6,859 matches
-
km2. Principalele construcții și structura orașului vechi, vizibile și astăzi au fost realizate acum mai bine de șase sute de ani. Zidul orașului, străzile, locuințele, magazinele și templele s-au păstrat în bună stare, așezarea constituind un muzeu al arhitecturii specifice dinastiilor Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911). Cu 2800 de ani în urmă, exista aici un zid de lut ce împrejmuia cetatea. În jurul anului 1370, zidul de lut a fost înlocuit cu unul din piatră și cărămidă care a fost consolidat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din regiunile de nord-vest ale Chinei. Sculpturile migăloase din lemn și din cărămidă, alături de decupajele florale din hârtie de pe geamuri dau un aer autohton pronunțat. Cele peste patru mii de locuințe existente sunt în marea lor majoritate ridicate în perioada dinastiilor Ming și Qing, în jur de patru sute dintre acestea păstrându-se și azi în condiții excelente. Magazinele au acoperișuri din țigle smălțuite de culoare galbenă sau verde. Imaginea de ansamblu redă un tablou prosper al unei localități din perioada celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și Qing, în jur de patru sute dintre acestea păstrându-se și azi în condiții excelente. Magazinele au acoperișuri din țigle smălțuite de culoare galbenă sau verde. Imaginea de ansamblu redă un tablou prosper al unei localități din perioada celor două dinastii. La Pingyao se păstrează numeroase vestigii istorice. Orașul are șase temple budiste, între care Pavilionul celor "Zece Mii de Figuri ale lui Buddha" din templul Zhenguo. Acesta este o construcție din lemn situată în partea nord-estică a cetății. Edificiul este clasat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
burse "Rishengchang". Pingyao are un trecut strălucit, iar astăzi a devenit un important oraș turistic. În afara zidului cetății s-a ridicat noul oraș modern, dar în interiorul zidului a fost păstrat un oraș cu o istorie milenară. Mausoleul primului împărat al dinastiei Qin și armata sa de teracotă Mausoleul primului împărat al dinastiei Qin, Qin Shi Huang, situat în partea vestică a Chinei, este unul dintre mormintele imperiale de cea mai mare amploare, cu structura cea mai complexă și cu cel mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un important oraș turistic. În afara zidului cetății s-a ridicat noul oraș modern, dar în interiorul zidului a fost păstrat un oraș cu o istorie milenară. Mausoleul primului împărat al dinastiei Qin și armata sa de teracotă Mausoleul primului împărat al dinastiei Qin, Qin Shi Huang, situat în partea vestică a Chinei, este unul dintre mormintele imperiale de cea mai mare amploare, cu structura cea mai complexă și cu cel mai bogat conținut în vestigii din lume. Groapa în care a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
greutate și volum. A construit marele Zid Chinezesc pentru apărarea țării în fața invaziilor triburilor nomade dinspre nord. Toate acestea l-au impus ca o personalitate de marcă în istoria Chinei. Pe de altă parte, conform scrierilor vremii, primul împărat al dinastiei Qin a fost foarte crud și neiertător. A introdus cenzura, dând ordin de incinerare a cărților care nu corespundeau ideilor și voinței sale de dominație, mai mult, se spune că i-a îngropat de vii pe intelectualii cu vederi diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
introdus cenzura, dând ordin de incinerare a cărților care nu corespundeau ideilor și voinței sale de dominație, mai mult, se spune că i-a îngropat de vii pe intelectualii cu vederi diferite de ale sale, pentru a menține astfel autoritatea dinastiei Qin. În perioada domniei sale, a mobilizat forțe umane impresionante și cantități uriașe de materiale pentru construirea palatului și mausoleului său. Lucrările de construire a ansamblului funerar au început la puțin timp după încoronarea sa și reunificarea țării. Șapte sute de mii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
depuse aici în dorința de a reda aspecte din deplasările împăratului. În alte astfel de gropi imense sunt detașamente de soldați din teracotă, înfățișând puternica armată, cu un efectiv de un milion de soldați, de care dispunea primul împărat al dinastiei Qin. Armata de teracotă a fost descoperită din întâmplare, în 1974, de câțiva săteni care săpau un puț. Oamenii au scos la iveală câteva cioburi de ceramică. Necunoscându-le valoarea au încercat să le vândă. Văzând cioburile, un arheolog și-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
