43,048 matches
-
respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv compromis, abolit. Se cuvine precizat că această reversibilitate nu e nici ea străină barocului care se întemeiază, după cum se știe, pe antiteze, pe jocul
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
mult sau mai puțin legate unele de altele, uneori mai mult, alteori mai puțin; unele din aceste fragmente constituie o digresiune în raport cu ceea ce precede, o bifurcație. Secvențele sunt constituite din bucăți separate de asterisc pentru că am preferat să abandonez continuitatea discursului, obișnuit în astfel de texte, ca să fac loc digresiunilor, bifurcațiilor. Astfel că ansamblul acestor secvențe, uneori lungi, formează un fel de mozaic și nu am vrut ca trecerea de la o secvență la alta să fie mai subliniată decît trecerea de la
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
firmă profitabilă și în România. Nimeni nu-i învață cum să-și facă un plan de viitor, cum se cîștigă un ban (fără tunuri sau șpagă). Nici statul nu s-a grăbit să le ofere facilități sau condiții stimulative, nici discursul public nu este încurajator. Să nu mai vorbim despre capacitatea primăriilor din orașele mici sau din comune de a căuta soluții inteligente pentru ca un om în pragul resemnării să încerce să demareze un proiect." Editorialul lui Nistorescu ar merita urmat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
artă poetică structurantă care însoțește ca glossă critică trupul < > al poemului" (Nicolae Coande, în postfața volumului). Constituit din perspectiva "altcuiva", poemul își aproprie spații geografice și temporale străine fără ca exotismul să dilueze tensiunea pe care o aduc boala și moartea. Discursul poetic, din perspectiva "acelui cetățean universal ș...ț pentru care granițele (geografice, dar și temporale) nici nu există", glisează între spațiul marcat de boală al sanatoriului și rătăcirea prin orașele și timpurile lumii, discret livrescă, așa cum este și personajul ei
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
Rodica Zafiu Nu mi se pare tocmai banală frecvența cu care termenul popor circulă și astăzi, în discursul public românesc, cu sensurile și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în serios, coexistă cu echivalentele parodice. în-tr-o bună parte a jurnalisticii de
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
și conotațiile sale destul de diferite și de ambigue. Emfaza națională, clișeul politic și eticheta etnografică sau sociologică, în formele lor uneori incredibil de luate în serios, coexistă cu echivalentele parodice. în-tr-o bună parte a jurnalisticii de azi răsună încă ecoul discursului pașoptist ("Popolul român voiește o patrie tare..."); simultan, un registru distinct, mai rece și birocratic, pare să continue o fază anume a limbajului politic populist - cea a regimului comunist ("lupta poporului"; "cu poporul și pentru popor"; "cel mai iubit fiu
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
417, 2000)"; "este nevoie ca opoziția să convingă acest popor amărît de necesitatea alternativei" (România liberă = RL 1270, 1994, 1). Clișeele politice sînt reluate parodic ("greu încercatul popor român" - cotidianul.ro) - deși circulă mai departe și în forme serioase, în discursul indignat și agramat (scrisoare de la un cititor: "Vă rog frumos să-mi scrieți de ce I. și V. a vîndut FLOTA și poporul nu ia nici o acțiune împotriva lor?" - Evenimentul zilei 352, 1993, 2) sau în cel patetic: "Ziar dedicat poporului
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
alte fațete, sau valențe, ale cuvântului (ale oricărui cuvânt), cum ar fi imaginea sau sunetul. Versul citat este atât de prozaic, atât de despuiat de orice figuralitate, încât pare a ține mai degrabă de un expozeu teoretic, decât de un discurs liric: el nu este nici un vers-imagine, nici un vers-melodie, ci doar un vers-idee. Dacă n-ar fi scandarea (la care ne obligă indicația din paranteză "în metru antic"), am putea să citim propoziția " Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" ca
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
ultimele decenii în țările de vest, industrializate, este revenirea unei literaturi pentru rostit și ascultat. Mulți diagnosticieni ai timpului postulaseră victoria mijloacelor vizuale în domeniul public, teoreticienii literari constataseră moartea literaturii transmise oral încă de la începutul secolului 20. În prezent, discursul literar bine compus, ba chiar de-compus, trece printr-o fază de înflorire renascentistă. La radio, prezentările susținute de Gert Westphal sau Peter Wapnewski se bucură de o înaltă apreciere, iar la înregistrările audio și la cărțile sonorizate s-a
