409 matches
-
1977 (Dialogul cu un maniheu este editat de M. Aubineau). 21. Efrem din Amida, patriarh de Antiohia Născut la Amida, Efrem vorbea limba siriacă, însă ulterior a învățat bine greaca. A ajuns comes orientis (vicar pentru cele 15 provincii ale diocezei din Orient) și a fost prețuit de toată lumea pentru că era cinstit și drept, astfel încît, atunci cînd Eufrasius, patriarhul Antiohiei, a pierit în groaznicul cutremur din 29 mai 526, Efrem a fost ales ca succesor al acestuia, în 527. După
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este determinată, probabil, de edictul privitor la înmormîntări promulgat de Iustinian în 537 și valabil la Constantinopol. O importanță literară mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata), în care Ipatie răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. Din ele s-a păstrat un singur fragment (ceva mai mult de două pagini tipărite) în care Ipatie îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
relateze miracolele comise de cei mai vestiți luptători pentru cauza lui Cristos care s-au remarcat în Orient. Printre ei figurează și sfinți sau pustnici cărora le adusese laude Efrem Sirul; tot mediul descris este siriac sau chiar cel al diocezei Cyr-ului. Ca apendice la această carte, în manuscrise și în anumite ediții, apare Tratatul despre divina și sfînta caritate, care vrea să demonstreze că dragostea pentru Dumnezeu i-a însuflețit și i-a făcut pe asceți capabili de fapte neobișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iertare lumească, departe de grația divină. Dar semnalul venit dinspre Barcelona trebuie să ne pună pe gînduri. Poate se va arbitra mai corect și pe la noi, pentru că Dumnezeu e sus și vede. O temă de meditație pentru cardinalul Costică din dioceza de Vîlcea. februarie 2006 Supușii împăratului Joseph FIFA își bate joc de Mondiale, trimițînd la Turneul Final arbitri din zone cu fotbal subdezvoltat. Totul în numele globalizării și al voturilor. Sînt opt ani de cînd Blatter a preluat sceptrul fotbalului Planetei
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
catalog al cărților interzise de Biserica Catolică, reeditat și completat adesea pînă în 1948 și suprimat abia în 1966. El impune și reguli pentru controlul religios al cărților și prevede ca orice manuscris să fie aprobat de autoritatea ecleziastică a diocezei locale înainte de a fi publicat; aici își au originea Nihil obstat (nimic nu împiedică) și Imprimatur (poate fi tipărit), care figurează încă în cărțile catolice. La Roma, Pius al IV-lea creează Tipografia Poporului Roman (care va deveni tipografia vaticană
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
puternic, care să dubleze efortul de coordonare făcut de Roma, a fost motivată conjunctural și a vizat o situație anume, în timp ea a dus la remodelarea hărții politice a continentului. Din nevoia de a contracara puterea în creștere a diocezelor orientale, Alexandria și Antiohia, tot mai insurgente față de politicile imperiale, Constantin I caută un loc din care să le poate supraveghea personal mai bine și totodată care să îi permită o mai mare mobilitate pe liniile de graniță. Drept consecință
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sau prin monedele bătute, "chipurile" înaintașilor păgâni din ceremonialurile funerare urbane (precum și spiritele lor protectoare). Datorită activității clericale asidue de prozelitism, susținute de basileii iconoduli și de teocrația bizantină, dar și de mai tinerele puteri creștinate, se vor răspândi în diocezele imperiului îndeosebi icoanele și iconografia narativă în frescă. Imaginea, la rândul ei, va reda sintetic și fidel conceptul de putere creștină, ca în cazul domniilor "asociate", tată-fiu (porfirogeneză), după modelul constantinian (v. fig. 26 și fig. 27: două imagini cu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fi fost făcută după un plan pragmatic al împăratului și, în scurt timp, al senatului său constantinopolitan (care a căpătat conștiință de sine prin asumarea responsabilităților, dar și prin beneficiile create): acela de a contracara dorința de (relativă) autonomie a diocezelor din estul imperiului, în special a celor mai puternice orașe, Alexandria și Antiohia. Aproape inevitabil, pentru că a reușit în est, planul politic a dus la pierderea vestului chiar din timpul lui Constantin I, împăratul puțin iubit