24,608 matches
-
nostalgiile cu un like citesc pe peretele lui Octavian Soviany: „Sfârșitul unei lumi nu este niciodată, și nu poate fi niciodată, altceva decât sfârșitul unei iluzii” (René Guenon, „Domnia cantității și semnele vremurilor”) în bucătărie Dorina prepară ceaiul magic de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un film fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la fereastră și îmi cântă: „Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!” Scrisoarea a II-a am deschis Cartea
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
când mă voi trezi să-mi fie gata cafeaua - ai priceput mai încape vorbă cuvântul tău e Lege pentru mine eu sunt deja la a doua pianul lui Chopin îmi cântă din somn brusc m-am desfăcut iar în lumina dimineții de început de noiembrie ciorile zboară întins de la Vest la Est invers de cum fac românii carevasăzică exodul lor nu încetează deși ba unul ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
de mai bine de-o jumătate de veac neîntrerupt scriu la drept vorbind scriu de când mă știu și mi-e frig - Ana - lasă-mă să mă ghemuiesc lângă tine mi-e frig de parcă-n vălurile umede și reci ale primei dimineți din viața lumii mi-ar fi înfășurat trupul gol-goluț xxx cum aș putea scrie în absența revelației cum s-ar putea scrie în absența revelației cum ai putea însăila cuvinte oricât de meșteșugit potrivite în absența puterii ei toată literatura
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
-n jugulară l-aș fi făcut să-și răcnească poemul în gura mare să îl audă lumea și să crape de rușine. mă simțeam ca un prost cu haina aia arsă țin minte că am rătăcit apoi prin cartier până dimineața fără să-mi mai fie frică. Liviu Dascălu s-a născut în Bârlad, la 16 septembrie 1977. A absolvit Filosofia la Iași - facultatea în 2001, masteratul în 2003. Din 2003, este profesor de filosofie în Baia Mare, unde și locuiește, din
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
cade să i le dăruim la loc, cum aburul acesta patetic, dureros, al luncilor transilvane, lângă care șezum și plânsem, o frumusețe de care nu suntem demni. Cum de nu se așează băștinașii în cerc, să cânte roua și sfiala dimineții ce se trage-ndărăt ca să lucească ei, ori pasărea ce-n oricare vremi se-așează sfântă pe ram, și-n schimb se-ostenesc atâta cu palmele, orbi, biciuind luciul fără sforțare ivit? În muzeul magic, călăuză ne este domnul Remus
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
spui - cutia de lemn cu perdeluță - ai visat-o? ai citit despre ea într-o carte? - cutia cu mai multe mâini pentru cei singuri. întinse hotărât gata să apuce. cu degete chircite gata să mângâie gata să fie mângâiate. o dimineață în care spaima îți așază bănuții în palmă să clinchetească atunci când îți strecori mâna dreaptă prin volanul cutiei și strângi mâinile închipuite până când ți se pare că treci în grabă printr-o baie de mulțime. într-o astfel de dimineață
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
ea singură va ajunge-n pământul făgăduinței din care smulgi tu bulgări și pietre și umpli un șir de gropi. „de-acum vei trăi la cheremul morților” ar fi putut hella să-ți susure în ureche într-o astfel de dimineață. din mâna ta dreaptă încleștată în gol se prelinge un fir subțire de pământ negru. drumul însemnat al celor singuri) * luni miercuri și vineri dis de dimineață uca merge la casa cu pișcoturi. cu mozaicul din felii albnegre ondulate pe
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
ar fi putut hella să-ți susure în ureche într-o astfel de dimineață. din mâna ta dreaptă încleștată în gol se prelinge un fir subțire de pământ negru. drumul însemnat al celor singuri) * luni miercuri și vineri dis de dimineață uca merge la casa cu pișcoturi. cu mozaicul din felii albnegre ondulate pe care dacă-l privești prea mult te ia cu amețeală. cum iese pe poartă uca simte un gust ciudat în gură de parcă ar fi mestecat stofă. asfaltul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
iubesc, măcar așa, în amintire...? Probabil mi-era dor de femeile din porturi - femei albe ca vopseaua proaspăt dată pe proră și uzate ca niște noduri marinărești... Azi doar pescărușii și delfinii mai sunt fideli... Îți mulțumesc pentru plimbările de dimineață și pentru chestionarele pe tema verbului a fi. Îți mulțumesc pentru muzica așternută ca un bandaj în jurul gâtului tăcut al absenței și pentru tot ce a mai rămas de distrus pe lumea asta. Uneori ți-ai dori să devină niciodată
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
erau semne ale unor șterse morminte. „Dar așteaptă și noaptea!" -auzeam parcă o voce, și-apoi, când singurătatea aceea s-a umplut de întuneric, niște urlete sinistre au prins a bântui prin întreg refugiul acela. .M-am trezit în acea dimineață mai tulburat ca oricând și, vreme de mai mulți ani, până acum, n-am scris nimic despre această stranie aventură a sufletului meu.
