17,651 matches
-
de pe picioare. Părul de pe brațe, părul din nas. îți iubesc părul de la subraț, sprîncenele, genele. Lipsa părului are avantaje. Nu mai trebuie să mă scarpin în cap, pe piept, pe picioare, pe brațe, în nas și la subraț. Și lipsa dinților are un avantaj. După ce mănînc nu mai trebuie să mă scobesc în dinți. Cu tot părul am fost urît de cînd mă știu. Fără o bună parte din păr sînt și mai urît. Am iubit frumusețea femeilor. La femei găseam
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
sprîncenele, genele. Lipsa părului are avantaje. Nu mai trebuie să mă scarpin în cap, pe piept, pe picioare, pe brațe, în nas și la subraț. Și lipsa dinților are un avantaj. După ce mănînc nu mai trebuie să mă scobesc în dinți. Cu tot părul am fost urît de cînd mă știu. Fără o bună parte din păr sînt și mai urît. Am iubit frumusețea femeilor. La femei găseam alte lucruri frumoase, nu ce le plăcea tuturor bărbaților. Mie mi-au plăcut
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
trecut. Nu vreau să mă gîndesc unde am greșit. Asemenea gînduri îmi deranjează digestia. Amintirea trecutului e o cufureală. Viața în prezent este porcăită la nesfîrșit. În viața mea au existat și lucruri frumoase. îmi plăcea să mă spăl pe dinți. Era plăcut să-ți sugi dinții curați. Nu mai știu cînd a fost asta. O femeie a venit la mine și mi-a spus: E la fel ca înainte. Nu faci nimic pentru mine. Măcar dac-ai avea bani. Bani
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
unde am greșit. Asemenea gînduri îmi deranjează digestia. Amintirea trecutului e o cufureală. Viața în prezent este porcăită la nesfîrșit. În viața mea au existat și lucruri frumoase. îmi plăcea să mă spăl pe dinți. Era plăcut să-ți sugi dinții curați. Nu mai știu cînd a fost asta. O femeie a venit la mine și mi-a spus: E la fel ca înainte. Nu faci nimic pentru mine. Măcar dac-ai avea bani. Bani? în noptiera mea sînt bani. Ia
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
Dumitru Hurubă Televiziunile ne informează prompt: Sunt la modă întâlnirile de taină la munte, la aer curat, la loc cu verdeață de cetină și fără scrâșnete de dinți, doar cu scârțâitul liniștitor și nepăsător al omătului. Plus că animalele sălbatice au coborât printre casele oamenilor (confomându-se instrucțiunilor din Apocalipsă): vulpile în județul Buzău, Mistreții în județul Cluj, iar urșii prin județele Brașov și Harghita etc. etc... Așadar, la
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
ținînd de o anume dispunere a semnelor, de o tehnică de organizare a spațiului în felul în care, din aproape în aproape, îl pipăie orbii. Putem, așadar, vorbi de un suprarealism "enucleat", dar, pe alte căi, compensat: "Ochi pentru nas dinte pentru floare/ cal pentru sînge om pentru fruct/ apoi exista casa aceea neîntreruptă/ și cuțitul de pîslă de apă/ existau multe sertare pline cu ceață/ exista un scaun și se făcea o virtute/ apoi mai existau cutiile de scrisori pline
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
obișnuință. Viața e obișnuință.") Dar, pentru că " ecuația proustiană nu-i niciodată simplă", aceasta obișnuință nu ne e de nici un folos - în cuvintele lui Proust însuși: " Dacă Obișnuință este o a doua natură, ea ne împiedică s-o cunoaștem pe cea dinții, si e lipsită de farmecul și cruzimea acesteia." Pentru că întreaga lume proustiană să se nască - "dintr-o ceașcă de ceai", scrie Beckett cu flerul formulei memorabile - e nevoie, deci, de moartea Obișnuinței și de "scurtă suspendare a vigilentei sale": un
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
dintr-o ceașcă de ceai", scrie Beckett cu flerul formulei memorabile - e nevoie, deci, de moartea Obișnuinței și de "scurtă suspendare a vigilentei sale": un scurt-circuit, o incizie instantanee care să taie în "a doua natură" pînă în miezul celei dinții. Or, "Proust avea o memorie proastă", iar acestui lucru - aparent paradoxal - îi datorăm monumentul care este În căutarea timpului pierdut! Căci "Omul cu memorie bună nu-și amintește nimic fiindcă nu uită nimic": cele 12-13 epifanii numărate de Beckett în
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