peste 7.000 de soldați, care de război din lemn și cai din ceramică. Figurile din teracotă au o înălțime naturală, de aproximativ 1,8 m, cu imagini ce par autentice și care atestă înaltul nivel al artei sculpturii din dinastia Qin. Armata de teracotă a dinastiei Qin a devenit un punct de atracție pentru turiștii de pe toate meridianele globului. Mulți pasionați au venit special în China pentru a vizita situl istoric, iar fostul președinte american Ronald Reagan a calificat-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de război din lemn și cai din ceramică. Figurile din teracotă au o înălțime naturală, de aproximativ 1,8 m, cu imagini ce par autentice și care atestă înaltul nivel al artei sculpturii din dinastia Qin. Armata de teracotă a dinastiei Qin a devenit un punct de atracție pentru turiștii de pe toate meridianele globului. Mulți pasionați au venit special în China pentru a vizita situl istoric, iar fostul președinte american Ronald Reagan a calificat-o drept una dintre marile minuni ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o redare la scară redusă a imperiului Qin. Primul împărat dorea ca și după moarte să poată conduce imperiul pe care l-a creat, însă sigur nu și-ar fi putut imagina că la doar trei ani de la moartea sa, dinastia Qin va fi răsturnată de o revoltă țărănească. Acest ansamblu funerar, de cea mai mare amploare și cu cele mai multe comori dintre mormintele imperiale din China, este martorul istoriei țării de acum două mii de ani. Datorită valorii istorice deosebite, în 1987
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Imperial de Iarnă, mai cunoscut însă sub numele de Orașul Interzis. Există numeroase istorii interesante legate de construirea palatului. Palatul Imperial de Iarnă din Beijing a fost construit între anii 1406-1420, la ordinul împăratului Zhu Di, al doilea împărat al dinastiei Ming. Până în anul 1911, când dinastia Qing, ultima dinastie feudală din China a fost răsturnată, au locuit aici 24 de împărați din dinastiile Ming și Qing. Cu o suprafață de peste 720.000 m2, Palatul de Iarnă din Beijing are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sub numele de Orașul Interzis. Există numeroase istorii interesante legate de construirea palatului. Palatul Imperial de Iarnă din Beijing a fost construit între anii 1406-1420, la ordinul împăratului Zhu Di, al doilea împărat al dinastiei Ming. Până în anul 1911, când dinastia Qing, ultima dinastie feudală din China a fost răsturnată, au locuit aici 24 de împărați din dinastiile Ming și Qing. Cu o suprafață de peste 720.000 m2, Palatul de Iarnă din Beijing are o lungime, de la sud la nord, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Orașul Interzis. Există numeroase istorii interesante legate de construirea palatului. Palatul Imperial de Iarnă din Beijing a fost construit între anii 1406-1420, la ordinul împăratului Zhu Di, al doilea împărat al dinastiei Ming. Până în anul 1911, când dinastia Qing, ultima dinastie feudală din China a fost răsturnată, au locuit aici 24 de împărați din dinastiile Ming și Qing. Cu o suprafață de peste 720.000 m2, Palatul de Iarnă din Beijing are o lungime, de la sud la nord, de aproximativ 1000 m
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din Beijing a fost construit între anii 1406-1420, la ordinul împăratului Zhu Di, al doilea împărat al dinastiei Ming. Până în anul 1911, când dinastia Qing, ultima dinastie feudală din China a fost răsturnată, au locuit aici 24 de împărați din dinastiile Ming și Qing. Cu o suprafață de peste 720.000 m2, Palatul de Iarnă din Beijing are o lungime, de la sud la nord, de aproximativ 1000 m și o lățime, de la est la vest, de aproximativ 800 de metri. Este înconjurat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Templul Cerului este cel mai bine păstrat edificiu religios și de cea mai mare amploare din perioada antichității chineze, fiind locul unde se organizau cele mai importante ceremonii de închinare, în momentele de referință din istoria Chinei. Împărații din toate dinastiile feudale chineze organizau în fiecare an ceremonii, rugându-se cerului, pământului, soarelui, lunii și tuturor zeilor și spiritelor strămoșilor. Dintre acestea, cea mai importantă era ceremonia de închinare adresată cerului. Templul Cerului, construit în anul 1420, a fost locul unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