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
prezentările susținute de Gert Westphal sau Peter Wapnewski se bucură de o înaltă apreciere, iar la înregistrările audio și la cărțile sonorizate s-a observat o creștere a numărului de cumpărători. Oare în asta constă plăcerea estetică a audiției unui discurs rostit exemplar de o voce carismatică? Sau este vorba mai degradă de o eliberare a ochilor obosiți de ecran, o întremare a fanteziei noastre ca o consecință a suprasolicitării prin stimuli vizuali? După ce atâta timp lectura în tăcere a fost
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
să devină o întrebare firească în lumea artei literare și teatrale, mai ales ca urmare a faptului că cerințele exagerate ale unei filologii auditive ŕ la Sievers au fost spulberate. Lessing afirma că o frază, un vers pot căpăta prin discursul oral "explicația cea mai elocventă, comentariul cel mai complet". Condițiile receptării literare au fost supuse schimbărilor prin dezvoltarea noilor medii și au determinat implicit și o schimbare în propria receptare a textelor. Vocile celor mai mulți dintre autorii ce au publicat după
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
atât în scopuri pedagogice cât și estetice. Radioul a reprezentat continuarea acestor înregistrări sonore la un alt nivel, concretizate în orele dedicate scriitorilor, înainte ca televiziunea să adopte aceeași inițiativă. În acest sens s-a dezvoltat o estetică proprie a discursului care nu era nici expresia tradiționalei arte declamative, nici cea a lecturii cu voce tare din saloanele publice, ci era mai degrabă tributară vorbitului la microfon: o muzică de cameră a rostirii, care nu ar fi fost posibilă în nici un
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
a lecturii cu voce tare din saloanele publice, ci era mai degrabă tributară vorbitului la microfon: o muzică de cameră a rostirii, care nu ar fi fost posibilă în nici un alt mediu. Nu poate fi negat însă faptul că formele discursului oral, fie că acesta se desfășura în saloane de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
în saloane de lectură, fie că era transmis la radio, reprezintă față de textul în sine o limitare a plurivalenței interpretative. Adepții structuralismului și ai deconstructivismului și-au exprimat tocmai de aceea anumite rețineri în acest sens. Prezentarea textelor sub forma discursului oral reprezintă într-adevăr un fel de fixare a sensului, "o monosemantizare a polisemantismului" la nivelul interpretărilor prin prozodie și artă recitativă, accente și tempo. Oare nu este pusă sub semnul întrebării întreaga concepție în ceea ce privește așteptările referitoare la actul de
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
de altfel, în direcția revistei noastre și a cronicarului ei dramatic.) Cel mai grav din toate acestea este că lista premiilor a fost întocmită de M.C.C., fără juriu, fără vot, de către "un grup de cărturari", cum l-a numit în discursul său inaugural dl Răzvan Theodorescu. Distinșii cărturari au rămas anonimi, anonim președintele lor care a fost, după știința mea, dl Eugen Simion. Dar nu știința de carte era în discuție, ci competența în materie sau, ca să nu zic vorbe mari
Politizarea teatrului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15311_a_16636]
-
clar, de simplu, de senin, Cum ai tăifăsui cu un vecin... E drept că El tăcea. Sau, mai curând, Iradia În fiecare gând, În fiecare șoaptă și impuls, În fiecare zbatere de puls. Doar eu grăiam. Și iată că, treptat, Discursul În tăcere s-a mutat, Tăcerea s-a umplut de sens și țel, Tăcerea era drumul către El. Așa-I vorbeam. Spunându-I tot, deschis, Așa-I vorbeam : Abis lângă abis. Psalmi 1 1. Preafericit barbatu-ntelept ce nu se
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
avut de suportat invaziile repetate ale minerilor, nemulțumiți de schimbarea stării de lucruri din țară, după ce atâtea partide s-au compus și recompus urmând parcă logica mișcării browniene și nu pe aceea a vieții politice, după milioane și milioane de discursuri rostite nu numai la întruniri publice, ci și în spațiul intim al familiei, de către fiecare membru al familiei, până la intoxicarea cu politică până și a nou-născuților, după imensa risipă de energie și timp făcută de un întreg popor în încercarea
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
