809 matches
-
Numele său de tron era Userkheperure Setepenre care înseamnă „puternice sunt manifestările lui Re, cel ales de Re”. El a fost fiul lui Merneptah și Isetnofret II și se așeză pe scaunul de domnie în timpul unei perioade cunoscute pentru intrigile dinastice și domniilor scurte, iar domnia sa nu a fost diferită. Seti al II-lea a avut de a face cu mai multe conspirații grave, cel mai semnificativ fiind aderarea unui rege rival numit Amenmesse, eventual, un frate vitreg, care a preluat
Seti II () [Corola-website/Science/330398_a_331727]
-
public. Regina Louise a trăit o viață izolată de oameni și nu a căutat recunoaștere sau o relație cu publicul, ci mai degrabă s-a axat pe o politică energetica de familie și a făcut multe eforturi în organizarea căsătoriilor dinastice pentru copiii ei, căsătorii care le-au atras poreclele de "socrii Europei". Adunările anuale de familie la Bernstorff sau Fredensborg au atras atența în fiecare an și erau privite ca un simbol popular al vieții de familie. Încă de când era
Louise von Hessen-Kassel () [Corola-website/Science/316192_a_317521]
-
două asistente de la o școală de asistență medicală pe care ea a fondat-o o îngrijeau. Louise a fost regină a Danemarcei timp de 35 de ani, mai mult decât orice altă regină consort daneză înaintea ei. Datorită ambițiilor sale dinastice, a avut mare succes cu căsătoriile celor șase copii pe care i-a avut cu Christian. Unii au comparat abișitățile sale dinastice cu cele ale reginei Victoria. După decesul din 1898, la vârsta de 81 de ani, a fost înmormântată
Louise von Hessen-Kassel () [Corola-website/Science/316192_a_317521]
-
timp de 35 de ani, mai mult decât orice altă regină consort daneză înaintea ei. Datorită ambițiilor sale dinastice, a avut mare succes cu căsătoriile celor șase copii pe care i-a avut cu Christian. Unii au comparat abișitățile sale dinastice cu cele ale reginei Victoria. După decesul din 1898, la vârsta de 81 de ani, a fost înmormântată la catedrala Roskilde în apropiere de Copenhaga. Nepotul ei de frate, Prințul Frederic Karl de Hesse, căsătorit cu o nepoată a reginei
Louise von Hessen-Kassel () [Corola-website/Science/316192_a_317521]
-
cele mai căutate prințese din Europa. Vorbea câteva limbi și îi plăceau muzica și pictura. Olga s-a întâlnit cu Prințul Moștenitor Carol de Württemberg la începutul anului 1846 la Palermo. Părinții ei doreau ca Olga să facă o căsătorie dinastică, în special din cauza faptului că frații ei Alexandru, Maria și Alexandra se căsătoriseră cu parteneri regali nesemnificativi. Existaseră câteva căsătorii între membri ai familiei imperiale ruse și membri ai familiei regale Württemberg: viitorul socru al Olgăi, regele William I de
Marea Ducesă Olga Nikolaevna () [Corola-website/Science/317705_a_319034]
-
a obligat "Parlamentul de la Paris" (o adunare) să înregistreze un decret conform căruia, dacă Ludovic însuși nu va avea moștenitori, ducele de Anjou - Filip al V-lea al Spaniei - ar renunța la tronul spaniol în favoarea celui francez, asigurând astfel continuitatea dinastică a celei mai mari puteri terestre a Europei. Cu toate acestea, o a doua acțiune a regelui francez „"a justificat o interpretare ostilă"” : în urma unui tratat cu Spania, Ludovic a ocupat mai multe orașe din Țările de Jos spaniole (Belgia
Carol al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310732_a_312061]
-
când Despenser cel Tânăr a început în 1318 eforturile pentru a-și procura pentru sine titlul de conte de Gloucester și domeniile asociate acestui titlu. Principalele cauze ale Razboiului de o suta de ani au fost urmatoarele: disputele teritoriale, pretentiile dinastice si competitia economica. Are loc o dispută între Franța și Anglia după refuzul lui Eduard de a aduce un omagiu regelui francez pentru teritoriul Gasconia. După mai multe încercări de a-și recâștiga teritoriul, Eduard își trimite soția să negocieze
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
să mențină independența statului său. În scurt timp capitala Atropatenei a devenit Gazaka, în apropierea orașului Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici aflându-se una din cele trei biserici ale focului care și-a păstrat importanța de centru cultural dinastic și în timpul Sasanizilor. Atropatena era o țară cu o agricultură bine dezvoltată, meșteșuguri și viață citadină dezvoltate și o cultură superioară, raportate la acele vremuri. Formarea și dezvoltarea Atropatenei a avut loc în epoca elenistică. Formarea statului de sine stătător
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
