247 matches
-
pe care să-l integreze în genom, fenomen cunoscut sub numele de transformare. Aceste procese au ca rezultat transportul în linie al genelor, adică transmiterea fragmentelor de informație genetică dintre organismele care ar fi pe de altă parte independente. Natură diploida a cromozomilor permite genelor de pe cromozomii diferiți să se grupeze independent în timpul reproducerii sexuate, recombinându-se pentru a forma noi combinații de gene. Teoretic, genele de pe același cromozom nu s-ar recombina niciodată, însă se poate în timpul procesului de crossing-over cromozomal
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
comparativ cu alte protozoare: până la 2 mm. Hrănirea este exclusiv heterotrofă, trăiesc libere în mediul acvatic (majoritatea trăiesc în ape dulci, dar pot fi întâlnite și specii de apă sărată), precum și în soluri umede. Acestea sunt polinuclarea: conțin un micronucleu diploid, responsabil cu reproducerea sexuată, precum și un macronucleu poliploid, responsabil cu regularea activităților celulare. Reproducerea poate fi asexuată (prin fisiune) sau sexuată. Exemple de ciliofore: Didinium, Paramecium, Stentor, Suctoria, precum și Vorticella. Sporozoarele reprezintă un grup de protiste asemănătoare animalelor, ce fac
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
în mediile acvatice dulci, lângă materii organice aflate in descompunere, precum și în diferite organisme-gazdă (oomicetele parazitare). Peretel celular a celulelor nu este alcătuit din chitină, precum la fungi, ci dintr-un amestec de compuși celulozici și din glican. Nucleii sunt diploizi. Exemple de oomicete: Phytophthora infestans Mixomicetele sunt un grup de protozoare unicelulare, care se reproduc prin spori, asemănătoare cu fungi, motiv pentru care au fost incluse multă vreme în regnul Fungi. Prezintă multe caracteristici ale fungilor, precum absorția substanțelor în
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
Definiție Vezi introducerea generală: partea B. 1.3. Substanțe de referință Nu sunt specificate. 1.4. Principiul metodei de testare Pentru măsurarea potențialului mutagen al unor agenți chimici, cu sau fără activare metabolică, pot fi folosite diverse sușe haploide și diploide ale drojdiei Saccharomyces cerevisiae. Au fost utilizate metode de producere a mutațiilor directe în tulpini haploide, cum ar fi măsurarea transformării din mutanți roșii, care au nevoie de adenină (ade-1, ade-2), în mutanți albi cu nevoi duble de adenină, și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
non-sens. XV 185-14C conține, de asemenea, markerul his 1-7 cu o mutație aberantă reversă, rezultată prin mutații în locusul secundar, și markerul hom 3-10 revers ca rezultat al acțiunii agenților mutageni care produc mutații ale cadrului de citire. Dintre sușele diploide de Saccharomyces cerevisiae, singura sușă folosită pe scară largă este D7, care este homozigotă pentru ilv 1-92. 1.5. Criterii de calitate Nici unul. 1.6. Descrierea metodei de testare Pregătire Soluțiile substanțelor testate și soluțiile martor trebuie să fie preparate
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
rozătoare tratate cu inductori enzimatici. Pentru activarea metabolică, pot fi folosite și alte specii, țesuturi, fracțiuni postmitocondriale sau alte metode. Condiții experimentate Sușe testate Sușele cel mai des utilizate în studiile de potențial mutagen sunt sușa haploidă XV185-14C și sușa diploidă D7. Se pot utiliza și alte sușe. Medii de cultură Pentru stabilirea numărului de colonii supraviețuitoare și mutante sunt utilizate medii de cultură corespunzătoare. Folosirea martorilor negativi și pozitivi Martorii pozitivi, cei netratați și cei tratați cu solvent trebuie preparați
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