de romani, tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un tip de scriitor care trăiește atât o experiență de viață orientală cât și occidentală și care cunoaște bine cele două limbi, greaca și latina. La rugămintea episcopului Castor din Apta Iulia, în Galia Narbonensis, care înființase o mănăstire în dioceza sa, Cassian scrie în acei ani (419-426) o operă foarte întinsă intitulată Temeiurile mănăstirilor și remediile contra celor opt vicii capitale (De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis), în douăsprezece cărți. În primele patru, Cassian descrie viața din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa survenită la puțină vreme după aceea (429-430), și locul său pe scaunul episcopal a fost luat de Ilarie. Acesta a dobândit faimă mare și în 444 a intrat în conflict cu papa Leon pentru că voia să impună primatul său diocezei din Arles, însă acțiunea s-a soldat cu un eșec. A murit în 449. Ilarie a scris Viața lui Saint-Honorat (Vita Honorati), predecesorul său, sub forma unui discurs funebru pronunțat în 430. Pare să fi scris și omilii pentru sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unde se dusese din cauza unei maladii; rămâne atașat de figura Sfântului Martin și mai târziu, în 573, este ales episcop de Tours; alegerea sa a fost celebrată de Venantius Fortunatus. Grigorie a fost un episcop energic care și-a condus dioceza cu evlavie creștină într-o perioadă de grave tulburări, obișnuite în regatele romano-barbare. A trebuit să se opună samavolniciilor comise de regii francilor față de credincioși, și a trebuit să conteste și anumite doctrine absurde privitoare la Trinitate pe care se
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
zona aflată sub influența unei curți episcopale importante este înregistrată la Alexandria, începând cu episcopul Demetrios (188-230). Și cel puțin începând cu Dionisie (247/8-264/5) este atestat, la Alexandria, obiceiul de a comunica această dată episcopilor și călugărilor din dioceza Egiptului, la începutul anului, printr-un document definit drept epistolă sărbătorească. Sunt cunoscute în special numeroasele epistole sărbătorești ale lui Atanasie (v. aici, pp. ???-???) și cele trei (în afară de fragmente) ale lui Teofil (cf. aici, p. ???), predecesorul lui Chiril. Prin treisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a operelor sale nelegiuite). În Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Laură au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți cu alții „ortodocși” (555). Acest episod a marcat încheierea controverselor origeniste. În ce privește conciliul de la Constantinopol, acesta a avut ca rezultat principal condamnarea celor Trei Capitole printr-o formulă cristologică prin care era oficializat neocalcedonismul: prin aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propriu pentru a demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată că există două naturi distincte în Cristos după uniunea ipostatică. În perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergius, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, pentru că judeca drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sunt separate” inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau de la difizism la monofizism; Sergius crede că, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dialogul cu un maniheu este editat de M. Aubineau). 21. Efrem din Amida, patriarh de Antiohia Născut la Amida, Efrem vorbea limba siriană, însă ulterior a învățat bine limba greacă. A ajuns comes orientis (vicar pentru cele 15 provincii ale diocezei din Orient) și a fost prețuit de toată lumea pentru că era cinstit și drept, astfel încât, atunci când patriarhul Eufrasius a pierit în groaznicul cutremur din 29 mai 526, Efrem a fost ales ca succesor al acestuia în 527. După un al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. În 537 sau 538 un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este determinată probabil de edictul privitor la înmormântări promulgat de Justinian în 537 și valabil în Constantinopol. O importanță literară mai însemnată aveau Chestiunile diverse (Symmikta zêtêmata) prin care Hipațiu răspundea întrebărilor puse de Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. S-a păstrat un singur fragment (ceva mai puțin de două pagini tipărite) în care Hipațiu îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de