Ani. În 1775, când fiul ei a devenit major, ea s-a retras, nu înainte de a-l căsători cu Louisa de Hesse-Darmstadt, fiica cea mică a Landgrafului Ludovic al IX-lea de Hesse-Darmstadt. Căsătoria a fost în întregime în scop dinastic și a urmărit consolidarea ducatul de Saxa-Weimar în cadrul Sfântului Imperiu Roman. La Weimar veneau cei mai importanți muzicieni și scriitori ai timpului: Goethe, Herder, Lichtenberg. Pentru a reține aceste somități la curtea sa, ea le-a dat funcții oficiale: preceptori
Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334741_a_336070]
-
Garibald, fiul lui Grimoald. Perctarit a ajuns imediat la un acord cu celălalt fiu al lui Grimoald, Romuald I de Benevento, care i-a jurat supunere în schimbul menținerii autonomiei ducatului său. Perctarit a promovat o politică pe linia tradițiilor sale dinastice și a sprijinit Biserica catolică împotriva arianismului. El a căutat și a obținut pacea cu Bizanțul, prin care se recunoștea suveranitatea longobardă asupra celei mai mari părți a Italiei, și a reprimat răscoala ducelui de Trento, Alagis, chiar dacă a făcut
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
opera de pacificare a regatului, mereu cu un accent pro-catolic. El a convocat un sinod la Pavia în 698, în urma căruia anumiți schismatici au revenit la credința față de Roma. Moartea lui Cunincpert din anul 700 a marcat începutul unei crize dinastice. Urcarea pe tron fiului său minor, Liutpert, a fost imediat contestată de către ducele de Torino, Raginpert, care era totodată și liderul dinastiei bavareze. Acesta din urmă i-a înfrânt la Novara pe susținătorii lui Liutpert (tutorele său Ansprand, duce de
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
Conducători cunoscuti in istoria Egiptului Antic, din Prima dinastie. Prima si cea de a II a Dinastii ale Egiptului Antic sunt deseori combinate sub titulatura de grup : Perioada Dinastică Timpurie. Capitala vremii era la Thinis. Informațiile despre Perioada protodinastică sunt obținute din câteva monumente și alte obiecte purtând nume regale cea mai importanta fiind Narmer Palette.Cu excepția listei de pe Piatra Palermo nu s-au pastrat informații detaliate despre primele
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
purta titlurile de „Principe al României” și „Principe de Hohenzollern-Veringen”, cu calificativul „Alteță Regală”. Titlul din urmă i-a fost contestat în presă de către actualul șef al casei Hohenzollern-Sigmaringen și nu mai este folosit cel târziu din momentul ruperii relațiilor dinastice cu casa de Hohenzollern-Sigmaringen, la 10 mai 2011. Principele Radu al României este membru non-dinastic al Casei regale a României, titlul și calificativul său nefiind transmisibile. Fie acompaniat de alți membri ai familiei, fie singur, el a reprezentat și reprezintă
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
și prieten al Prințului Moștenitor, Paul Lambrino, cunoscut deasemenea în UE și ca Paul Hohenzollern, ca urmare a două procese din Portugalia și Franța care i-au recunoscut tatăl drept fiu legitim al regelui Carol al II-lea, fără drepturi dinastice sau de titlu. Radu a dat în judecată revista "Royalty Monthly" din Londra pentru calomnie pentru publicarea acestor acuze într-un articol. Procesul s-a încheiat când Marco Houston, redactorul revistei, a făcut o Declarație Publică în Înalta Curte de la
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Heidelberg. Părinții săi au fost Carol I Ludovic al Palatinatului, fiul lui Frederic I de Boemia aparținând Casei de Wittelsbach și Langravine Charlotte de Hesse-Kassel. În timpul copilăriei a fost cunoscută cu numele de "Liselotte". Părinții săi au avut o căsătorie dinastică nefericită, iar tatăl său în 1653, a început o relație cu Marie Luise von Degenfeld, însoțitoarea mamei sale. El a pretins să se căsătorească cu ea fără acordarea unui divorț judiciar, cu scuza de a legitima copiii bastarzi. La cinci
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
ani familia Cazacu din satul Coșernița, Criuleni. La concursul respectiv, surorile Osoianu au obținut Marele Premiu. Familia Cazacu mai înființase și Muzeul Țăranului Român, chiar în casa părinteasca. Surorile Osoianu au dezvoltat această idee și au mers mai departe. Grupurile dinastice care au participat la festival, fără excepție, au un repertoriu de o valoare aparte. A dominat lirica populară - cântecul de dragoste, cântecul păstoresc, de cătănie, de jale, de dor, de înstrăinare, au fost nelipsite doinele și baladele. Multe grupuri au
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]
-
Mai 1857. Victoria în vârstă de 17 ani s-a căsătorit cu Frederick, la insistența reginei Victoria, la capela regală a Palatului St James la 25 ianuarie 1858. Căsătoria a fost atât o căsătorie din dragoste cât și o alianță dinastică. Regina și Prințul Albert sperau ca mariajul Victoriei cu viitorul rege al Prusiei să sudeze legăturile strânse între Londra și Berlin și că ar putea conduce la apariția unei Germanii unificate și liberale. La momentul nunții lor, londonezii au strigat