preparat din ficatul de rozătoare tratate cu inductori enzimatici. Pentru activarea metabolică pot fi utilizate și alte specii, țesuturi, fracțiuni postmitocondriale sau alte metode. Condițiile de desfășurare a testului Sușe celulare testate Sușele utilizate cel mai frecvent folosite sunt cele diploide D4, D5, D7 și JD1. Pot fi utilizate și alte sușe. Medii de cultură Pentru determinarea numărului de colonii supraviețuitoare și frecvența recombinărilor mitotice trebuie folosite medii de cultură adecvate. Folosirea martorilor negativi și pozitivi Martorii pozitivi, cei netratați și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
mediul de cultură folosit în această tehnică. Concentrația finală a excipientului nu trebuie să afecteze viabilitatea celulară. În acest test pot fi folosite culturi celulare primare de hepatocite de șobolan, limfocite umane sau linii celulare bine caracterizate (de exemplu, fibroblaști diploizi umani). Celulele trebuie tratate cu substanțele chimice de testare atât în prezența cât și în absența unui sistem adecvat de activare metabolică. Condiții experimentale Numărul culturilor Pentru fiecare metodă experimentală sunt necesare cel puțin două culturi celulare pentru autoradiografiere și
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
care și-a luat numele după cel al localității din Colorado în care a avut loc conferința la care a fost stabilită această clasificare). Acest sistem de clasificare al cromozomilor umani se bazează pe următoarele criterii: Dispunerea cromozomilor unei celule diploide, ordonați în perechi și grupe în funcție de dimensiuni și plasarea centromerului, reprezintă "cariograma". Descrierea cu cifre și litere a cariogramei se numește "formulă cromozomică" sau "cariotip". Cromozomii umani sunt grupați în 23 de perechi ce formează 7 grupe notate cu literele
Genom () [Corola-website/Science/304239_a_305568]
-
sau gestativ, în caz contrar evoluția sa întrerupându-se are dimensiuni mai mici, se decolorează și dispare peste câteva săptămâni și poartă denumirea de corpus albicans, care cu timpul dispare definitiv. Ovocitul din foliculul matur, inițial de ordinul I, deci diploid, suferă, înainte de ovulație, prima diviziune de maturare (diviziune meiotică) și devine ovocit secundar, celulă haploidă, sub care formă este expulzat de la suprafața ovarului în timpul ovulației, și pătrunde în trompa uterină, unde devine apt pentru fecundare. A doua diviziune meiotică (și
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
frunzelor) sunt oblong-ovate, dințate pe margini, cu vârful rotunjit. Pe dosul frunzelor în timpul verii apar grupuri de sporangi, numite sori. Ferigile posedă două generații heteromorfe independente, care se succed în mod obligatoriu: sporofitul (generația asexuată) și gametofitul (generația sexuată). Sporofitul diploid reprezintă feriga propriu-zisă, cu rădăcină, tulpină și frunze, pe care se formează sporangii cu spori. Toate celulele corpului au numărul de cromozomi dublu, iar la formarea sporilor are loc meioza prin care numărul lor se reduce la jumătate, deci ei
Feriga comună () [Corola-website/Science/310892_a_312221]
-
femel), iar celălalt este „migrator” (considerat mascul). Procesul descris are loc în ambii parameci. În faza următoare are loc schimbul de nuclei migranți prin intermediul punții citoplasmatice și fuzionarea lor cu nucleii staționari, rezultându-se „sincarionul” care are valoare de zigot diploid. Imediat după acesta, paramecii se separă devenind exconjugați. În fiecare exconjugat, sincarionul suferă trei diviziuni succesive și are loc formarea a 8 nuclei, 4 dintre aceștia evoluează în macronucleu, unul în micronucleu, iar 3 se resorb. În continuare parameciul se
Parameci () [Corola-website/Science/310613_a_311942]
-