cei mai vestiți luptători pentru cauza lui Cristos care s-au remarcat în Orient. Într-adevăr, între ei figurează și sfinți sau pustnici care făcuseră obiectul laudelor lui Efrem Sirul; tot mediul descris este sirian, sau chiar cel al diocezei Cyr-ului. Ca apendice la această carte, în manuscrise și în anumite ediții, apare Tratatul despre divina și sfânta caritate care e bazat pe teza că dragostea pentru Dumnezeu i-a însuflețit și i-a făcut pe asceți capabili de fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anterioare crizei din secolele XIV și XV. Sosiți din rîndurile nobilimii, episcopii sînt deosebit de preocupați să-și completeze veniturile scăzute ale diecezelor afectate de epidemii și de jafuri, prin cumulul de beneficii ecleziastice. Cum se poate imagina administrarea mai multor dioceze? Pe deasupra, în această epocă a dezvoltării statelor naționale, numeroși prelați dețin la curte, pe lîngă suverani, funcții diplomatice sau administrative, datorită formației lor intelectuale. Trăind la Curte, ei își părăsesc orașele de reședință și se mulțumesc să-și încaseze veniturile
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
sau administrative, datorită formației lor intelectuale. Trăind la Curte, ei își părăsesc orașele de reședință și se mulțumesc să-și încaseze veniturile percepute prin intermediul clienților sau rudelor lor. În afara cîtorva excepții, destul de rare, prelații cultivați, preocupați de buna administrare a diocezei lor, delegă un înlocuitor care preia prin sistemul de comandă sarcinile lor episcopale. Toți, chiar administratorii buni, își părăsesc obligațiile pastorale, fie că e vorba de predică, de confirmarea copiilor, de vizitarea parohiilor sau de instruire clerului. Lăsat de capul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
încă: calvinismul. în Franța, reforma luterană interesează o parte a intelectualității, în timp ce unii predicatori predică mulțimii dezvinovățirea prin credință. Aspirația către o reformă a Bisericii își găsește drept conducător pe episcopul de Meaux, Guillaume Bri9onnet. Acesta hotărăște să locuiască în dioceza sa, unde invită predicatorii parizieni care predică Evanghelia în forma ei nealterată. Acest grup, care vede în Luther "un om sfînt", hotărăște să simplifice cultul și să facă slujbele în limba franceză. Temîndu-se de o răspîndire a reformei lutherane în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
credincioșilor prezența reală a lui Hristos în Euharistie, are un rol principal, în sfîrșit, Biserica și sacerdoțiul se bazează pe instituția divină. În același timp, Sinodul reformează sacerdoțiul: se face un efort deosebit pentru recrutarea și formarea preoților (seminarii în dioceze), a căror misiune evanghelică este readusă în prim plan, în timp ce ascensiunea spre funcția episcopală și exercitarea acesteia sînt riguros controlate (obligația de rezidență, interzicerea acumulărilor de beneficii, delimitarea strictă a diocezei). în schimb, pe planul dogmei, Sinodul refuză orice inovație
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
efort deosebit pentru recrutarea și formarea preoților (seminarii în dioceze), a căror misiune evanghelică este readusă în prim plan, în timp ce ascensiunea spre funcția episcopală și exercitarea acesteia sînt riguros controlate (obligația de rezidență, interzicerea acumulărilor de beneficii, delimitarea strictă a diocezei). în schimb, pe planul dogmei, Sinodul refuză orice inovație aparținînd Reformei protestante. În acest domeniu ne găsim în prezența unei Contrareforme. Astfel, revoluția spirituală inaugurată de umanism sfîr-șește cu explozia Europei creștine. Pe lîngă o Europă orientală, cîștigată de ortodoxie
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
clerului au fost confiscate și urmează să fie vîndute ca bunuri naționale, servind drept garanție pentru bancnotele (asignate) de care statul se servește pentru a-și efectua plățile. La 12 iulie 1790, noua Constituție civilă a clerului stabilește 83 de dioceze (una pe fiecare departament), grupate în zece metropole. Episcopii și parohii (unul pentru fiecare district) primesc un salariu de la stat și sînt aleși, primii de alegătorii departamentului, ceilalți de alegătorii districtului. Episcopii nu primesc investi tura canonică de la papă, ci
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]