afla încă pe tron; cel puțin aceasta era perspectiva istoriilor apărute în anii comunismului). Or, Gabriel Dimisianu are meritul de a ne face să înțelegem realitatea cotidiană a anilor 1945-1948, speranța care îi anima pe mulți, făcîndu-i să nu observe dinții fiarei aflate deja la pîndă. În felul acesta înțelegem mai bine cum a fost posibil ca multe dintre personalitățile politice și culturale din perioada interbelică să-și amîne plecarea salvatoare din țară pînă cînd aceasta nu a mai fost posibilă
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
ediție frumoasă Caragiale, cred, cu care mă ademeneau, de ce să pierd atîta timp cu trenul cînd avionul ne duce ca vîntul și ca gîndul. Mi-a fost rușine să continuu cu frica, cu primul zbor. Mi-am luat inima în dinți și...de atunci, zbor mereu, amintindu-mi de fiecare dată seara primei decolări, de la Cluj. Și zîmbetul feciorelnic și șugubăț al poetului Cristian Popescu. Stau și citesc, din nou, pînă la capăt - a cîta oară? - Arta Popescu, poem scris între
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
fost director al Poliției Judiciare, care îl văzuse ani de zile lucrînd? Era doar o butadă, dar exprima foarte bine realitatea. Dintr-o dată, Maigret părea mai greoi în mișcări, mai confuz. Avea un alt fel de a strînge pipa între dinți, trăgînd fumuri scurte și rare, și se uita în jur cu o expresie aproape prefăcută, dar asta pentru că, în realitate, era concentrat asupra activității sale interioare. Ceea ce însemna, pe scurt, că personajele dramei nu mai erau pentru el niște entități
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
consolase prietena? De ce era frapat comisarul de o amintire foarte recentă? În momentul producerii incidentului, nu observase asta. La amiază, zăbovise în fața paharului de bere la Donkey Bar. Și mai comandase una, pentru că era bună. Cînd să plece, jurnalistul cu dinții stricați, Parson, ridicase capul și îi zisese: - Ziua bună, domnule comisar! I se adresase în franceză, cu un accent puternic, pronunțînd Megret. Avea o voce neplăcută, prea stridentă și parcă tăioasă, cu intonații vulgare sau mai curînd răutăcioase. Era, mai
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
King este de un cinism absolut. Dacă ar fi tipărit romanul, ar fi vândut probabil o sută de mii de exemplare, dar travaliul creator ar fi fost complet, iar cheltuielile publicării, inclusiv de promovare (King este promovat ca pasta de dinți antitartru) ar fi redus substanțial profitul. Studiile de sociologie a lecturii arată că tirajul este un indice aproximativ al numărului de cititori reali, din două motive: fie un exemplar dintr-o carte e citit de mai mulți cititori, fie cumpărătorii
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]
-
transmis de-a lungul secolelor, Cultura, poate reprezenta un început de legitimitate. Nu există nici un pericol ca autoritățile vreunui stat să renunțe deschis la artă, prin inițiative legislative; arta va continua să fie cît de cît protejată, cu scrîșnete din dinți. Totuși, la acest capitol, majoritatea populației gîndește precum conducătorii ei: asistăm la o impresionantă marginalizare mentală a literaturii ca instituție, deoarece ponderea ei reală în viața individului pare în scădere continuă, de la an la an. Faptul că, global vorbind, se
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
țanțoș pe braț. Oacheșă, zâmbitoare, plină de vino-ncoa, îmi șoptește confidențial: "Domnu', pentru mata, că ești client nou, e numa' o sută și jumate!" "De lei?", întreb uimit și derutat. Fata izbucnește într-un râs zgomotos, care-i dezvelește dinții strălucitori: "Dă euroi, domnu', dă euroi!" Observând că vreau să mă îndepărtez, mă apucă de braț: "Haide, domnu', zi și mata un preț! Cumpără de la gaborița, că dau ieftin!" Îi spun că nu prea am bani. Nu să poate, domnu
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
nu auzeau, din cauza cerii, sunetele îmbietoare ale sirenelor. Lipit de catargul puterii, nu i-a rămas decât speranța că vasul în derivă nu se va sfărâma de stânci. Sau că nu va nimeri ca prostul în Scylla și Charibda nemiloșilor dinți ai lui Iliescu. Dac-ar fi băiat deștept (dar nu e!), Năstase ar rupe partidul înainte de anunțatul congres din august. Ultima sa carte ar putea fi aceea a... anticomunismului. Dovedind cu date și fapte că n-a fost lăsat să
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