în 3 tipuri: Profaza nu este influențată de către colchicină, astfel ea nefiind cu nimic deosebită de o profază normală, în schimb toate celelalte faze ale ciclului mitotic sunt schimbate total, căpătând denumirea de pseudo-faze. Dacă se pornește de la o celulă diploidă, tratamentul cu colchicină va determina formarea unei celule tetraploide. Dacă celulele sunt tratate în continuare cu colchicină se va realiza o nouă dublare a numărului cromozomilor, celula trecând din stadiul tetraploid in cel octoploid. Daca tratamentul cu colchicină este oprit
Colchicină () [Corola-website/Science/310799_a_312128]
-
de o moleculă de ADN asociată cu proteine ce permit condensarea ei. În 1956, J.H. Tjio și A. Levan au descoperit că celulele somatice umane conțin 46 de cromozomi și nu 48 cum se credea înainte. Celulele somatice umane sunt diploide și conțin două seturi haploide de cromozomi, fiecare set haploid format din 23 de cromozomi, câte unul din fiecare pereche. Cei 46 cromozomi se împart în 22 de perechi de cromozomi identici la bărbați și la femei numiți autozomi, plus
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
forma. Ei sunt clasificați folosind sistemul Denver, după numele localității din statul Colorado, SUA, în care a avut loc conferința ce a pus la punct această clasificare. La baza acestui sistem de clasificare stau următoarele criterii: Dispunerea cromozomilor unei celule diploide, ordonați în perechi și grupe în funcție de dimensiuni și plasarea centromerului, reprezintă „cariograma” speciei respective. Formula scrisă cu cifre și litere care descrie cariograma se numește „cariotip”. Celulele umane conțin 23 de perechi de cromozomi ce formează 7 grupe notate cu
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
mai diferite cauze ca, de pildă, fuziunea de nuclei, diferite traumatisme, parazitism, substanțe chimice, înțepături ale unor insecte, altoiri etc. Fenomenul este larg răspîndit la plante, dar mult mai rar la animale. În mod obișnuit, majoritatea plantelor și animalelor sunt diploide, adică au o garnitură dublă de cromozomi în fiecare celulă. În unele cazuri, de pildă la unele insecte ce se înmulțesc partenogenetic (deci prin ovule nefecundate), celulele primesc numai o garnitură simplă de cromozomi. Acestea sînt organisme haploide iar garnitura
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
putem distinge organisme autopoliploide și allopoliploide. Autopoliploizi sunt indivizii poliploizi la care toți cromozomii provin de la aceeași specie. Se datoresc diferitelor anomalii ale mitozei sau meiozei. În urma unor mitoze anormale pot apărea celule tetraploide. În urma meiozelor anormale pot apărea gameți diploizi care, unindu-se cu un gamet monoploid, dau organisme triploide. La aceste organisme fiecare fel de cromozom este reprezentat prin trei cromozomi omologi care nu se pot alătura în mod normal. În unele cazuri unul din cei trei cromozomi rămâne
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
de la o specie nu-și găsesc omologii de la altă specie, se fac împerecheri anormale sau repartiții aberante de cromozomi. Anularea sterilității și, deci, restabilirea fertilității se poate produce prin dublarea garniturii cromozomice astfel încît celulele să cuprindă cîte o garnitură diploidă de la fiecare specie parentală (amfidiploizi). La asemenea indivizi împerecherile cromozomilor se pot produce normal și ei devin fertili. Dublarea garniturii se poate obține pe cale artificială sau se poate produce și pe cale naturală. Experimental ea a fost obținută la plante și
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
hibridizarea între două specii diferite. Mai întâi, prin partenogeneză artificială au fost obținuți tetraploizi din ouă cu numărul de cromozomi neredus, provenit din diviziunea cromozomilor neînsoțită de diviziune celulară. Apoi femelele tetraploide de Bombyx mori au fost încrucișate cu masculi diploizi de Bombyx mandarina obținându-se hibrizi triploizi, conținînd o dublă garnitură de la prima specie și o garnitură simplă de la cea din urmă. Provocând partenogeneză acestor hibrizi s-au obținut forme hexaploide. Prin fecundarea ovulelor triploide a acestei forme, cu spermatozoizi