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
italian grețos 10 zile a stat internat la clinica love dogs se presupune că i s-a administrat zilnic în secret ciocolată a fost concluzia medicului două zile a stat întins sub vișini înconjurat de muște colorate italianul dispăruse de dimineață însoțit de un amic scund și gras i-am improvizat un cort de protecție și oricît am rugat-o pe anca să-l lase puțin singur ea a rămas acolo vorbind cu el (mai tîrziu mi-a spus că nici
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
Magda Cârneci Poemul înalt Nu, vremea poemului înalt, amețitor, n-a trecut. Abia sună de dimineață, se aud claxoane și strigăte în paturi noi abia ne trezim dintr-o obscură hipnoză și deschizînd larg ferestrele recunoaștem încet ceea ce n-a dispărut niciodată sub roua prăfoasă iar încep să ne crească părul, unghiile și noi organe de
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
peștii înfometați care îi vor sfâșia carnea. Doar așa, numele meu va putea să se-ntoarcă de unde-a plecat: într-o piatră pe care nici tu, cititorule vinovat, nu o poți ridica!) Grădinile lui Adam 4. Am găsit într-o dimineață pe net, apoi prin ziare, o femeie călătorind prin țările primordiale, patul meu era un fel de munte, de pe vârful căruia priveam prin fereastra de sticlă a unui calculator mările de azur strălucind la picioarele ei, păsările care țipau străfulgerând
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
copil mic care locuiește în creierul meu îți faci scutece calde din circumvoluțiunile lui moi și eu am turnat peste tine alcool deși am știut de la naștere că moartea cea mare va veni din Asia Mică tu aprinzi în fiecare dimineață filamentele de wolfgang subțire ale neuronilor mei care îmi luminează ca o lanternă marină subconștientul și eu am turnat peste tine alcool știind mult prea bine că moartea cea mare va veni într-o zi din Asia Mică pe buzele
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
cum un deget aburul moale aplaudă geamul deschis la picioarele patului încălțările încrețite de griji micul buchet în vasul cu apă ca o melodie tărăgănată la casetofon tu ești tu cel cu care se joacă visul. Lapte matinal Cum picură diminețile cum aidoma unor stropi de lapte cald pe degete pe pantaloni pe sandale și-o pisică deretică printre flori cu mișcările moi ale cozii alungă mirosul laptelui. Pe Calea Victoriei Cît de umile sunt amintirile mele din forfota senzuală-a marii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
degete pe pantaloni pe sandale și-o pisică deretică printre flori cu mișcările moi ale cozii alungă mirosul laptelui. Pe Calea Victoriei Cît de umile sunt amintirile mele din forfota senzuală-a marii metropole cum un portmoneu gol pe Calea Victoriei în dimineți ce n-au fost nici atunci în amiezi ce nu sunt nici azi în amurguri ce nu vor fi niciodată. Și toate cele Și toate cele ce vin și toate cele ce pleacă și cele ce revin și pleacă din
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
Ioana Dinulescu Dac-ar fi să vă povestesc ce am trăit eu într-o dimineață ploioasă de aprilie, ce mesaje aiuritoare a trimis ființa mea către lumea plutind în propria-i slavă primăvăratică dintre blocurile 13 și 13 bis, ați pune la îndoială, desigur, luciditatea mea de poet provincial. V-ați îndoi cum v-ați
Cenușa din gura lui Dumnezeu by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/6287_a_7612]
-
care o știi că-i acolo fără să o vezi însă vreodată, un paznic de far ce arde tăcut în carnea trupului tău un dumnezeu mic, mic îngropat pe veci de viu în tine ce îți umflă încă venele tîmplei dimineața și îți dezleagă limba în care taci sau vorbești mai mult singur cîteodată în așternutul iubitei deseori „o floare de titan pe un loc mort" ori cenușa în scrumieră, dar tu te-ai fost lăsat de fumat demult, vinul sec
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
în carnea lăptoasă a unui nou născut un scuipat hindus, o declarație de dragoste între infanți, pielea ușor iluminată de shiva ca un manuscris încă nedescifrat de neofiți. te văd iarăși sus cum urci direct din gura mea în fiecare dimineață și nu te mai întorci niciodată pe dîmbul verde de pămînt nou-nouț pe care stau singur așteptîndu-te. te aștept cu spatele sau cu fața, într-o parte sau în genunchi alergînd tîrîș prin mărăcini printre consoanele șuierătoare ce îți înțeapă
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
Gabriel Chifu Peste mine a nins, prin mine au crescut firele de iarbă, pe trupul meu de pământ s-au scurs pârâiașele tulburi ivite după ploaie. Seara s-a lăsat peste mine Si apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele. Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură și ce era înafară a ajuns să fie înăuntru. Vântul adie prin
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
acum n-am bani de tren să vin să te caut cîteva principii și nici un prieten pe nici o stea nu există iubire și asta mă miră sînt un pian cu ochi disting alunițe pe creier. Un oraș de chibrituri Laptele dimineții scaldă picioarele tale rătăcești pe sticla orașului stăpîna zilelor te numești acolo în vis seara un oraș de chibrituri se aprinde sub pernă drumului tău sub picioare dă-i puteri să te ducă să te întoarcă-napoi cîndva stelele aveau
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Emil Brumaru Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum, Mai reci, mai groase, sprijinind pereții De aburi moi ai burei dimineții Prin care îngerii pornesc la drum, Fără merinde, roși de vreo petală De crin la nimb, de rouă la călcîie, Prinși într-o boare ce de-abia le-adie Fulgii din aripi și de praf li-i spală; Și-apoi
Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6905_a_8230]
-
spate, își făcu loc cucoana pe lîngă leneș, așa ca o păsărică în cuibul ei. Și merseră înainte zile după zile și poate că mai merg și acum dacă nu s-o fi terminat benzina. Nașterea unei națiuni Într-o dimineață însorită de toamnă, prefectul de Napoca, Tiberius Agillus, se trezi bine dispus și plin de energie. Mulțumi zeilor că l-au trimis pe pămîntul Daciei, mănos și primitor. Cu moravurile lui, ar fi putut nimeri în Asia Minor sau chiar
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]