu, Dumitru Popescu, iar după '89 cu Iliescu și Băsescu. Sunt echidistanți, dilematici, simpatici, au urmărit o carieră literară și politică și nu au avut o atitudine, convingere și caracter. În plus, se laudă că nu s-au certat cu nimeni. Toți au dreptate, având abilitatea de anghilă care se strecoară din mână
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
concertat integral pe acest conflict. Cosmin Manolache, Călin Torsan și Bogdan Iancu, tinerii colaboratori și angajați ai muzeului sunt consternați de situație și de impertinența Dreptului la replică pe care, de data aceasta, conducerea muzeului îl trimite provocată de articolele "dilematice" din numărul anterior. Ioana Popescu și Anca Manolescu, cele două specialiste de marcă și cele mai titrate foste angajate ale muzeului, răspund punctual inepțiilor și citatelor trunchiate prin care conducerea muzeului încearcă să-și motiveze avântul distructiv: că însuși Horia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
unde partidele de vânătoare au aerul unor ritualuri păgâne ce-l coboară pe om la nivelul sălbăticiunilor conduse de instinctul de pradă. Când am citit povestirile vânătorești ale lui Hemingway, am fost, instinctiv, de partea celor percepuți ca lași, a "dilematicilor" ce riscau să fie uciși de animale, înainte de-a se hotărî ei să apese pe trăgaci. Accept, așadar, existența tuturor acestor meserii, dar numai ca parte a sistemului de "anticorpi" secretați de orice societate normală. Dacă văd necesitatea vânătorului
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
le-au primit cadou cu autograf de partid, starețul a sfințit, fără voie, și trandafirii dlui Năstase. Dacă ne gîndim însă la incintele și stabilimentele pe care părintele Galeriu le-a sfințit cu voie, agitînd busuiocul pînă și prin cîrciumi, dilematicul stareț de la Nicula are toate motivele să doarmă buștean. Admir atitudinea starețului și cred că un călugăr care are asemenea scrupule e chiar un omul lui Dumnezeu. Din punctul său de vedere, starețul are absolută dreptate - nu poate sfinți și
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
societatea românească. Scrie, competent, despre coloniile italiene din Africa, formulează aprecieri despre „amiralul Darlan” și viitorul flotei militare franceze; își aruncă privirile și asupra „Uniunii Sud-Africane. Un dominion puțin disciplinat”, ca să încheie (pag. 12, „Vremea”, 2 martie 1941) cu foiletonul dilematic Anglia așteaptă invazia germană, sfârșit sub semnul unei așteptări încordate: „Două popoare și două conduceri stau gata să se înfrunte...”. Începând cu numerele următoare, comentariile lui Paul Ștefan, sau Radu Costin sunt însoțite de hărți militare. Redacția înnoiește cuprinsul numărului
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
ceea ce credea a fi o superioritate netă a armatei naziste. Cu fiecare 23 august se naște dilema vinovăției lui Antonescu pentru crime de război. Unii se întreabă dacă mareșalul a fost un patriot sau un criminal de război, o premiză dilematică, de altfel, falsă, fiindcă mulți lideri militari au ucis în numele propriilor patrii. Istoricii contactați de site-ul spun că în perioada în care a condus România, ”Conducătorul statului” - așa cum s-a autoproclamat după puciul anticarlist din 4 septembrie 1940 - a
A fost mareșalul Ion Antonescu criminal de război? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/75276_a_76601]
-
găsesc loc, azi, într-o publicație pe care o girează cu prestigiul său o instituție universitară. Dileme și afirmații hotărâte Cronicarul speră că redactorii de la DILEMA VECHE sunt destul de vechi redactori (în sensul motto-ului pus pe frontispiciu) și destul de dilematici, ca să nu se supere dacă are și o observație nelaudativă. În numărul de săptămâna trecută, 296, Drumurile noastre toate, de altminteri foarte bun, la rubrica Ținerea de minte (p.3) este dat un fragment din Craii de Curtea Veche. Până
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]