vorbește, cu siguranță, limba română. Dintr-o țară aflată când pe lista neagră, când pe cea gri, ne-am trezit propulsați în rândul candidaților cu șanse majore la admiterea în N.A.T.O. în clipa de față, dacă stai să asculți discursul oficialității, primirea în Pactul Nord-Atlantic e doar o chestiune formală: în decembrie, la Praga, vom fi invitați, cu surle și trâmbițe, să ne așezăm în loja de onoare a armatelor lumii. Ce n-aș da să fie așa! Dar ceva-ceva
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
cu dinți tari" al francezilor s-a dorit de multe ori, în ultimul deceniu, reprezentantul Europei în perpetua și binefăcător-antrenanta concurență cu Lumea Nouă, Cocteau, care vorbește și el deseori în numele bătrânului continent, poate fi ținut sub pernă de politicieni. Discursurile pro-europene pot trage sevă din zicerile vizionarului iritat de paradoxul american ("Oamenii cer întruna ceva nou și totodată vor ca nimic să nu se schimbe"), de lumea unde eșecul e ceva de neînțeles, succesul fiind mereu obligatoriu . "New York-ul este
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
se drapează într-un românism ce nu-și mai recunoaște legătura ombilicală cu ceaușismul, programul d-sale, retrograd, izolaționist și agresiv, a rămas la fel de antiromânesc. Probele de antisemitism înfățișate pînă aci sînt departe de-a epuiza acest filon bogat din discursul protocronistului. Mai putem aduce și altele, ce se revarsă, de sub condeiul său, ca dintr-un corn al abundenței, pentru a fixa mai exact atmosfera volumului în discuție, îmbibat de exacerbare etnicistă: "Holocaustul culturii române începe cu denunțuri seci, cu liste
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]
-
și, delimitînd formele ca aparținînd elitei intelectuale care le-a impus, își propune să caute fondul autohton, strîns legat de o majoritate care n-a avut nici mijloacele, nici interesul de a se exprima: asupra ei a fost astfel extins discursul unei minorități în care cu greu s-ar fi putut recunoaște. Cele cinci capitole ale cărții tratează aspecte diferite ale vieții sociale din perioada pe care autorul refuză s-o numească Evul Mediu, aspecte a căror evoluție este esențială în
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
fără prea multe subtilități, în manieră Gide, Falsificatorii de bani. Este și unul din minusurile acestor romane - deconspirarea rapidă a rețetei. Rețeta străvezie este, pentru un cititor cu experiență, echivalentă cu dezvăluirea evoluției subiectului într-un roman polițist de duzină. Discursul nu mai produce surprize. Defect care este însă din plin compensat de fluxul tematic: România, românii și Europa în ultimul deceniu. Exilul apare descris într-o lumină foarte autentică. în Hotel Europa, rutina zilnică a unui cuplu este cutremurată de
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
sale componistice, cam neglijate în ultima vreme. Dan Constantinescu vorbea foarte clar și apodictic de un lucru considerat a fi foarte învăluit: compoziția muzicală. De aici venea și greutatea noastră de a-i percepe intenția și opinia reală. Aparent, întreg discursul său se desfășura la gradul zero: seriozitatea precum și trăznaia erau abordate firesc, fără vreo intenție apreciativă sau depreciativă. Asemenea unui entomolog, se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe toate părțile, găsindu-i calități și defecte cu un aer cât
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
la contactul cu personalitatea lui Dan Constantinescu: acea șarmantă combinație între poeticitate și pragmatism. Vorbea întotdeauna foarte tehnic, direct la obiect. Dar acest tip de abordare contrasta puternic cu simțirea pe care o percepeai, și care umplea cu magie întreg discursul. Un pozitivist mistic sau un mistic pozitivist. Orice i se părea natural: de la genialitate la oligofrenie, totul era pentru el inteligibil, explicabil. Chiar și misterul era inclus, era o parte a acestei lumi și, deci, avea firescul său. Metoda La
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
poetică a narațiunii este structurat încă din intenție într-o parte conceptual introductivă și o alta ilustrativă. Prima, foarte densă, procedează la determinarea traseului metodologic al autorului printr-o largă și critică trecere în revistă a unor problematici din sfera discursului, ficțiunii și reprezentării realității. Sunt avute apoi în vedere tipologiile narative ale lui Jaap Lintvelt și Gérard Genette. Terminologia acestor capitole și a întregii cărți este una calibrată de necesitățile interne ale proiectului, aparținând în consecință lingvisticii, pragmaticii, stilisticii, semanticii
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]