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
îmbunătățit pentru țăranii ce au supraviețuit marii ciume. Restrângerea volumului resurselor disponibile era consecință a crizei. Capacitatea de acțiune a statelor s-a diminuat, iar conflictele pentru resurse s-au multiplicat atât în interiorul statelor, dar și între state, cauzând sincope dinastice și sincope politice. Epidemiile de ciumă loveau fără discriminare de statut orice om, fie că era rege, episcop sau negustori. Statele europene erau mai slabe în secolul XIV decât au fost în secolul anterior. De exemplu, Franța în 1300 era
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
1828 și a sosit la Aegina la 8 ianuarie 1828. A fost prima oară când a pus piciorul în Grecia continentală, iar situația de acolo i s-a părut descurajantă. Chiar înainte ca luptele contra otomanilor să se termine, conflictele dinastice și interne se soldaseră cu două războaie civile care distruseseră țara. Grecia era în faliment iar politicienii nu erau în stare să formeze un guvern național unit. Stabilit în prima capitală a Greciei, Nafplion, a înființat școli, fundații în care
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
capabil să învingă incursiunile lor. Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât nici o legătură de durată dinastică al ostrogoților și a vizigoților a fost stabilit. În 522, regele catolic burgund Sigismund și-a ucis propriul fiu, nepotul lui Theodoric, Sergeric. Theodoric s-a răzbunat prin invadarea regatului burgund și apoi anexând partea sa de sud, probabil în
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
din istorie. În 1809, Primul Imperiu Francez se afla la apogeu și doar Regatul Unit se mai opunea hegemoniei sale. Pentru a aplica mai bine blocada continentală împotriva insulelor britanice, Franța ocupă Portugalia în 1807 și apoi operează o schimbare dinastică în Spania, trimițând din în ce mai multe trupe în peninsula iberică, pentru a lupta împotriva insurecțiilor antifranceze. Anii 1808-1809 marchează o schimbare majoră de context politic pe continentul european, marcată de răcirea relațiilor franco-ruse și de o implicare din ce în ce mai
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
Mare Postelnic, începând cu iunie 1517 , mai apoi, începând cu septembrie 1520 să urce la rangul de comis. Va rămâne în această demnitate până la moartea lui Neagoe Basarab și, probabil, pe tot parcursul scurtei domnii a fiului acestuia. Problema succesiuni dinastice după moartea marelui voievod se acutizează constatându-se în perioada septembrie 1521-august 1525 nu mai puțin de 11 încăunări a 5 pretendenți, în marea lor majoritate dovedite ca fiind făcute prin violență. În acest context intern semi-anarhic se produce și
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
să se supună deciziilor luate de această alianță militară, care era suficient de puternică încât să emită și să pună efectiv în aplicare o declarație prin care cele două state continuau să fie inseparabil legate chiar și după destrămarea uniunii dinastice. În ianuarie 1573 nobilii au semnat un document prin care reprezentanții principalelor confesiuni își acordau sprijin și garantau toleranța religioasă. Se pun astfel bazele unui nou sistem politic, căruia Confederația de la Varșovia îi garanta stabilitatea. Toleranța religioasă a fost un
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
-o de soție pe Adelheid de la părinții ei după ce acesta a fost respins de Prințesa Carola a Suediei.<br> Deși el nu a întâlnit-o niciodată, avantajele politice ale căsătoriei pentru împărat au fost evidente. Aceasta ar fi câștigat respectabilitate dinastică pentru linia Bonaparte și ar fi putut promova o alianță mai strânsă între Franța și Marea Britanie, pentru că Adelheid era nepoata reginei Victora. În același timp, ea nu era membră oficială a casei regale britanice, astfel încât riscul de refuz era mic
Prințesa Adelheid de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/326115_a_327444]
-
Pentru a preveni cearta dintre cei patru fii ai săi, Boleslav le-a acordat ficăruia câte o provincie, în timp ce Palatinatul Senioral i s-a acordat celui mai mare frate dintre ei. Această decizie a fost menită pentru a preveni certurile dinastice și pentru a preveni dezintegrarea regatului. Cu toate acestea, s-a dovedit a fi inadecvat, ducând la lupte constante și tulburari. Vladislav a reușit să reunească Regatul Poloniei. Vladislav s-a născut în 1260, fiind al treilea fiu a lui
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]