chineze organizau în fiecare an ceremonii, rugându-se cerului, pământului, soarelui, lunii și tuturor zeilor și spiritelor strămoșilor. Dintre acestea, cea mai importantă era ceremonia de închinare adresată cerului. Templul Cerului, construit în anul 1420, a fost locul unde împărații dinastiilor Ming și Qing (1368-1911) adresau rugăciuni cerului. Situat la sud de Palatul Imperial de Iarnă, Parcul Templului Cerului are o suprafață de patru ori mai mare decât cea a Orașului Interzis. Locul este înconjurat de un zid de cărămidă. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din lume. Este vorba despre Palatul Potala, o construcție impunătoare în stil budist tibetan. Palatul Potala a fost construit în secolul al VII-lea de regele tibetan Songtsän Gampo, pentru a o întâmpina pe viitoarea sa soție, prințesa Wencheng din dinastia Tang. Situat pe versantul Muntelui Roșu din Lhasa, la o altitudine de 3.700 m, palatul are o suprafață de 360.000 m2 și este alcătuit din două palate, unul Roșu și altul Alb. În partea centrală a complexului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întâmplărilor de acum mai bine de 1300 de ani circulă și în zilele noastre, în rândul ambelor naționalități. În secolul al VII-lea, Tibetul era condus de regele Songtsän Gampo, fondatorul Regatului Tibetan. Pentru a stabili relații de prietenie cu dinastia Tang și a avea acces la tehnica și cultura avansată a țării vecine, Songtsän Gampo își propune să ceară mâna prințesei Wencheng. Ministrul Mgar stong-btsan yul-srung, trimis cu daruri să ceară mâna prințesei, ajunge la Chang'an, astăzi orașul Xi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a avea acces la tehnica și cultura avansată a țării vecine, Songtsän Gampo își propune să ceară mâna prințesei Wencheng. Ministrul Mgar stong-btsan yul-srung, trimis cu daruri să ceară mâna prințesei, ajunge la Chang'an, astăzi orașul Xi'an, capitala dinastiei Tang. Acolo, află că nu este singurul trimis în acest scop, alte câteva țări vecine imperiului Tang trimiseră, de asemenea, soli pentru a o peți pe prințesă. Împăratul Taizong decide să-i supună unui examen de inteligență pe trimișii diferitelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
generație în zona cursului inferior al fluviului Heilongjiang și în bazinul fluviului Wusuli, în nordul Munților Changbai, fiind cunoscuți de-a lungul timpului ca sushen, mochang, yilou, fojie și apoi nüzhen. În secolul al XII-lea au fost puse bazele dinastiei Jin. În anul 1583, Nurhaci a unificat toate triburile nüzhen, a întemeiat sistemul Baqi (un sistem de organizare a armatei și de înregistrare a stării civile pentru populația manciuriană) și a creat limba manciuriană. În anul 1636 a urcat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a întemeiat sistemul Baqi (un sistem de organizare a armatei și de înregistrare a stării civile pentru populația manciuriană) și a creat limba manciuriană. În anul 1636 a urcat pe tron Huang Taiji, care a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din 1911, această etnie a căpătat denumirea de naționalitatea manciuriană. Populația manciuriană a adus mari contribuții la unificarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
organizare a armatei și de înregistrare a stării civile pentru populația manciuriană) și a creat limba manciuriană. În anul 1636 a urcat pe tron Huang Taiji, care a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din 1911, această etnie a căpătat denumirea de naționalitatea manciuriană. Populația manciuriană a adus mari contribuții la unificarea Chinei, la administrarea zonelor de frontieră și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
civile pentru populația manciuriană) și a creat limba manciuriană. În anul 1636 a urcat pe tron Huang Taiji, care a schimbat denumirea clasei dominante în dinastia Qing. În anul 1644, armata acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din 1911, această etnie a căpătat denumirea de naționalitatea manciuriană. Populația manciuriană a adus mari contribuții la unificarea Chinei, la administrarea zonelor de frontieră și la dezvoltarea economică și culturală din aceste regiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ani. Din cauza războaielor, a sărăciei, a bolilor și a pământului neroditor, etnicii miao s-au împrăștiat în alte regiuni și au adoptat obiceiuri diferite. Cei care trăiesc la poalele Muntelui Leifeng păstrează și acum modul de numărare a anilor din dinastia Zhou, potrivit căruia anul începe cu luna octombrie, conform calendarului agricol chinezesc. În fiecare an, în luna octombrie, când se termină culesul recoltei (ei cultivă în principal orez, porumb, rapiță și plante medicinale), satele de etnie miao intră în atmosfera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]