contemplativ, disponibil pentru polemică și pentru cuprinderea empatică a creației poetice? Ba bine că nu! Aidoma genitorului său, e un tip de autor muntean, cu simțul acut al observației transpuse într-o scriitură migălită și în același grad mordantă, "cu dinți", atunci cînd e cazul (și e atît de adesea sub unghiul temperamentului vivace, "participativ" sedus cu atîtea și atîtea prilejuri ale vieții în care e adînc implantat). Formula în descendența căreia se așează de la sine conține nume ilustre de la Arghezi
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
vezi Observator cultural nr. 223, 1.06 -7.06.2004, p. 7) și în care cele două cărți premiate de juriu, Despre îngeri de Andrei Pleșu și Copacul din cîmpie de Gelu Ionescu sînt considerate ca reprezentînd tendințe opuse, cea dinții o tendință "totalitara", cea de-a doua una "liberală". Nu sînt de acord cu felul în care este descrisă cartea Despre îngeri, care îi este Dlui Marino de-a dreptul antipatica, și nici cu plasarea ei într-o forțată opoziție
Interlocutoarea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12773_a_14098]
-
devenit foarte serioasă; îmi place și acum să mă joc, dar scrisul s-a întors, oarecum, împotriva mea. Îmi arată că trebuie să țin cont și de el, nu numai de mine. "Să nu se creadă cumva că scrâșnesc din dinți..." - Unde e jocul, în poezia dumneavoastră ? - Am considerat întotdeauna că joc nu înseamnă neapărat să fii ludic pe text. Înseamnă să te joci cu focul, adică să pornești într-o aventură atât de riscantă ca a scrisului, sau ca a
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
acela e un joc adevărat. Pe mine, jocul ăsta mă dă gata. Îmi place enorm. Și vreau să-ți spun că n-am făcut nimic din ce nu mi-a plăcut. Să nu se creadă cumva că, vai, scrâșnesc din dinți. Nu sunt o "încrâncenată", așa cum cred unii. Altfel, cum s-ar explica viața mea, așa cum a fost ? Nu am făcut gesturi încrâncenate, radicale. - Refuzul premiului din 1980 nu a fost un gest radical ? - Nu a fost un mare act de
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
când are loc execuția fiului său. Mereu alta, datorită unei inventivități artistice inepuizabile, și totuși mereu aceeași, grație personalității ei puternice, Maia Morgenstern mă captivează întotdeauna, indiferent de rolul în care joacă. Bine că nu face reclamă la pastă de dinți sau la guma de mestecat, pentru că, dacă ar face, aș sta de dimineața până seara la televizor și aș urmări toate momentele de publicitate, așteptând s-o văd.
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
țara, doar ei îi vor binele, doar ei sunt patrioți și generoși a devenit a doua natură a indivizilor cu chitanțe și cotiere. Dacă la oraș există posibilitatea ca vreunul mai gureș să i-o întoarcă funcționarului obraznic, scăpând printre dinți un "Ba pe-a mă-tii" absolut democratic în contextul dat, vă asigur că o astfel de probabilitate e exclusă la țară. Acolo, amărășteanul venit cu căciula în mână nu crâcnește. Fericit c-a obținut țidula necesară, el e chiar
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
devreme. Stăteam în mașină și apa ne cuprinsese, încet-încet, jur-împrejur. Bietul meu Tico se transforma într-o insulă. "Eram uzi leoarcă, frigul ne intrase în oase, după atîtea ore, zile, nopți, săptămîni" În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se aude ploaia. Și vîntul de afară. Oana
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Sîntem implicați într-un accident", își spuse Chip în gînd, în timp ce vehiculul plutea prin aer. Trăi o uriașă afecțiune retroactivă față de tracțiunea bună, centrii de greutate joși și variațiile inerțiale neunghiulare. Fu destul timp pentru reflecția tăcută și pentru scrîșnetul dinților, apoi nu mai rămase timp deloc, doar bufnitură după bufnitură, zgomot după zgomot. Fordul încercă mai multe variațiuni ale verticalei - nouăzeci, două sute șaptezeci, trei sute șaizeci, o sută optzeci - și, în fine, se opri răsturnat pe partea stîngă, cu motorul mort
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
literatură, muzică, desen și pictură, actorie, dans, critică literară, coregrafică, muzicală, de teatru și film, publicistică - unele dintre ele practicându-le doar ocazional și doar cu elan și competență de ... amator. "Fruct oprit"? Da, "mi-a plăcut să smulg cu dinții / un fruct ce nu voia să cadă" - mă refer, desigur, la "distinsa roadă / din arborele cunoștinții", cum scriam cândva într-o foarte veche poezie... Cât despre ființa mea trecătoare (sper că cealaltă e ceva mai "durabilă"...), multe mi-au fost
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]