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
prima specie și o garnitură simplă de la cea din urmă. Provocând partenogeneză acestor hibrizi s-au obținut forme hexaploide. Prin fecundarea ovulelor triploide a acestei forme, cu spermatozoizi haploizi de la B. mandarina, s-au obținut amfidiploizi, cuprinzând câte o garnitură diploidă de la fiecare din cele două specii. Fenomenul de poliploidie are mare importanță atât din punct de vedere practic cât și științific. Plantele autopoliploide cultivate au masa vegetativă mai mare, dau producții mai mari, ca de altfel și mulți alopoliploizi. Adesea
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
localizată, devenind poliploide capătă o răspândire mult mai largă ca, de pildă, Solanum nigrum, Fumăria ojficinalis, Capsella bursa pastoris etc. Nu trebuie însă să credem că absolut în toate cazurile poliploidia are asemenea efecte favorabile. Uneori poliploidul nu diferă de diploid. De pildă, la Silene ciliata (2n=24) se cunosc forme tetraploide (2n = 48), octo-ploide (2n=96), 16-ploide (2n=192) care nu diferă de specia diploidă; la fel la cruciferul Cardamine pratensis. La Phleum pratense alpinum forma tetraploidă (2n=28) nu
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
că absolut în toate cazurile poliploidia are asemenea efecte favorabile. Uneori poliploidul nu diferă de diploid. De pildă, la Silene ciliata (2n=24) se cunosc forme tetraploide (2n = 48), octo-ploide (2n=96), 16-ploide (2n=192) care nu diferă de specia diploidă; la fel la cruciferul Cardamine pratensis. La Phleum pratense alpinum forma tetraploidă (2n=28) nu diferă morfologic de diploid (2n=14) și adesea este mai puțin viguroasă. Campanula rotundijolia — forma diploidă (2n = 34) este arctică, pe când forma tetraploidă (2n=48
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
Silene ciliata (2n=24) se cunosc forme tetraploide (2n = 48), octo-ploide (2n=96), 16-ploide (2n=192) care nu diferă de specia diploidă; la fel la cruciferul Cardamine pratensis. La Phleum pratense alpinum forma tetraploidă (2n=28) nu diferă morfologic de diploid (2n=14) și adesea este mai puțin viguroasă. Campanula rotundijolia — forma diploidă (2n = 34) este arctică, pe când forma tetraploidă (2n=48) este subarctică și central europeană. La plante adesea se produce poliploidia somatică-constând în multiplicarea garniturii cromozomice din celulele somatice
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
96), 16-ploide (2n=192) care nu diferă de specia diploidă; la fel la cruciferul Cardamine pratensis. La Phleum pratense alpinum forma tetraploidă (2n=28) nu diferă morfologic de diploid (2n=14) și adesea este mai puțin viguroasă. Campanula rotundijolia — forma diploidă (2n = 34) este arctică, pe când forma tetraploidă (2n=48) este subarctică și central europeană. La plante adesea se produce poliploidia somatică-constând în multiplicarea garniturii cromozomice din celulele somatice. Prin urmare, apar unele părți ale plantei cu structuri poliploide. Prin înmulțire
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
sacrale și 10-12 caudale, în timp ce la vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 7, 13, 6, 4, 15-16 respectiv. Atlasul nu este închis pe partea ventrală. Vombații cu peri aspri ("Vombatus") au 15 coaste, iar vombații cu blană moale ("Lasiorhinus") 13. Numărul diploid de cromozomi este de 14. Vombații cu greu pot fi observați în natură, fiind animale terestre nocturne, prudente și sperioase. Deși tereștri, vombații sunt și foarte buni săpători de galerii, dar foarte bine se pot și adăposti între stânci, pe sub
Vombatide () [Corola-website/Science/313185_a_314514]